SFÂNTA FECIOARĂ MARIA, NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU (ANUL NOU)

Cu mult timp mai înainte ca să vă naşteţi, părinţii voştri se frământau cam ce nume să vă pună atunci când veţi fi venit pe lume, fiindcă nu ştiau ce veţi fi: băiat sau fată!

Unii dintre ei spuneau: „Dacă va fi băiat îi vom pune numele …, pentru că aşa îl chema pe bunicul,... iar dacă va fi să fie fată îi vom pune numele ….

Însă Sfânta Fecioară Maria şi sfântul Iosif au fost scutiţi de o asemenea problemă, deoarece cu nouă luni mai înainte de naştere, ei ştiau deja că nou-născutul va fi băiat, şi îl vor numi Isus. Poate că vă mai aduceţi aminte când a aflat Sfânta Fecioară aşa ceva. Cred că n-aţi uitat. Îngerul i-a spus Mariei: „Iată, vei zămisli şi vei naşte un prunc, pe care-l vei chema Isus” (Lc 1, 31).

În limba ebraică acest cuvânt înseamnă „Dumnezeu este cu noi”, ceea ce vrea să spună că Pruncul acesta trebuia să devină Mântuitorul nostru care să ne izbăvească de păcate.

Exact la opt zile de la naştere, Pruncul de abia născut a primit numele de Isus. Aşadar, astăzi sărbătorim onomastica lui Isus, dar în acelaşi timp o sărbătorim şi pe Maria, Maica lui Dumnezeu, pentru că Mama şi Pruncul se află totdeauna împreună.

Numele lui Isus ar trebui să ne fie atât de scump, aşa cum i-a fost Sfintei Fecioare Maria, şi ar trebui să pronunţăm acest nume cu acelaşi respect cu care pronunţăm cuvântul „Dumnezeu”.

Din păcate sunt unii oameni în toată firea, care păcătuiesc adesea pronunţând numele lui Dumnezeu şi al lui Isus fără respectul cuvenit, cu toate că ştiu că acesta este un păcat greu, dar sunt şi dintre voi, copii care înjură.

Odată, pe când Dominic Savio de abia împlinise zece ani, auzi o înjurătură pronunţată de un copil mai mic decât dânsul, în vreme ce se certa cu un altul. Dominic s-a supărat pe acel copil şi voia chiar să-l bată. Dar, împotrivindu-se ispitei, s-a apropiat de cei doi certăreţi, l-a luat de mână pe cel cu înjurătura şi i-a spus cu toată liniştea sufletească: „Vino cu mine!”.

Nu departe de locul cu pricina se afla o biserică, în care intrară amândoi şi se îngenuncheară în faţa altarului, şi Dominic îi spuse acestuia:

- Acum, roagă-l pe Dumnezeu ca să te ierte pentru că ai înjurat. După o clipă de tăcere mai spune: „Ia să spunem noi împreună: «Lăudat să fie Isus şi veşnic să fie binecuvântat al său nume sfânt»”.

Dacă se va întâmpla vreodată ca vreunul dintre colegii ori prietenii voştri să înjure în faţa voastră sau să facă glume proaste pe seama celor sfinte, voi să fiţi curajoşi aşa ca Dominic Savio şi cu toată liniştea sufletească să-i corijaţi, deoarece copiii fără să-şi dea seama, de cele mai multe ori pronunţă înjurăturile urâte pe care le aud la cei mari. Desigur, că Dumnezeu îi va ierta pentru că nimeni nu poate fi pedepsit pentru stupidităţi. Totuşi, el doreşte ca acei copii mai mari şi mai deştepţi să-i înveţe şi pe cei mici cum trebuie să se poarte cuviincios.

În mod obişnuit, în timpul botezului copiilor li se dau câte un nume de sfânt sau de sfântă. Spre exemplu: Petru, Ioan, Stanislau, Mihai, Gheorghe, Tereza, Ecaterina, etc. Băieţilor nu li se dă numele Isus, pentru că foarte uşor ar putea fi pronunţat de către alţii fără respectul cuvenit.

Vorbind cu colegii şi cu prietenii voştri, voi obişnuiţi a le pronunţa totdeauna numele cu respect. Sunt unii dintre voi, care în privinţa aceasta folosesc cuvinte injurioase: „Porcule, măgarule, dobitocule, etc.”. Acesta este semnul lipsei de educaţie şi de bunătate. Cel căruia îi sunt adresate asemenea calificative gratuite se simte rău.

Un copil a fost primit odată într-un institut religios. Mai înainte frecventase un alt institut unde toţi îi spuneau după poreclă, însă aici toţi îl chemau după adevăratul lui nume, ceea ce i-a plăcut foarte mult acestui băiat, care din trist şi tăcut cum era a devenit vorbăreţ şi vesel.

Aşadar, ţineţi bine minte: să nu vă porecliţi niciodată ci să vă chemaţi cu propriul vostru nume, pentru că aşa este frumos şi civilizat.

Astăzi fiind sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria Născătoarea lui Dumnezeu şi ziua naşterii lui Isus, să ne gândim bine la darul, oricât de mic ar fi, pe care li-l vom putea oferi.

Un preot a spus odată unei fetiţe: „Încearcă şi caută aşa din când în când să-i oferi lui Isus şi Maicii sale câte o floricică”

Fata aceasta era una dintre cele mai bune fete. Locuia într-un sat şi în faţa casei părinţilor avea o grădină plină de flori. Zilnic pregătea cu toată atenţia câte un buchet frumos, ba chiar câte două pe care le aşeza în faţa icoanelor lui Isus şi a Sfintei Fecioare Maria.

Aceasta a avut loc în timpul iernii, când nu mai erau flori în grădină, dar copila preocupată de cuvintele preotului a întrebat-o pe mama sa cum poate ea îndeplini acel îndemn al preotului. Iar mama i-a explicat că floricelele sunt faptele cele bune, micile pomeni şi rugăciunile. Flori, ce pot fi oferite lui Isus şi Maicii sale sfinte chiar şi în timpul iernii.

Astăzi, să vă gândiţi serios la buchetul pe care i-l puteţi oferi Sfintei Fecioare Maria în calitatea ei de Mamă a lui Dumnezeu. Poate că cineva dintre voi mă va întreba: „Pentru ce nu i l-am putea oferi lui Isus?”. Nu i-l putem oferi lui Isus, pentru că astăzi îl sărbătorim pe Isus ca Prunc de opt zile, şi în cazul acesta darurile îi sunt oferite Mamei. Şi apoi, voi ştiţi că orice i s-ar oferi Mamei, este ca şi cum i s-ar oferi lui Isus. Fiecare mamă, atunci când primeşte în dar ceva bun, imediat împarte totul cu fiul ei.

Acum, o vom ruga pe Sfânta Fecioară Maria ca să ne înveţe cum trebuie să pronunţăm cu respect numele lui Isus, aşa cum îl pronunţa ea la Nazaret.

O vom mai ruga ca să ne înveţe cum să împlinim voinţa Fiului ei, pentru a trăi după evanghelie. Chiar şi cele mai sfinte şi mai frumoase cuvinte nu sunt îndestulătoare. „Nu cel care spune «Doamne, Doamne», este bun creştin, plăcut lui Dumnezeu, ci acela care face voinţa lui preasfântă, prin fapte bune.

Sfânta Fecioară Maria să vă ajute în tot timpul anului, pe care-l începem, ca să munciţi cu dragoste şi să-l iubiţi pe Isus aşa cum ne învaţă el în evanghelie.

NB: Predică a părintelui  Stanislau J. Klimeck