TRUPUL ŞI SÂNGELE DOMNULUI (B)

La Fatima se făceau pregătirile pentru procesiunea din sărbătoarea „Trupul Domnului”. Preotul trebuia să-l ducă pe Isus ascuns în sfânta Ostie pe uliţele satului, iar în semn de veneraţie, copilele trebuiau să arunce flori pe tot parcursul procesiunii. Printre acestea se aflau şi două prietene: cea mai mare Lucia, care făcuse deja I-a Împărtăşanie şi Iacinta care nu făcuse I-a Împărtăşanie. La un moment dat, micuţa Iacinta a întrebat copilăreşte:

- În timpul procesiunii îl voi vedea şi eu pe Isus?

- Desigur că ai să-l vezi, răspunseră copilele cele mai mari.

Sosi ziua acestei solemnităţi, când preotul înconjurat de mulţimea poporului, în mâini cu Ostensorul în care se afla Isus ascuns în sfânta Ostie străbătea uliţele satului. În faţă se aflau copilele îmbrăcate în lungi rochii albe, cu coşuleţe pline cu flori, pe care din când în când le aruncau în direcţia Ostensorului. Numai Iacinta nu a aruncat nici măcar o petală, pe care la sfârşitul procesiunii, Lucia a întrebat-o:

- Pentru ce nu ai aruncat şi tu flori?

- Pentru că eu nu l-am văzut pe Isus, răspunse copila.

Ea încă nu înţelesese că Isus trebuie să fie ascuns. Ca mulţi dintre copii, ea se gândea că Isus ar fi ascuns, dar numai aşa cum se ascund copiii, care jucându-se se dau din când în când în dosul unui copac, ori după colţul vreunei case. Ea îşi închipuia că până la urmă tot are să apară el de undeva, şi-l va vedea.

Lucia şi Iacinta sunt acele copile, cărora nu mult după aceea le-a apărut Maica Domnului, la Fatima.

Într-un fel oarecare, aşa, ca micuţa Iacinta, credeau şi mulţi dintre evrei, atunci când ascultau învăţătura lui Isus în sinagoga din Cafarnaum. Evreii de atunci nu înţelegeau că Isus putea fi ascuns sub speciile pâinii şi li se părea cu neputinţă de a bea şi de a mânca trupul şi sângele lui Isus, din care cauză mulţi plecară şi nu mai voiau să meargă cu el.

Cele ce a vestit Isus la Cafarnaum, a realizat în Joia Mare, atunci când a înfiinţat Preasfântul Sacrament al Sângelui şi al Trupului său.

Cu puţin mai înainte am citit cuvintele recitate la oferirea pâinii: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu... Acesta este Sângele meu, Sângele Legământului Nou, care se varsă pentru mulţi” (Mc. 14, 22-24).

Consumând speciile pâinii şi ale vinului, aceasta va fi totdeauna un mister. De aceea, atunci când după consacrare, Isus se află pe altar, preotul spune cu glas tare: „Misterul credinţei”. Fără credinţă în prezenţa reală a lui Isus pe altar, liturghia şi împărtăşania nu ar fi decât un joc de cuvinte - aşa cum spunea cineva.

Cu toate că misterul acesta este de neînţeles, noi putem şi trebuie să ne pregătim bine, pentru a-l primi pe Isus.

Cum s-au pregătit apostolii?

Mai întâi de toate au căutat o sală mare la etaj, în casa pe care le-o indicase Isus. Aceea nu-i alta decât casa pe care o numim „Cenacol”. Apoi au pregătit bucatele şi s-au spălat, dar cu toate acestea Isus le-a mai spălat şi picioarele. Spălarea picioarelor era un simbol, un semn exterior cum că inima şi sufletul trebuie să fie curate. Apoi, aşa cum am spus puţin mai înainte, a avut loc înfiinţarea Preasfântului Sacrament, cu alte cuvinte, cea dintâi Liturghie şi cea dintâi sfântă Împărtăşanie din istoria lumii.

Acum, în locul apostolilor din Cenacol, sunteţi voi care participaţi la Sfânta Liturghie în jurul altarului, pentru că Biserica este Cenacolul nostru, din care cauză şi voi trebuie să căutaţi a vă pregăti bine la celebrarea jertfei liturgice.

Când mergeţi în vizită la o persoană mai importantă, mai întâi vă spălaţi bine, vă pieptănaţi şi îmbrăcaţi hainele cele mai bune şi mai curate pe care le aveţi. Deci şi atunci când mergeţi la biserică, trebuie să fiţi spălaţi şi frumos îmbrăcaţi. Fetele, poate şi mai mult decât băieţii, caută să fie frumos şi curat îmbrăcate pentru că vor să se evidenţieze şi să fie admirate. Dar dacă cineva nu are o haină nouă, caută să-şi cureţe bine haina pe care o are.

Curăţenia lăuntrică, curăţenia sufletului şi a conştiinţei sunt importante. Dacă vreunul dintre voi a păcătuit grav, trebuie să se spovedească imediat, chiar dacă este vorba numai de o simplă bănuială, pentru că în mod obişnuit copiii nu săvârşesc păcate grave.

Sfânta Maria Margareta Alacoque, în una din vedeniile sale, a văzut că, pe când preotul împărtăşea poporul, la unele persoane Isus mergea cu bucurie, la altele cu indiferenţă, dar la altele cu dezgust. Isus i-a explicat sfintei, că aceasta depindea de pregătirea acelor fiinţe şi de curăţenia lor sufletească. Într-un suflet necurat, plin de păcate, Isus nu se putea simţi bine.

În Evanghelia de astăzi am citit că apostolii, după terminarea Cinei, când îl primiseră pe Isus, mai înainte de a părăsi Cenacolul, au cântat o cântare de mulţumire. Tot aşa şi noi, după sfânta Împărtăşanie cântăm cântece de mulţumire. Chiar şi în tăcere noi îi putem mulţumi Domnului.

Totuşi, mulţumirea cea mai mare este aceea pe care o exprimaţi cu glasurile voastre şi cu faptele bune pe care le săvârşiţi în cursul săptămânii.

În una din zile veni la misionarul dintr-un sat din Africa, o mamă care îi spuse:

- Părinte, vă rog să-i înscrieţi şi pe copiii mei la catehism, căci vreau să se pregătească pentru botez şi să devină creştini.

- Dar, pentru ce să devină creştini? întreabă misionarul.

- Pentru că am observat că toţi copiii creştini sunt educaţi, cuminţi, nu se bat între ei, se ajută unii pe alţii şi nu vorbesc cuvinte murdare.

Misionarul a rămas frumos impresionat de aceste cuvinte şi răspunse surâzând:

- Copiii aceştia nu sunt totdeauna aşa cum spui dumneata. Oricum, în realitate, cea mai mare parte dintre ei caută să trăiască după cele poruncite de Isus. Aceştia sunt dintre aceia care după o bună pregătire se împărtăşesc cât mai des. Copiii aceştia îşi amintesc că limba pe care s-a odihnit Isus, nu poate spune minciuni şi nici cuvinte necivilizate. Dar conştienţi că trupul lor, în care se află Isus trebuie să slujească numai pentru a face binele şi nicicând răul. Grija lor de căpetenie este de a face totdeauna şi oricând numai fapte bune.

În cele din urmă, misionarul îi spune femeii că îi primeşte cu multă bucurie copiii la învăţătura creştinească.

Isus, care peste puţină vreme va veni pe altarul nostru, că va ajuta ca toate cele cuvinte ale misionarului referitoare la mulţumirea de după sfânta Împărtăşanie, prin săvârşirea faptelor să se realizeze şi în comportarea voastră de toate zilele.

Klimeck