DUMINICA A XXXIII-A (A)

În această dimineaţă, parabola din evanghelie este una familiară. Este numită „parabola talanţilor”. În această parabolă, un om foarte bogat urma să plece într-o călătorie. I-a chemat pe cei trei servitori ai săi şi le-a spus că va fi plecat pentru un timp îndelungat şi că le va lăsa în grijă averea sa . A împărţit averea şi a dat fiecărui servitor după puterea pe care o aveau.

Primului dintre servitori i-a dat cinci talanţi. Poate vouă nu vi se pare că e aşa de mult, însă în zilele lui Isus, însemna foarte mulţi bani. Al doilea servitor a primit în grijă doi talanţi. Mai puţin decât primul, dar erau totuşi destul de mulţi bani. Celui de-al treilea servitor i-a încredinţat un talant. Şi această sumă însemna destul de mult.

Primul dintre servitori a luat acei cinci talanţi şi i-a valorificat şi astfel a mai câştigat încă cinci talanţi. Al doilea i-a investit şi el şi a mai câştigat încă doi talanţi. Însă al treilea dintre servitori nu a procedat la fel ca ceilalţi. Ce a făcut el? A luat talantul încredinţat şi l-a îngropat în pământ pentru a fi în siguranţă.

Când stăpânul s-a întors din lunga sa călătorie, era foarte bucuros când primii doi dintre servitori i-au spus că i-au dublat suma încredinţată lor. „Foarte bine”, a spus stăpânul celor doi, „pentru că ai fost credincios cu ce ţi-am încredinţat, îţi voi încredinţa mult mai mult.”

Venind cel de-al treilea servitor, stăpânul a rămas surprins de ceea ce i-a spus acesta: „Ştiam că eşti un om aspru, care seceri de unde nu ai semănat şi culegi de unde nu ai aruncat sămânţa. De teamă m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău”.

Stăpânul s-a înfuriat: „Slugă rea şi leneşă. Se cuvenea să pui banii mei la bancă şi astfel aş fi luat ce este al meu cu dobândă”. Apoi a luat acel talant de la servitor şi i l-a dat celui care avea zece talanţi.

În această parabolă, Stăpânul este Dumnezeu iar noi toţi suntem servitorii săi. Talanţii pe care stăpânul i-a dat servitorilor era o formă de bani. Dar Dumnezeu ne-a încredinţat şi nouă nişte talanţi, nu? Dumnezeu ne-a creat şi ne-a înzestrat cu daruri speciale şi aşteaptă de la noi ca să folosim aceste daruri pentru scopul în care ne-au fost date.

Ştiţi cu toţii ce este un cerc zburător. Poate v-aţi mai şi jucat unii dintre voi. Dar acum pretindeţi că nu ştiţi ce este şi că nu aţi văzut niciodată vreunul. Aţi putea crede că e o farfurie…sau o pălărie…sau poate un instrument de săpat în nisip. Ar putea fi orice altceva, dar nu este. Este un disc zburător iar persoana care a creat acest obiect l-a creat pentru un anumit scop: acela de a zbura.

Câteodată putem privi la talanţii pe care Dumnezeu i-a dat celorlalţi şi să gândim că nouă nu ne-a dat foarte mulţi talanţi. Suntem uneori tentaţi chiar să ascundem şi talantul pe care îl avem. Însă când folosim talantul dat de Dumnezeu, acela de a fi tot ceea ce Dumnezeu vrea să fim, putem zbura.

Să îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să folosim talanţii pe care ni i-a dat şi să fim ceea ce el doreşte: copii ai lui.