Pe vremea lui Isus nu existau o mulţime de medicamente aşa
ca în zilele noastre. Medicii erau puţini la număr şi nu aşa de învăţaţi. De
aceea şi Isus, văzând suferinţele bolnavilor îi vindeca prin câte o minune...
Astăzi avem medici foarte învăţaţi, iar farmaciile sunt pline cu tot felul de
medicamente.
Într-un sat din Anglia, un băiat în vârstă de şase ani s-a
dus la farmacie şi farmacistul l-a întrebat ce anume voia să cumpere.
- Vreau să cumpăr o minune, răspunse el.
- Ce fel de minune? Nu înţeleg despre ce este vorba.
Atunci copilul, cu lacrimi în ochi îi explică:
- Uitaţi-vă aici, am adus toţi banii pe care-i aveam în
puşculiţă, cu care vreau să cumpăr o minune pentru frăţiorul meu, care-i foarte
bolnav şi doctorul a spus că numai o minune îl mai poate vindeca.
Din întâmplare la această convorbire a asistat şi un domn în
vârstă, care îi spuse copilului: „Condu-mă acasă la voi, ca să-ţi văd şi eu
frăţiorul!” Mai târziu s-a aflat că domnul acela nu era altul decât un vestit
doctor german, în trecere prin Anglia. L-a vizitat pe copilul bolnav, i-a
prescris medicamentele trebuincioase, şi aşa a fost salvată viaţa acelui copil.
Noi admirăm fapta generoasă a doctorului acela, şi îi stimăm
pe toţi medicii, pentru că Dumnezeu se foloseşte de ei pentru a reda sănătatea
oamenilor. Însă copilul acela bolnav nu s-ar fi vindecat fără bunătatea de
inimă a frăţiorului mai mare, care s-a dus la farmacie să cumpere cu toţi banii
pe care-i economisise.
În mod obişnuit, oamenii nu numai o dată sau de două ori
merg la farmacie, ci de multe ori pentru că multe şi felurite sunt bolile de
care suferă şi mari şi mici...
Spre exemplu, odată se îmbolnăveşte fratele, sora, bunicul
sau bunica, vreun văr sau vreun coleg. Doar şi voi aveţi o inimă bună ca acel
copil, şi cred că aţi fi dispuşi să-i ajutaţi la trebuinţă, chiar şi în fiecare
zi. În mod obişnuit asta vă va aminti chiar mama, iar câte o dată o va cere
chiar bolnavul. Dar chiar fără să vă spună cineva, voi din propria voastră
iniţiativă, trebuie să-i ajutaţi în asemenea cazuri şi să vă întreţineţi cu cei
bolnavi într-o convorbire veselă şi plăcută. Atunci când este vorba despre
vreun coleg de-al vostru, îi puteţi vorbi despre o anumită carte frumoasă şi
instructivă, şi îi puteţi povesti cele ce se mai întâmplă pe la şcoală. Cel
care are o inimă bună, desigur că va afla şi alte metode, pentru a-l ajuta şi
pentru a-i descreţi fruntea unui bolnav.
Poate că şi voi aţi fost bolnavi şi vă amintiţi cu drag câtă
plăcere vă făcea vizita vreunui coleg, surâsul şi conversaţia cu dânsul. În
felul acesta nu mai eraţi singuri; timpul trecea mai repede, boala părea mai puţin
apăsătoare, şi vă simţeaţi ca şi cum nici nu aţi fi fost bolnavi. Bunătatea şi
dragostea sunt medicamentele cele mai importante, mult mai de folos pentru un
bolnav, decât toate medicamentele indigene şi străine.
La Judecata Universală, Isus va socoti ca făcute lui, tot
ceea ce aţi făcut pentru un bolnav.
Prin vindecarea bolnavilor, Isus ne învaţă că sănătatea este
o comoară de mare preţ, şi de aceea, grija ce trebuie avută de propriul trup,
de sănătate, îi face plăcere lui Dumnezeu, dar numai în limitele admise de
raţiune.
Cât în glumă, cât înadins, sfântul Francisc de Assisi, îi
spunea trupului său „fratele măgar”. Frate, pentru că trupul este preţios, şi
ne este de folos aşa cum ne este un frate, pe care trebuie să-l iubim şi să fim
cât mai atenţi cu el.
În ceea ce priveşte mâncarea, chiar şi aici trebuie să
ascultaţi de raţiune... Un băiat cu scaun la cap, va şti să renunţe din când în
când la anumite dulciuri, deoarece prin aceasta trupurile voastre se vor
obişnui să asculte de îndemnurile minţii, de îndemnurile conştiinţei, şi aşa îl
veţi feri de multe boli, ca şi de grija de a merge prea des la doctor.
Prin sfânta Împărtăşanie va veni la voi acelaşi Isus, care
în chip minunat a vindecat mai mulţi bolnavi. De aceea îl vom ruga să ne înveţe
şi pe noi cum să ne îngrijim trupurile şi să ne dea o inimă bună şi gingaşă
faţă de cei bolnavi.
Predică a pr. Stanislao J. Klimeck
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu