Într-una din zile un învăţător le spuse elevilor lui: „Astăzi veţi dezvolta următorul subiect: Ce-aş face dacă aş câştiga un miliard?”
Apoi, mai spuse: „Premiul I va fi al aceluia care va da răspunsul cel mai potrivit. Adică un răspuns care să oglindească comportamentul celor mai mulţi dintre oameni, în cazul când ar câştiga un miliard”.
Răspunsurile au fost diferite, însă dintre cele mai tipice au fost trei:
a) Dacă aş fi eu norocosul acela, cu o parte din câştig mi-aş ajuta părinţii, iar cealaltă parte aş împărţi-o săracilor.
b) Dacă aş câştiga un miliard eu mi-aş cumpăra o maşină, cu care m-aş putea duce să vizitez multe ţări străine.
c) Dacă aş câştiga un miliard, eu l-aş folosi în aşa fel încât să mai pot câştiga unul.
- Care dintre aceste trei răspunsuri, credeţi voi că l-a premiat învăţătorul, socotindu-l cel mai bun?
- Desigur că pe al treilea, pentru că cea mai mare parte dintre oameni, prin investirea unui miliard ar căuta să câştige un al doilea, un al treilea...
- Care însă a fost răspunsul cel mai frumos?
- Răspunsul cel mai frumos a fost cel dintâi, adică ajutorarea părinţilor şi a săracilor, aşa cum a spus şi învăţătorul. Desigur, mult mai mulţi oameni, mai cu seamă tineri, ar opta pentru a doua soluţie, adică să-şi cumpere maşină şi să viziteze cât mai multe ţări străine.
- Cam ce v-ar spune vouă aceste răspunsuri?
Cred că aici este vorba despre o mărturie vădită pentru că cei mai mulţi oameni îşi doresc în primul rând o gospodărie bine pusă la punct. În al doilea rând, vine dorinţa plăcerilor şi a distracţiilor, şi numai în cele din urmă vine dorinţa - bineînţeles, atunci când vine - de a-i ajuta pe cei lipsiţi şi nevoiaşi.
Evanghelia de astăzi vorbeşte despre un om bogat care avea un miliard, sau poate chiar şi mai multe miliarde, desigur, bani nu câştigaţi la loterie, pentru că pe atunci nu existau loterii, ci, probabil, moşteniţi de la părinţi, de la vreun unchi, ori bunic. După plecarea copiilor pe care Isus îi binecuvântase, s-a prezentat şi tânărul acesta bogat. Probabil că auzise el vorbindu-se multe lucruri bune şi frumoase despre Isus, aşa încât îl ţinea într-o mai mare cinste decât învăţaţii israeliţi. De fapt, el venise să ceară un sfat. De aceea veni în faţa lui şi-i spuse: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Mc 10, 171).
Isus îi spuse că pentru a intra în cer nu se cere altceva decât păstrarea poruncilor descoperite de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai, amintindu-le pe acelea care priveau dragostea către aproapele, trecând peste primele trei porunci care vorbesc despre proslăvirea lui Dumnezeu. Aceasta a făcut-o pentru că evreii erau foarte religioşi şi nu treceau cu vederea obligaţiile faţă de Dumnezeu. Dar păcătuiau foarte des împotriva dragostei faţă de aproapele.
Tânărul acesta, după ce a ascultat cuvintele lui Isus, poate cu o oarecare mândrie, a spus că el păstrase toate aceste porunci chiar din copilăria lui. Nu era ceva ieşit din comun dacă păstrase porunca a VII-a, adică nu furase, pentru că era bogat şi nu avea trebuinţă de banii altora. Însă unui tânăr bogat nu-i era chiar atât de uşor să accepte celelalte porunci, cum ar fi: ascultarea de părinţi, a spune totdeauna adevărul şi, mai ales, a nu păcătui împotriva curăţiei. Însă el îşi avea conştiinţa curată din toate punctele de vedere.
Veridicitatea afirmaţiilor lui asupra faptului că a păstrat toate poruncile, este confirmată de Isus, care cunoştea bine conştiinţele oamenilor. „L-a iubit”, spune evanghelistul Marcu, şi Isus nu putea iubi pe unul care ar fi spus minciuni sau s-ar fi lăudat pe sine în mod scandalos (Mc 10, 21).
Aşadar, în convorbirea aceasta puteţi observa că şi tinerii bogaţi pot trăi o viaţă bună şi corectă din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, ei sunt expuşi unei mari primejdii din cauza alipirii excesive faţă de comodităţi şi de bogăţii, ceea ce se poate vedea şi în viaţa acestui tânăr bogat. Isus i-a propus să fie ucenicul lui, şi din clipa aceea să-l urmeze, aşa cum a făcut Petru, Ioan şi toţi ceilalţi apostoli. Apoi i-a mai spus să vândă tot ce are şi să împartă săracilor.
Auzind despre ce este vorba, tânărul acesta s-a întristat, pentru că avea multe bogăţii şi inima i se lipise de ele, din care cauză a plecat gânditor de la Isus.
