DUMINICA I DIN POSTUL MARE (B)

 Mai înainte, când nu existau atâtea mijloace de comunicare, ziarele erau sursa de bază pentru aflarea ştirilor. În fiecare zi un băiat sau mai mulţi aveau ziare şi strigau: „Extra! Extra! Citiţi totul despre cel mai important titlu al zilei.” Aceştia strigau pentru a atrage atenţia oamenilor care treceau, astfel încât să vină şi să cumpere ziarul. Astfel se răspândeau şi se făceau cunoscute ştirile în acele zile.

Astăzi cum află oamenii ştirile? În modalităţi foarte diferite şi numeroase. Pentru unii ziarul este şi acum sursa de bază prin care se informează de ceea ce se mai întâmplă în lume. Unii ascultă ştirile la radio. Alţii de pe internet. Dar majoritatea oamenilor se informează de la televizor. Însă nu contează în ce modalitate ne informăm, ci este important să ştim ce se întâmplă în lumea în care trăim.

Şi Isus a fost implicat în răspândirea ştirilor. Sfânta Scriptură ne spune că a mers în Galileea proclamând Vestea cea Bună a lui Dumnezeu. Ascultaţi ce spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” Isus dorea ca toţi să ştie despre Vestea cea Bună a iubirii lui Dumnezeu pentru ei.

Cum află oamenii astăzi de vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu? Unii din ziare, alţii de la radio sau de la televizor. Alţii vin la biserică şi aud despre iubire lui Dumnezeu. Dar cea mai bună cale de a răspândi vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu este aceea a lui Isus. Aşa cum el vorbeşte oamenilor, tot aşa şi noi, prin cuvânt şi prin faptă, trebuie să spunem celor de lângă noi despre Vestea cea Bună a iubirii lui Dumnezeu.

Ar trebui să fim ca acei copii care vindeau ziare şi să strigăm: „Extra! Extra! Citiţi şi auziţi totul despre vestea bună a iubirii lui Dumnezeu!” Timpul s-a împlinit. Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în Vestea cea Bună: Dumnezeu vă iubeşte!

Am început Postul Mare şi asta presupune unele renunţări din partea noastră pentru a ne pregăti cât mai bine pentru sărbătoarea mântuirii noastre.

Un băiat, pe nume Robert, în vârstă de 13 ani, a simţit aşa deodată dureri puternice în abdomen. Medicul, chemat imediat, a constatat că era vorba despre o apendicită. Părinţii l-au dus imediat la spital unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale. De fapt, operaţia a reuşit şi a doua zi medicul care-l operase, veni la patul lui şi dându-i un bobârnac peste nas, îi spuse surâzând:

- Vezi? Te-ai speriat degeaba, pentru că oricum, prea mare durere n-ai simţit; aşa că peste 4-5 zile te vei putea întoarce acasă.

Aici, Robert îl întrerupse:

- Domnule doctor, aş vrea să mănânc o portocală.

- Îţi interzic categoric aşa ceva. Nu ai voie să mănânci şi nici să bei nimic fără învoirea mea, spuse doctorul.

Şi pentru o mai mare siguranţă doctorul i-a făcut o percheziţie în noptieră, unde a aflat o cutie mare cu bomboane, pe care i-a confiscat-o, zicându-i:

- Peste câteva zile ţi-o voi restitui.

Nu mult după aceea, Robert i-a cerut infirmierei ceva de mâncare şi de băut, însă infirmiera i-a amintit despre opreliştea medicului. Atunci băiatul acesta s-a înfuriat şi a început să plângă, pentru că era lacom la mâncare; acasă consuma multe dulciuri şi diferite băuturi răcoritoare.

Mai spre seară l-a vizitat mama sa, care i-a adus o sacoşă încărcată cu fructe, ciocolată şi sucuri, pe care Robert le-a dosit imediat în noptieră, asigurând-o pe mama sa că el se simte bine, făgăduindu-i că nu va mânca nimic fără permisiunea medicului.

După plecarea mamei sale, veni şi sora infirmieră pe care o minţi că mama lui nu-i adusese altceva decât ciocolată. Sora îl crezu pe cuvânt şi nu i-a mai verificat noptiera.

Peste noapte a început să-l ia cu fierbinţeli, şi oarecum nu mai simţea dureri, şi crezu de cuviinţă că nu ar fi rău să bea un pahar cu suc „pentru că la urma urmei, nu va muri el numai dintr-atâta”. Se ridică din pat, deschise noptiera, îşi turnă un pahar plin pe care-l bău la repezeală; îşi mai umplu încă o dată paharul pe care-l bău numai până la jumătate. După un ceas a băut şi restul, apoi a adormit buştean.

La trezire a simţit o uşoară durere în stomac, dar cu toate acestea a mai băut încă două pahare cu suc. Spre amiază durerile se înteţiră. Între timp sosi şi medicul, care deschise noptiera în care află sticla cea mare pe jumătate goală, şi a încercat să-l salveze de la moarte pe acest copil, dar din nefericire nu a reuşit, pentru că Robert a murit într-o zi de iulie din anul 1958.

Vedeţi cum lăcomia poate conduce la un sfârşit tragic?

Postul pentru copii era pe vremuri mai simplu şi mai uşor. Mama nu pregătea mâncăruri de carne, aşa că nici copiii nu aveau de unde mânca carne. Pe vremea aceea nu erau atâtea sortimente de dulciuri şi nici părinţii nu dispuneau de prea mulţi bani, ca să le poată cumpăra copiilor tot felul de delicatese. În zilele noastre banul se câştigă mai uşor, nu aşa ca pe vremuri.... Copiii din ţările bogate sau chiar mai puţin bogate, aşa cum este ţara noastră, ar trebui să se gândească şi la copiii de seama lor de prin ţările sărace, făcând mici jertfe, pentru că acesta ar fi unul din semnele maturităţii lor.

Lăcomia şi necumpătarea sunt păcate, care nu se reduc numai la mâncare şi la băutură. Există mulţi copii care pierd ore întregi în faţa calculatorului, pe internet, în faţa televizorului şi astfel îi supără pe părinţi. 

Atât băieţii cât şi fetele păcătuiesc adesea prin neînfrânare vizionând la televizor anumite filme, ceasuri întregi din zi. Aceştia păcătuiesc împotriva moderaţiei care este mult mai primejdioasă decât lăcomia în mâncare. Prin casele voastre deseori se aud convorbiri cam de felul acesta:

- Pentru ce nu-ţi faci lecţiile? întreabă mama pe băiatul ei care stă cu ochii mari deschişi fixaţi pe micul ecran.

- Am eu timp şi pentru asta! răspunde cel întrebat.

După vreun ceas, mama îi spune iarăşi:

- Du-te până la magazin şi cumpără un kilogram de orez.

- Dar trebuşoara asta n-ar putea s-o facă soră-mea? răspunde băiatul răsfăţat.

Ceva mai târziu, mama îl întreabă iarăşi:

- Pentru ce nu ieşi şi tu în grădină puţin, ca să faci o plimbare?

- Asta mi-o rezerv pe mâine, când nu vor mai fi transmisiuni atât de interesante la televizor. 

De aceea în acest post să îl rugăm pe Isus să ne ajute să renunţăm puţin câte puţin la unele lucruri, obiceiuri rele care ne fac să pierdem din vedere lucrurile importante. Dar mai ales trebuie să renunţăm la păcat.  Să încercaţi în acest post să fiţi mai ascultători de părinţi, să nu vă mai jigniţi, să nu mai vorbiţi murdar, să vă rugaţi mai mult dimineaţa şi seara.