DUMINICA A XXVIII-A (A)

Mulţi dintre părinţii voştri au fost invitaţi să ia parte la o căsătorie, la o nuntă şi pentru acest lucru li s-a dat o invitaţie pe care poate aţi avut ocazia să o citiţi. Şi la sfârşitul invitaţiei, în parte de jos de cele mai multe ori scrie: „Vă rugăm să confirmaţi participarea” sau alte formulări care să îl facă pe cel invitat să răspundă afirmativ sau negativ la invitaţie. Faptul acesta de a scrie acest lucru pe invitaţie înseamnă că cei care invită aşteaptă un răspuns din partea invitatului afirmativ sau negativ.

Câteodată oamenii care au primit o invitaţie la un eveniment, căsătorie, botez sau alte evenimente, nu prea doresc cu toţii întotdeauna să meargă, aşa că inventează diverse scuze. Şi vă dau exemple de câteva scuze, pe care ei le folosesc dar pe care voi nu trebuie să le folosiţi: „am prins o mică răceală şi se pare că nu pot să scap prea repede de ea”; „trebuie să merg să îi vizitez pe părinţi”; „trebuie să învăţ pentru examen”; „trebuie să merg la antrenamente” etc.

A căuta sau inventa scuze nu este un lucru nou. Chiar şi în Sfânta Scriptură oamenii căutau scuze pentru a nu participa la un anumit eveniment.

Isus spune ascultătorilor săi o parabolă despre un rege care a dat un ospăţ de nuntă, dar niciunul dintre cei invitaţi nu au venit la acest ospăţ. În parabola lui Isus, regele urma să dea un ospăţ pentru fiul său care se căsătorea, cu alte cuvinte făcea o nuntă. De vreme ce el era un rege, şi acesta era singurul lui fiu, vă puteţi imagina ce sărbătoare urma să fie şi era o mare onoare să fii invitat la un astfel de eveniment. Dacă voi aţi fi invitaţi de o personalitate, aţi merge sau aţi căuta scuze pentru a nu merge?

Toate lucrurile erau puse la punct, totul era aranjat, mâncarea era pregătită, invitaţiile au fost trimise. Dar în ziua cu pricina, niciunul dintre cei care au fost invitaţi nu a venit. Regele apoi i-a trimis pe servitorii săi pentru a vedea unde sunt invitaţii şi de ce nu au venit la sărbătoare. Oamenii au început să caute scuze cât erau ei de ocupaţi cu lucrurile lumeşti.

Regele s-a supărat foarte tare şi de aceea le-a spus servitorilor săi să meargă pe străzile cetăţii şi să invite pe oricine vor întâlni la nunta fiului său. Au făcut exact cum le-a poruncit regele şi evanghelia ne spune mai departe că sala nunţii s-a umplut cu invitaţi.

Puteţi să îmi spuneţi cine este regele despre care vorbeşte Isus în parabola sa? Este Dumnezeu. Cred că v-aţi dat seama cine este fiul regelui nu? Într-adevăr este Isus.

Dumnezeu ne-a trimis astăzi şi nu numai, o invitaţie. Găsim această invitaţie în cuvântul Sfintei Scripturi. Sfânta Scriptură este plină de invitaţi pe care Dumnezeu ni le trimite pentru a participa la banchetul euharistic al Fiului său, Isus Cristos. Isus spune: „Cui îi este sete să vină şi să ia în dar apa vieţii” (Ap 22,17). Şi în altă parte spune: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28).

Isus ne-a invitat şi încă ne invită să venim la el şi încă mai sunt dintre acei care mai caută scuze pentru a nu veni la el.

Să îi mulţumim astăzi lui Isus că ne invită să luăm parte la ospăţul său euharistic şi că nu încetează să ne cheme neîncetat, chiar dacă noi de foarte multe ori refuzăm invitaţia sa.