DUMINICA A II-A DE PESTE AN (A)

1. Ana şi mama

Micuţa Ana, are o mamă foarte bună. Deseori vrea să-i demonstreze recunoştinţa, dragostea şi afecţiunea ei. Ce face? Din când în când se apropia de dânsa cu cuvintele cele mai gingaşe. Alteori ia câţiva bani din puşculiţa ei şi cumpără flori, pe care le aşeză pe masă exact în faţa mamei ei, mai ales la sărbători sau la vreo aniversare a ei.
Dar, uneori Ana mai este şi neascultătoare faţă de mama ei sau o supără cu vreo obrăznicie. Asta li se întâmplă chiar şi copiilor celor buni. În cazul acesta ce ar trebui făcut? Desigur, ar trebui să ceară iertare, ceea ce obişnuit, aşa şi face. Dar, uneori în loc de a cere iertare, îi cumpără mamei câte un buchet de flori. Asta, pentru că ar părea un pic mai uşor. 

2. Jertfele în Vechiul Testament

Pentru ce vorbim despre acestea? Chiar şi cel mai deştept dintre voi cu greu ar putea ghici. Dar peste puţin, veţi vedea că motivul este dintre cele mai simple.
Oamenii, chiar din vremurile cele mai îndepărtate, cu mii de ani în urmă, doreau să-l slăvească pe Dumnezeu, demonstrându-i propria dragoste. Cum puteau face ei aceasta? Aşa cum proceda Ana cu mama ei, oamenii procedau în două feluri. Primul procedeu era de a spune lui Dumnezeu prin rugăciune, că-l iubeau şi că erau recunoscători pentru cele ce le făcuse. Al doilea procedeu era acela de a oferi lui Dumnezeu câte un dar, câte o jertfă mai mică sau mai mare. Voi ştiţi deja cum fraţii Cain şi Abel, îi ofereau lui Dumnezeu, grâu şi oi. Uneori, ei făceau aceasta numai pentru a-i mulţumi, însă atunci când săvârşeau vreun păcat mai mare, aduceau jertfe şi mai mari, pentru ca Dumnezeu să ierte fărădelegile lor.
- Ce fel de jertfe, aduceau oamenii lui Dumnezeu?
- Multe şi de toate.
Voi ştiţi din Vechiul Testament că ei ofereau lui Dumnezeu grâul, pâinea, vinul, dar de cele mai multe ori ofereau câte un miel. Poate că vă veţi întreba: Pentru ce tocmai un miel? Pentru că pentru oamenii care trăiau pe vremea aceea, cu mii de ani în urmă, care munceau pământul şi erau păstori, mielul era lucrul cel mai scump, şi ei voiau să-i ofere lui Dumnezeu tot ce aveau mai bun.
Din lecţiile de religie, poate vă mai amintiţi cum se desfăşura acest ceremonial. Oamenii ridicau un fel de altar din  pietre, pe care aşezau puţine lemne uscate, iar peste lemne aşeza mielul jertfit, pe care-l frigeau. Din mielul acesta fript, aşa cum era, nu putea mânca nimeni, şi aşa era oferit şi consacrat numai lui Dumnezeu. Şi poate, privind ei fumul şi flacăra, care se înălţau spre cer, se gândeau că jertfa, împreună cu rugăciunile lor, ar ajunge până la Dumnezeu. Pe acele vremuri, oamenii credeau că cerul este undeva sus, deasupra stelelor.
Aşa cum vă mai amintiţi, în felul acesta au adus jertfe Domnului Avram, Isaac, Moise şi mulţi alţi israeliţi evlavioşi. Iar la templul din Ierusalim, în toate zilele, dimineaţa şi seara, preoţii ofereau un miel drept jertfă pentru păcatele poporului, rugându-se totodată pentru iertarea acestor păcate.
Desigur, Dumnezeu, care este Duh, nu are trebuinţă de alimente şi de daruri de felul acesta: grâu şi miei. Totuşi, lui Dumnezeu îi plac intenţiile cele bune ale oamenilor, se bucură de dragostea şi de căinţa arătată prin aceste jertfe. Aşa cum mamei îi place mai mult dragostea Anei şi dorinţa ei de a fi iertată decât buchetul de flori pe care i-l aduce.

3. Isus, Mielul nepătat

După patruzeci de zile de post, petrecute în pustiu, Isus se duce pe malul Iordanului. Îl întâlneşte pe Ioan Botezătorul, care, de îndată ce-l zăreşte, îl arată ucenicilor lui şi oamenilor, care se aflau prin apropiere, zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatele lumii” Amintiţi-vă că aceste cuvinte ale lui Ioan Botezătorul, noi le repetăm totdeauna sfânta Liturghie, înainte de sfânta Împărtăşanie.
- Pentru ce Ioan spune că Isus este Mielul lui Dumnezeu?
- Pentru că Dumnezeu i-a revelat lui Ioan că Isus prin viaţa lui, prin suferinţe şi cruce, ar fi devenit ca mielul, adică jertfă oferită pentru păcatele oamenilor, ale tuturor oamenilor, că Dumnezeu ar fi primit această jertfă şi că trebuia să ierte toate păcatele noastre. Mielul oferit până atunci de evrei, era o jertfă nedesăvârşită, nu putea obţine iertarea deplină a păcatelor, în vreme ce viaţa şi Patima lui Isus, era jertfa desăvârşită, datul cel mai mare, care se putea oferi lui Dumnezeu. De aceea, numai din Patima şi din crucea lui Isus ne putea veni deplina iertare a păcatelor, deplina împăcare a oamenilor cu Dumnezeu.
Evident, că şi cei mai mici dintre voi ştiu că Isus nu este un miel adevărat, ci este Dumnezeu şi om adevărat. Mielul este numai o imagine, un simbol al lui Isus, pentru că Jertfa Mielului, simbolizează jertfa lui Isus. De aceea, deseori, în locul lui Isus schiţăm, desenăm un miel, drept simbol al lui, ca şi atunci când am dori să reprezentăm pacea şi liniştea dintre popoare desenăm un porumbel sau un ram de măslin.
După moartea lui Isus, creştinii nu au mai jertfit mielul ca jertfă adusă lui Dumnezeu. Isus a devenit el însuşi această jertfă, acest dar mult mai preţios şi mai desăvârşit. Aşa cum bine ştiţi, în timpul Liturghiei, Isus se oferă pe sine însuşi drept jertfă nesângeroasă lui Dumnezeu Tatăl pentru a-l proslăvi şi a-i cere iertare pentru păcatele oamenilor. Noi participăm la Liturghie, şi împreună cu Isus ne oferim lui Dumnezeu Tatăl. Acesta este darul cel mai desăvârşit, al lui Isus Cristos, dar şi al nostru în acelaşi timp.

4. Participarea noastră la Pătimirea lui Isus, şi la răscumpărarea lumii

Putem noi participa împreună cu Isus la eliberarea oamenilor de păcate şi de toate relele, în afara sfintei Liturghii?
- Desigur, că putem, întrucât însuşi Isus doreşte această participare.
Iată ce scrie o fetiţă italiană în vârstă de 11 ani: „Într-o zi, mi-a spus mama ca să spăl maşina. Mie nu-mi convenea pentru că aveam o întâlnire cu o prietenă cu care speram să mă distrez în ziua aceea. Dar pentru a face plăcere mamei am ascultat-o şi m-am apucat de treabă. Pentru a spăla mai bine partea superioară a maşinii, aveam nevoie de o scară pe care am şi mers în garaj ca s-o iau când, fără să observ, de undeva de la un geam de sus, s-a desprins o bucată de sticlă, care mi-a făcut o rană adâncă la picior.
Când am văzut sângele curgând, rana adâncă şi o bucată de carne desprinsă, am început a plânge. Atunci a venit mama şi m-a dus la un medic din apropiere. Doctorul nu mi-a aplicat anestezia totală, iar pentru cusutul rănii s-a folosit de un ac mare. Simţeam o durere nespusă, dar în clipele acelea căutam să mă gândesc la Isus, care a suferit pe cruce şi i-am oferit durerea mea pentru ceilalţi oameni. Eu cred că însuşi Isus mi-a dat puterea de a nu mai plânge, şi ca atare să-mi arăt dragostea faţă de mama ca şi de doctor, care de altfel i-aş fi indispus cu vaietele mele.
Să nădăjduim că vouă nu vi se va întâmpla niciodată aşa ceva, un accident atât de grav, însă fiecăruia i se poate întâmpla să aibă o durere de cap sau de dinţi, mai mică ori mai mare. În asemenea cazuri, căutând a suporta durerea cu răbdare, fără a-i incomoda pe alţii, fără a trezi preocupări prin vaiete şi plâns, voi vă puteţi oferi suferinţa lui Isus cel Răstignit. Desigur, mai există şi alte metode pentru a arăta evlavia noastră faţă de Isus suferind şi pentru a-l ajuta la răscumpărarea lumii de rele şi de păcate. Voi înşişi cunoaşteţi multe din aceste metode, spre exemplu, că se poate renunţa la un dulce, la o îngheţată, se poate veni în ajutorul unui sărac, dându-i câţiva gologani, se poate ierta un prieten, care ne-a jignit, pot fi combătute gândurile rele, etc. Deseori, vă va costa mult aşa ceva, veţi avea poate chiar de suferit din pricina aceasta. Dar dacă veţi face aşa, nu  veţi veni niciodată la Liturghie cu mâinile goale, şi, veţi putea adăuga la jertfa lui Isus, şi micile voastre jertfe. Iar atunci când mai înainte de Împărtăşanie, preotul va ridica hostia pronunţând cuvintele lui Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra lui păcatele lumii”, voi veţi simţi că Isus ascuns în sfânta Hostie, se bucură de participarea voastră, de ajutorul vostru în libertatea de voi înşivă şi a lumii întregi de rele şi de păcate.

Klimek