DUMINICA A XXVIII-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

Cuvinte foarte importante: „te rog” şi „mulţumesc”

 Obiect

Se poate folosi o felicitare de mulţumire

 

EVANGHELIA

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,11-19

În timp ce mergea spre Ierusalim, Isus a trecut prin Samaria şi Galileea. A intrat într-un sat şi i-au venit în întâmpinare zece leproşi care stăteau la distanţă. 13 Aceştia şi-au ridicat glasul, strigând: "Isuse, Învăţătorule, îndură-te de noi!" 14 Văzându-i, el le-a spus: "Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!" 15 Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţat. Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic 16 şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i; iar acesta era samaritean. 17 Atunci Isus a spus: "Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă? 18 Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?" 19 Apoi i-a zis: "Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit".

Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 De multe ori, părinţii, atunci când copilul cere ceva îi aminteşte să spună „te rog”, folosind aceste cuvinte: „Care este cuvântul magic?” Apoi, după ce a primit ceea ce a cerut, îi aminteşte să spună „mulțumesc”, folosind aceste cuvinte: „Acum ce trebuie să spui?” Copilul educat ştie ce să spună, dar uneori uită. Știm cu toții ce să spunem, dar, din păcate, uităm uneori să o spunem.

 Evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre zece leproși. Un lepros este acea persoană care suferă de boala numită lepră. Această boală provoacă răni pe tot corpul. Lepra era foarte frecventă în timpul lui Isus, iar oamenii care aveau această boală erau consideraţi a fi necuraţi. Erau obligați să stea departe de lume din cauza posibilităţii infectării.

 Într-o zi, Isus se plimba printr-un sat mic când a întâlnit un grup de zece leproși. Stăteau departe de Isus și îi strigau: „Isuse, Învăţătorule, îndură-te de noi!”. Evident, știau cine este Isus și că el are puterea de a-i vindeca. Lui Isus, fiind milostiv şi bun, i s-a făcut milă de ei, dar şi pentru că l-au rugat, le-a spus „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!”

 În timp ce ei mergeau, au fost vindecaţi. Vă imaginaţi ce bucurie a fost pentru ei că nu mai aveau acea boală şi că puteau trăi ca oameni normali, puteau să stea alături de cei dragi. Nu se mai gândeau la nimic altceva, nici măcar la faptul să trebuie să îi mulţumească lui Isus pentru vindecarea lor. Totuşi, unul dintre ei s-a oprit și s-a întors. Lăudându-l pe Dumnezeu cu voce tare, s-a aruncat la picioarele lui Isus și a spus: „Mulțumesc”. Isus a spus atunci, oarecum dezamăgit de nerecunoştinţa celorlalţi: „Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă? Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?”

 Mai cunoaşteţi şi alţi samariteni în Evanghelii?

Samariteanul cel bun, samariteana etc.

Evanghelia vorbeşte frumos despre samariteni, locuitori ai regiunii Samaria, pentru că au fost printre primii care s-au convertit în Biserica apostolică.

 Dumnezeu, Tatăl nostru, ne dăruieşte viaţa, iubirea, familia, pe Isus, Duhul Sfânt, Biserica, mântuirea, totul, dar sunt unii care nu i-au spus niciodată un sincer „mulţumesc” din toată inima.

Cât de mult îl doare această lipsă de recunoştinţă.

Dumnezeu, prin umanitatea lui Isus, le aduce tuturor mântuirea, gratuit.

Unde ajunge mântuirea lui Isus, ajunge bucuria.

Trebuie să simţim bucuria, recunoştinţa de a fi mântuiţi.

Suntem un popor de mântuiţi din iubire gratuită, de aceea suntem aici, pentru a celebra Euharistia (cea mai bună mulţumire).

Să o celebrăm cel puţin asemenea celor zece leproşi care erau:

- umili: cer de departe,

- uniţi: ridicând glasul împreună;

- hotărâţi: au venit în întâmpinarea lui;

- plini de credinţă: îl ascultă pe Isus.

 Părinţii ne învaţă să spunem „mulţumesc” pentru a fi bine crescuţi, chiar şi celui care ne face mici favoruri. Cu atât mai mult lui Dumnezeu.

Dacă îi mulţumim celui care ne umple ghetuţele cu bomboane la sfântul Nicolae, de ce să nu-i mulţumim celui care ne-a dat picioarele pe care le punem în ghetuţe?

Cu cât darul este mai mare, cu atât mai mare trebuie să fie mulţumirea noastră.

Cu cât este repetat mai mult darul, cu atât trebuie să fie mai mare şi mai des repetată mulţumirea noastră.

 Henri Gheom, un ofiţer francez, a căzut prizonier în mâinile beduinilor, în războiul de cucerire al Africii, şi a fost reţinut timp de mai multe luni. Îl loveau cu biciul şi cu beţele. Ceea ce lovea mai mult orgoliul francezului era numele pe care i le dădea şeful: „câine”, „câine infidel”, „câine de creştin”. Ofiţerul a reacţionat strigând: „Ei bine, sunt prizonierul tău, sclavul tău, dar tot om sunt. De ce urli întotdeauna că sunt un câine?” Beduinul a răspuns: „Tu, om? Eşti doar un sărman câine. În şapte luni de când eşti cu mine, nu te-am văzut rugându-te niciodată, Aşadar, nu eşti un câine?”

 Dumnezeu face atât de mult pentru noi! În fiecare zi oferă tot ce avem nevoie: mâncare, îmbrăcăminte și un loc unde să trăim. Nu de puţine ori uităm să spunem „Mulțumesc!” Să ne oprim chiar acum și să spunem „mulțumesc” și să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute să ne amintim să-i mulțumim în fiecare zi.

 Dragă Doamne, te rugăm să ne răspunzi când ne rugăm. Dă-ne alinare în necazurile noastre și ai milă de noi în încercări. Mulțumim din toată inima. Amin.