Atunci când mergeţi în vizită la cineva: la un coleg/ă, la
un prieten, la o rudă, ce faceţi mai
întâi? Salutaţi pe cei prezenţi acolo. Sau nu faceţi acest lucru? Dar când venim la biserică, ne întâlnim cu
o persoană deosebit de importantă cum ne comportăm? Îl salutăm pe Isus care
este prezent şi care ne aşteaptă zi de zi aici?
La una dintre lecţiile de religie, preotul le-a dat copiilor
de scris o temă cu privire la comportarea în biserică. Iată ce a scris Lucia, o
fată din clasa a IV-a:
„Atunci când intru în biserică, eu nu bat la uşă şi nici nu
aştept să mi se spună:«poftim» sau «intră», ci intru în biserică aşa nepoftită.
Îmi fac cruce cu apă sfinţită, apoi mă duc în faţa altarului, pentru că acolo
locuieşte Isus, ascuns sub speciile pâinii. Nu-i dau «bună ziua», ci
îngenunchez şi spun de trei ori aceste cuvinte: «Lăudat să fie Isus Cristos în
Preasfântul Sacrament al altarului», apoi îmi fac din nou semnul crucii, mă
ridic în picioare şi aştept începutul liturghiei”.
Ce spuneţi? Fata
aceasta şi-a început bine sosirea şi rămânerea în biserică?
Sigur că da. În primul rând a venit la timp pentru
liturghie, şi nu a întârziat. Apoi nu s-a oprit la uşă şi nu s-a ascuns după
vreun colţ al bisericii şi nu a stat afară, aşa cum fac mulţi dintre voi, ci
s-a dus direct la altar, unde a căzut în genunchi şi a început să se roage...
Mulţi dintre voi intră sau iese din biserică făcând numai o plecăciune cu
capul, aşa ca bătrânele bolnave de reumatism, care nu-şi pot pleca genunchii
sau în fugă sau nu mai fac nici un gest de salut faţă de Isus... Apoi, Lucia nu
s-a aşezat imediat în bancă pentru a-şi asigura un loc, ci s-a aşezat în
genunchi şi l-a salutat frumos pe Isus.
În mod obişnuit noi îl putem saluta pe Isus cu o rugăciune
pe care o ştim. Totuşi, cred că lui Isus i-ar fi plăcut mai mult, dacă Lucia
l-ar fi salutat cu propriile ei cuvinte, ceva mai personal, spre exemplu: „Îţi
mulţumesc Isuse, pentru că sunt sănătoasă şi că pot veni până aici ca să te pot
lăuda în casa ta. Îţi mulţumesc şi pentru faptul că voi putea ca împreună cu ceilalţi
copii să mă rog şi să-ţi cânt din toată inima!”.
Aşa mai scrie Lucia în extemporalul ei: „Eu nu salut pe
nimeni prin strângere de mână. Particip la sfânta liturghie cum ne-a învăţat
părintele paroh şi citesc cu atenţie în cartea de rugăciuni, cânt împreună cu
ceilalţi copii şi ascult cu mare atenţie predica. Când sunt în biserică nu
privesc în dreapta ori în stânga, nu mă plictisesc şi nu plec niciodată înainte
de terminarea sfintei liturghii!”
Desigur că această comportare a Luciei i-a plăcut lui Isus. Dar câţi dintre voi se comportă astfel?
Să nu vorbească în biserică, să nu râdă cu cel de lângă el, să fie atent la
predică, să cânte, să se roage, căci dacă venim aici să vorbim, să râdem, să ne
uităm pe pereţi înseamnă lipsă de educaţie şi de respect faţă de Isus şi de
casa Domnului.
Uneori în biserică, unii dintre voi vă asemănaţi cu
negustorii evrei din templul din Ierusalim, nu pentru că aţi vinde sau aţi
cumpăra ceva, ci pentru că vorbiţi, râdeţi, nu cântaţi, nu vă rugaţi.
Ce ar fi dacă Isus ar
veni cu un bici şi ar lovi pe cei care vorbesc, râd, se hârjonesc, nu cântă, nu
se roagă şi nu sunt atenţi la Sfânta Liturghie?
Dragii mei, astăzi să vă gândiţi serios asupra comportării
voastre în biserică. Nu ştiţi oare că biserica este casa lui Dumnezeu şi că
aici locuieşte Isus?... În cazul în care vă mustră conştiinţa de vreo
neregularitate, săvârşită în casa Domnului, să-i cereţi iertare lui Isus prin
aceste cuvinte: „Iartă-mă, Isuse, pentru că m-am purtat urât în casa ta!”
Pentru ce chiar în Postul Mare evanghelia ne face să citim
evanghelia unde se spune despre alungarea negustorilor din templu? Asta o face
pentru că şi sufletele noastre sunt templele lui Dumnezeu şi poate că sunt
pline de necurăţii, aşa cum era templul din Ierusalim unde se vindeau boi şi
oi. În timpul Postului Mare şi al pătimirii lui Isus ar trebui să facem
rânduială în sufletele noastre. Prin asta ne vom arăta recunoştinţa faţă de
Isus, care a murit pentru noi pe cruce, iar el ne va ajuta ca să ne pregătim
bine la sărbătoarea Învierii sale.
Aşa cum Isus a curăţat templul, ar trebui să ne gândim şi
noi că mai sunt şi alte locuri pe care trebuie să le curăţăm. Suntem în
perioada Postului Mare. Este un timp în care să privim în interiorul nostru, în
sufletele noastre şi să vedem dacă este nevoie ca să schimbăm ceva şi să
curăţăm. Există în viaţa voastră locuri în care este necesar ca să vină Isus cu
biciul şi să cureţe, să facă o curăţenie de primăvară?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu