DUMINICA A IV-A DIN ADVENT (A)

1. Problemele sfântului Iosif

Maria locuia împreună cu părinţii ei, Ioachim şi Ana, la Nazaret. Când a ajuns la vârsta la care, după obicei, fetele se căsătoresc, ea a devenit logodnica lui Iosif. După un an, trebuia să se cunune şi să se mute în casa mirelui sau a logodnicului. Dar mai înainte de aceasta, îi apăru îngerul Domnului, care îi spuse că ea va zămisli şi că îl va naşte pe Pruncul Isus. Tatăl este de o absolută necesitate pentru a da viaţă unui prunc, dar în cazul acela, îngerul spuse că Maria îl va naşte pe Isus prin puterea Duhului Sfânt şi că Isus nu-i va fi decât un tată purtător de grijă.
Maria s-a bucurat foarte mult de vestea aceasta şi a mers să se destăinuie verişoarei sale, Elisabeta, unde a rămas împreună cu dânsa trei luni, şi i-a fost de mare ajutor, când aceasta l-a născut pe Fiul ei, cel numit mai apoi şi Botezătorul. La întoarcerea ei la Nazaret, Iosif observă că se află în stare binecuvântată şi că trebuia să nască un prunc. Maria, cu toate că era logodnica lui, probabil că nu-i spusese nimic din cele ce-i spusese ei îngerul şi despre zămislirea miraculoasă a lui Isus. Poate că se gândea că, dacă Dumnezeu vrea să-i dea un prunc fără participarea bărbatului, el însăşi o să-i explice lui Iosif cum stau lucrurile. Aşadar, mai înainte ca toate acestea să aibă loc, Iosif era foarte preocupat. El ştia numai că nu el este tatăl copilului pe care-l aştepta Maria; altceva nu mai înţelegea nimic. Nu o suspecta cu nimic pe Maria, pentru că o ştia o fată bună şi sfântă. La un moment dat se gândea chiar s-o părăsească, pe ascuns, şi a renunţa la ea… Gândiţi-vă numai ce s-ar fi întâmplat dacă Iosif şi-ar fi pus în aplicare planul. Isus nu ar mai fi avut pe pământ un tată legal şi nici un apărător în atâtea primejdii.
Atunci, un înger al lui Dumnezeu i se arătă în vis lui Iosif, spunându-i că pruncul pe care-l aştepta Maria fusese zămislit în mod miraculos prin puterea Duhului Sfânt. Îi mai spuse să o ia pe Maria în casa lui. În felul acesta, Iosif a înţeles totul. A împlinit porunca lui Dumnezeu, având o grijă cu totul aparte pentru Maria, iar după naştere s-a îngrijit cu tot devotamentul de Pruncul Isus. 

2. Patronul taţilor şi al educatorilor

Sfântul Iosif este patronul tuturor taţilor de familie. De aceea, în multe ţări, ziua de 19 martie este „ziua tatei”, când copiii oferă daruri taţilor şi le fac urări de mai bine.
Sfântul Iosif, ca tată adoptiv al lui Isus, este, mai ales, patronul acelora care se îngrijesc de nişte copii ce nu sunt ai lor. Desigur că voi cunoaşteţi nişte persoane bune, care au primit în familiile lor orfani şi copii părăsiţi, pentru a se ocupa de ei cu toată grija, aşa cum s-a purtat Iosif faţă de Isus. Ceva de felul acesta fac şi mulţi educatori şi educatoare în Institutele de copii părăsiţi.
Vom aminti astăzi numai pe unul dintre aceşti buni educatori, pe sfântul Ioan Bosco. Pe când avea nouă sau zece ani, el a avut un vis care, ca şi acela al sfântului Iosif, a fost călăuza vieţii sale. În vis a văzut mulţi copii în curtea casei vecinilor. Unii alergau jucându-se, alţii râdeau cu gura plină, dar mai erau şi dintre aceia care vorbeau vorbe proaste şi urâte. Micuţul Ioan – în vis – se porni să-i pedepsească pe cei care vorbeau vorbe urâte, dar deodată apăru o persoană îmbrăcată în haine albe şi cu o privire clară, luminoasă. Arătarea aceea îi spuse să se ocupe de acei copii, spre a-i face să se lepede de obiceiurile lor cele rele, dar nu cu metode coercitive, disciplinare, ci cu dragoste şi cu gingăşie. Viitorul sfânt răspunse, cu nedumerire, cum că el nu-i decât un copil şi că nu cunoaşte educarea copiilor. Atunci, personajul îmbrăcat în alb i-a poruncit să se pregătească în privinţa aceasta prin studii serioase.
Aşa cum ştiţi, micul Ioan Bosco s-a pregătit cum nici nu s-ar fi putut mai bine. A devenit preot şi a întemeiat multe Institute pentru copiii părăsiţi. În fiecare dintre ei căuta să-i descopere şi să-l vadă pe Pruncul Isus. Iar ei îl iubeau ca şi cum ar fi fost adevăratul lor tată.

3. Copiii care urmează pilda sfântului Iosif

Ascultând istorisirea vieţii sfântului Iosif şi a vieţii sfântului Ioan Bosco, poate că vă gândiţi că ei ar fi pilde vrednice de urmat de către părinţi şi de către educatori, nu de voi, care sunteţi nişte copii, întrucât sunteţi prea mici pentru a vă ocupa şi de alţi copii pentru a-i educa. Dar ia să ascultaţi acum alte două pilde şi poate vă veţi schimba părerea. Aceste pilde sunt luate din istoria unei Organizaţii catolice de copii denumită „Gen”, adică „Generaţia nouă a înflăcăraţilor”.
Într-o zi, Berta, o copilă din Fontem, în Camerun, a primit de la părinţii ei în dar suma de 150 de franci. Merse în piaţă, unde se întâlni cu nişte micuţi negri. Câţiva nu aveau nici un fel de haină pe ei, ci numai o zdreanţă, un fel de fâşie de pânză atârnată de şolduri. La un moment dat, îl auzi pe unul dintre acei copii spunându-i mamei lui să-i cumpere nişte stofă pentru o haină. În Camerun sunt şi zile friguroase, şi apoi, nici nu-i frumos să mergi la biserică, la şcoală sau la moschee numai cu o zdreanţă atârnată de şold. Din nefericire, mama acelui copil nu avea bani. Atunci, Berta a intrat în prăvălie, a cumpărat stofa dorită de acel copil, pe care i-a prezentat-o cu un surâs candid. Din cei 150 de franci nu-i mai rămăseseră decât 15.
O altă pildă o povesteşte Jim, un copil de 11 ani. Aproape în fiecare zi când mă întorc de la şcoală, mi-ar place să mă joc cu prietenii, cu colegii. Însă mama îmi spune să las joaca şi să mă interesez de frăţiorul mai mic. La început mă mai împotriveam, mai spuneam şi eu câte ceva, dar de când m-am înscris în Asociaţia religioasă Gen nu mai spun nimic, încerc a mă gândi că, jucându-mă cu frăţiorul mai mic, mă joc cu însuşi Pruncul Isus, ceea ce mă bucură foarte mult”.
Ce credeţi: Berta şi Jim nu au urmat ei, în cazul acesta, pilda sfântului Iosif? Cred că mulţi copii ai unor oameni înstăriţi ar putea proceda aşa ca Berta. Desigur, prietenii şi cunoscuţii săraci pot fi ajutaţi în multe feluri, nu numai prin a le cumpăra cele de trebuinţă.
Lucru mult mai frumos, dar poate şi mai greu, ar fi de urmat pilda lui Jim. Ia să-mi spuneţi voi, din câte ştiţi: Uşor lucru este de a renunţa la joacă pentru a vă ocupa de frăţiorul sau de surioara mai mică? Şi poate este mult mai greu de a vedea în acei copii, nu întotdeauna buni, pe Pruncul Isus. Dar amintiţi-vă că, prin botez, copiii au devenit fiii lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Isus Cristos. Evident că uneori se întâmplă că nu vă ascultă sau că se supără pe voi, însă trebuie să ştiţi că acestea sunt mici obrăznicii, care nu-i îndepărtează de Dumnezeu, iar voi îi puteţi ajuta pe frăţiorul vostru, pe surioara ori pe verişoara voastră ca să devină tot mai asemenea lui Isus, dar nu bătându-i şi nici strigând la ei, ci numai cu cuvinte şi cu pilde bune.
Sunt convins că, printr-o atare comportare, şi voi veţi deveni tot mai asemenea sfântului Iosif şi chiar lui Isus. A fi buni cu copiii cei mici este o metodă foarte bună de a vă pregăti dea sărbătoarea Naşterii Domnului şi de a vă arăta dragostea voastră către Pruncul Isus.

Klimek