NAŞTEREA DOMNULUI

Crăciunul mult aşteptat de toată lumea, în special de voi copii, este în sfârşit aici. Mie unul îmi place extraordinar de mult această sărbătoare. Vouă nu? Ce vă place cel mai mult la această sărbătoare a Crăciunului? Vă place bradul frumos împodobit şi cu luminiţe sclipitoare? Sau colindele care se aud peste tot în această perioadă? Sau poate bunătăţile pregătite cu atâta migală de părinţii voştri? Pentru mulţi poate sunt cadourile pe care le primesc cu ocazia acestei sărbători.

Ce altceva nu am spus? O, da! Este ziua de naştere a cuiva, nu? A cui zi de naştere este astăzi? Exact! Este ziua în care se naşte Isus. Câteodată suntem prinşi aşa de tare în pregătirea decoraţiilor, a luminilor, a petrecerilor şi a cadourilor încât ratăm adevăratul Crăciun.

Aceasta îmi aminteşte o întâmplare. Am auzit despre un băieţel care a dorit mult să meargă la un circ. Într-o zi mergea pe stradă şi a văzut un afiş pe geamul unui magazin. Pe afiş scria că va veni un circ în oraş şi că biletul costă un dolar. Băieţelul a fugit acasă şi l-a rugat pe tatăl său dacă vrea să îi dea un dolar pentru a merge la circ.

Tatăl i-a spus că dacă va munci din greu şi va termina toate treburile, îi va da acel dolar pentru a merge la circ. Ziua circului a sosit şi băiatul s-a trezit devreme şi a terminat toate treburile.

Tatăl i-a dat un dolar şi băiatul a plecat plin de entuziasm. De vreme ce a ajuns mai repede în oraş era în rândul din faţă atunci când parada circului a început pe strada principală a oraşului.

La sfârşitul paradei au venit clovnii. Apoi a urmat organizatorul iar băieţelul a scos dolarul şi i l-a dat spunând: „Mulţumesc. A fost un circ foarte frumos.” Apoi s-a întors acasă foarte mulţumit. Însă nu a ştiut ce a pierdut. El a crezut că a fost la circ, dar a fost doar la o paradă.

Dacă nu suntem atenţi, putem fi ca acel băieţel. Putem fi atât de prinşi în celebrare, în decoraţii şi cadouri încât să ratăm adevăratul Crăciun, naşterea Mântuitorului nostru, Isus Cristos.

Era o noapte înstelată aceea când Maria şi-a născut pruncul. L-a adus pe lume exact aşa cum şi alte mame îşi aduc pe lume pruncii lor. Aparent, micuţul Isus era asemenea tuturor celorlalţi nou-născuţi, dar, totodată, el era şi Fiul lui Dumnezeu.

Chiar şi atunci când v-aţi născut voi, pentru familiile voastre a fost o mare bucurie. Rudele şi prietenii părinţilor voştri se întrebau: „Ce-i? Băiat sau fată?... Este robust, sănătos, plin de viaţă?...”.

La Naşterea lui Isus, Maria şi Iosif s-au bucurat mai mult decât toţi ceilalţi părinţi la naşterea fiilor lor, pentru că ei ştiau că noul-născut este Mesia cel aşteptat cu atâta nerăbdare de către evrei. Ştiau bine că Pruncul acesta trebuia să-i elibereze pe oameni de sclavia păcatului.

Din nefericire, nimeni dintre rudele apropiate ale lui Iosif şi ale Mariei nu au venit să-l vadă pe Pruncul Isus. Probabil că rudele acelea nu îi cunoşteau nici pe Maria şi nici pe Iosif.

Însă la peştera din Betleem au venit păstorii, care se aflau prin apropiere cu turmele lor... Desigur că voi aţi văzut multe icoane, mari şi mici, care reprezintă sosirea păstorilor la peştera din Betleem. Una dintre acele frumoase icoane este aceea a pictorului flamand Gherardo delle Notti.

O frumoasă lumină, ce pare ireală, care provine de la Pruncul Isus se răsfrânge în icoana aceea pe chipul Sfintei Fecioare Maria, pe Iosif şi pe ciobănaşi, care, veseli şi surâzători, îşi exprimă admiraţia faţă de Pruncul Isus. Îl privesc extaziaţi şi parcă văd însuşi soarele în acest Prunc.

Mai înainte de a pleca păstorii, îi oferă Sfintei Fecioare modestele lor daruri. Probabil că printre acestea se afla şi o piele de berbec sau de oaie pentru a-l acoperi pe Pruncul Isus.

Copiii care trăiesc prin ţările calde ale Sudului nici nu cred că cineva ar putea suferi de frig. Într-un sat din Africa ecuatorială, unde temperatura este extrem de ridicată, un preot le povestea copiilor că Pruncul Isus suferea de frig, când aceştia au început a bate din palme şi a striga: „Foarte bine, foarte bine. Nu suferea de căldură ca noi!”... Noi, însă, înţelegem bine ce înseamnă frigul, şi-i compătimim pe cei care nu au o haină călduroasă.

În lumea contemporană, copiii săraci, aşa ca Isus, sunt mult mai mulţi decât cei bogaţi. Pe aceşti copii, care i se aseamănă prin sărăcia lor, Isus îi iubeşte cel mai mult. Desigur, Isus îi iubeşte şi pe copiii oamenilor bogaţi, atunci când aceştia nu se laudă cu bogăţia lor, cu darurile bogate primite, ci cu toată delicateţea împart totul cu cei săraci.

Un copil din Filipine povesteşte:

„Era în ziua de Crăciun şi, întorcându-mă acasă de la liturghie, am întâlnit doi copii care căutau de zor în coşul de gunoi de la marginea trotuarului, în speranţa de a afla ceva de mâncare. Privindu-i, m-a cuprins un sentiment de tristeţe şi mă gândeam: «Isus este acela care suferă în toată fiinţa lor, şi asta chiar în ziua în care-i sărbătorim Naşterea». Atunci am alergat imediat acasă, de unde am luat o bună bucată de cozonac şi ceva dulciuri şi m-am întors la locul cu pricina, dar, din păcate, copiii aceia nu mai erau acolo. Ce era să fac? În cele din urmă, m-am hotărât să-i caut, şi care i-am aflat, fiindcă, din fericire, nu merseseră prea departe, şi i-am rugat să ia cele ce le adusesem ca pe un dar de Crăciun, pe care le-au şi primit bucuroşi. Le-am mai spus că le-aş putea oferi cărţile mele de la şcoală din anii precedenţi. S-au bucurat şi de acestea, pentru că părinţii lor nu aveau bani să le mai cumpere şi cărţi...”.

Nu trebuie ca cineva să fie foarte bogat pentru a putea oferi şi altora câte ceva. Păstorii de la Betleem nu erau bogaţi, dar, cu toate acestea, au găsit ce să-i aducă Pruncului Isus. Trebuie să avem  numai o inimă bună şi ochii bine deschişi, spre a-i vedea pe cei care au trebuinţă de ajutorul nostru.

Cu ocazia Naşterii Domnului, şi voi trebuie să-i faceţi un dar lui Isus. Iar darul cel mai frumos pe care i-l puteţi oferi va fi inima voastră curată, blândă şi plină de bunătate... Un asemenea dar i-l pot aduce toţi copiii, fie ei bogaţi ori săraci.