Desigur, el a continuat şi pe mai departe să păstreze poruncile lui Dumnezeu; poate că a ajuns chiar şi în cer. Însă el ar fi putut face mult mai mult pentru Dumnezeu dacă ar fi devenit un apostol şi ar fi predicat Evanghelia în alte părţi ale lumii, dacă nu l-ar fi împiedicat alipirea de bogăţii.
Văzând că pleacă acest băiat atât de bun, Isus s-a întristat, dar nu i-a spus să rămână, ci l-a lăsat la propria lui alegere: „Dacă vrei”. Pe nimeni nu-l poţi constrânge la o prietenie, la o colaborare ce trebuie să dureze o viaţă întreagă. Ceva asemănător se întâmplă şi în viaţa voastră, dragi copii. Prietenii pentru o viaţă întreagă trebuie să vi-i alegeţi singuri.
Nimeni dintre voi nu a câştigat un miliard, şi chiar dacă vreunul l-ar câştiga, desigur că de acest lucru s-ar ocupa părinţii, iar voi nu aţi avea probleme cu modul de a-l folosi. Voi nu aţi moştenit de la părinţi o avere imensă, aşa, ca tânărul din Evanghelia de astăzi.
Totuşi, părinţii multora dintre voi sunt oameni înstăriţi şi au o casă frumoasă, radio, televizor, maşină şi multe alte acareturi şi comodităţi. Sunteţi încă mici şi Isus nu vă propune să vă părăsiţi părinţii şi toate comodităţile aşa cum a făcut cu tânărul din Evanghelie. Însă el cere de la voi să fiţi buni şi milostivi cu săracii, să vă purtaţi civilizat şi creştineşte cu colegii mai puţin înstăriţi. Să nu vă socotiţi mai deştepţi decât ei, să-i agreaţi şi să vă împrieteniţi. De altfel, voi înşivă ştiţi din experienţă că unii dintre colegii voştri săraci sunt mai bine cunoscuţi şi mai buni la învăţătură decât voi.
Apoi, mai spuse: „Premiul I va fi al aceluia care va da răspunsul cel mai potrivit. Adică un răspuns care să oglindească comportamentul celor mai mulţi dintre oameni, în cazul când ar câştiga un miliard”.
Răspunsurile au fost diferite, însă dintre cele mai tipice au fost trei:
a) Dacă aş fi eu norocosul acela, cu o parte din câştig mi-aş ajuta părinţii, iar cealaltă parte aş împărţi-o săracilor.
b) Dacă aş câştiga un miliard eu mi-aş cumpăra o maşină, cu care m-aş putea duce să vizitez multe ţări străine.
c) Dacă aş câştiga un miliard, eu l-aş folosi în aşa fel încât să mai pot câştiga unul.
- Care dintre aceste trei răspunsuri, credeţi voi că l-a premiat învăţătorul, socotindu-l cel mai bun?
- Desigur că pe al treilea, pentru că cea mai mare parte dintre oameni, prin investirea unui miliard ar căuta să câştige un al doilea, un al treilea...
- Care însă a fost răspunsul cel mai frumos?
- Răspunsul cel mai frumos a fost cel dintâi, adică ajutorarea părinţilor şi a săracilor, aşa cum a spus şi învăţătorul. Desigur, mult mai mulţi oameni, mai cu seamă tineri, ar opta pentru a doua soluţie, adică să-şi cumpere maşină şi să viziteze cât mai multe ţări străine.
- Cam ce v-ar spune vouă aceste răspunsuri?
Cred că aici este vorba despre o mărturie vădită pentru că cei mai mulţi oameni îşi doresc în primul rând o gospodărie bine pusă la punct. În al doilea rând, vine dorinţa plăcerilor şi a distracţiilor, şi numai în cele din urmă vine dorinţa - bineînţeles, atunci când vine - de a-i ajuta pe cei lipsiţi şi nevoiaşi.
Evanghelia de astăzi vorbeşte despre un om bogat care avea un miliard, sau poate chiar şi mai multe miliarde, desigur, bani nu câştigaţi la loterie, pentru că pe atunci nu existau loterii, ci, probabil, moşteniţi de la părinţi, de la vreun unchi, ori bunic. După plecarea copiilor pe care Isus îi binecuvântase, s-a prezentat şi tânărul acesta bogat. Probabil că auzise el vorbindu-se multe lucruri bune şi frumoase despre Isus, aşa încât îl ţinea într-o mai mare cinste decât învăţaţii israeliţi. De fapt, el venise să ceară un sfat. De aceea veni în faţa lui şi-i spuse: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Mc 10, 171).
Isus îi spuse că pentru a intra în cer nu se cere altceva decât păstrarea poruncilor descoperite de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai, amintindu-le pe acelea care priveau dragostea către aproapele, trecând peste primele trei porunci care vorbesc despre proslăvirea lui Dumnezeu. Aceasta a făcut-o pentru că evreii erau foarte religioşi şi nu treceau cu vederea obligaţiile faţă de Dumnezeu. Dar păcătuiau foarte des împotriva dragostei faţă de aproapele.
Tânărul acesta, după ce a ascultat cuvintele lui Isus, poate cu o oarecare mândrie, a spus că el păstrase toate aceste porunci chiar din copilăria lui. Nu era ceva ieşit din comun dacă păstrase porunca a VII-a, adică nu furase, pentru că era bogat şi nu avea trebuinţă de banii altora. Însă unui tânăr bogat nu-i era chiar atât de uşor să accepte celelalte porunci, cum ar fi: ascultarea de părinţi, a spune totdeauna adevărul şi, mai ales, a nu păcătui împotriva curăţiei. Însă el îşi avea conştiinţa curată din toate punctele de vedere.
Veridicitatea afirmaţiilor lui asupra faptului că a păstrat toate poruncile, este confirmată de Isus, care cunoştea bine conştiinţele oamenilor. „L-a iubit”, spune evanghelistul Marcu, şi Isus nu putea iubi pe unul care ar fi spus minciuni sau s-ar fi lăudat pe sine în mod scandalos (Mc 10, 21).
Aşadar, în convorbirea aceasta puteţi observa că şi tinerii bogaţi pot trăi o viaţă bună şi corectă din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, ei sunt expuşi unei mari primejdii din cauza alipirii excesive faţă de comodităţi şi de bogăţii, ceea ce se poate vedea şi în viaţa acestui tânăr bogat. Isus i-a propus să fie ucenicul lui, şi din clipa aceea să-l urmeze, aşa cum a făcut Petru, Ioan şi toţi ceilalţi apostoli. Apoi i-a mai spus să vândă tot ce are şi să împartă săracilor.
Auzind despre ce este vorba, tânărul acesta s-a întristat, pentru că avea multe bogăţii şi inima i se lipise de ele, din care cauză a plecat gânditor de la Isus.
Desigur, el a continuat şi pe mai departe să păstreze poruncile lui Dumnezeu; poate că a ajuns chiar şi în cer. Însă el ar fi putut face mult mai mult pentru Dumnezeu dacă ar fi devenit un apostol şi ar fi predicat Evanghelia în alte părţi ale lumii, dacă nu l-ar fi împiedicat alipirea de bogăţii.
Văzând că pleacă acest băiat atât de bun, Isus s-a întristat, dar nu i-a spus să rămână, ci l-a lăsat la propria lui alegere: „Dacă vrei”. Pe nimeni nu-l poţi constrânge la o prietenie, la o colaborare ce trebuie să dureze o viaţă întreagă. Ceva asemănător se întâmplă şi în viaţa voastră, dragi copii. Prietenii pentru o viaţă întreagă trebuie să vi-i alegeţi singuri.
Nimeni dintre voi nu a câştigat un miliard, şi chiar dacă vreunul l-ar câştiga, desigur că de acest lucru s-ar ocupa părinţii, iar voi nu aţi avea probleme cu modul de a-l folosi. Voi nu aţi moştenit de la părinţi o avere imensă, aşa, ca tânărul din Evanghelia de astăzi.
Totuşi, părinţii multora dintre voi sunt oameni înstăriţi şi au o casă frumoasă, radio, televizor, maşină şi multe alte acareturi şi comodităţi. Sunteţi încă mici şi Isus nu vă propune să vă părăsiţi părinţii şi toate comodităţile aşa cum a făcut cu tânărul din Evanghelie. Însă el cere de la voi să fiţi buni şi milostivi cu săracii, să vă purtaţi civilizat şi creştineşte cu colegii mai puţin înstăriţi. Să nu vă socotiţi mai deştepţi decât ei, să-i agreaţi şi să vă împrieteniţi. De altfel, voi înşivă ştiţi din experienţă că unii dintre colegii voştri săraci sunt mai bine cunoscuţi şi mai buni la învăţătură decât voi.
Un copil avea o puşculiţă în care-şi punea toţi banii primiţi de la părinţi, de la bunici, ori de la rude. Puşculiţa devenea din ce în ce tot mai grea şi el ţinea foarte mult la ea, şi, foarte bucuros îşi introducea monezile una câte una; numai din când în când şi cu strângere de inimă scotea câte o leţcaie. Chiar şi atunci când trebuia să dăruiască ceva mamei, căuta să cheltuiască cât mai puţin posibil. Tinerii din insulele Indoneziei spun că asemenea copii sunt loviţi de boala crocodilului, pentru că numai crocodilul vrea totul pentru el, şi nu vrea să împartă nimic cu alţii.
Isus spune că oamenilor de felul acesta le este foarte greu să intre în împărăţia cerurilor.
Sper că printre voi nu sunt mulţi dintre aceştia. Dacă aţi reflectat bine asupra celor de mai sus, şi, dacă vreun băiat sau vreo fată a observat că s-a molipsit de boala crocodilului să-l roage cu fervoare pe Isus să-i vindece cât mai repede.
Isus spune că oamenilor de felul acesta le este foarte greu să intre în împărăţia cerurilor.
Sper că printre voi nu sunt mulţi dintre aceştia. Dacă aţi reflectat bine asupra celor de mai sus, şi, dacă vreun băiat sau vreo fată a observat că s-a molipsit de boala crocodilului să-l roage cu fervoare pe Isus să-i vindece cât mai repede.
Klimeck
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu