DUMINICA A XXXI-A (A)

Cu siguranţă mulţi dintre voi, poate nu toţi, v-aţi mai îmbrăcat câteodată cu haine ce aparţineau fraţilor/surorilor mai mari ca voi, sau poate chiar cu ale părinţilor, pretinzând că sunteţi adulţi. Cu siguranţă acest lucru s-a întâmplat de multe ori.

Eu, vă spun sincer, am făcut acest lucru. De multe ori luam haine ce aparţineau părinţilor şi mă îmbrăcam cu ele şi mă consideram un adult. Dar unul dintre cele mai plăcute lucruri era acela în care mă jucam „de-a biserica”. Fiind mai mulţi copii, unul trebuia să joace rolul preotului, unul trebuia să fie ministrantul, unul dascălul, unul care mergea pentru a strânge colecta, iar ceilalţi credincioşii. Era foarte frumos şi distractiv în acelaşi timp.

Dar cel mai mult îmi plăcea să joc această reprezentare atunci când era rândul meu să intru în rolul preotului. Fiecare dintre noi dorea să joace rolul preotului, deoarece el era cel mai important dintre toţi ceilalţi. Când erai în rolul preotului puteai să spui fiecăruia ce trebuie să facă şi să te plimbi cu un aer de om important. Aşa eram noi în acel timp. Acum voi sunteţi ocupaţi cu alte jocuri: pe calculator, pe playstation etc.

În Evanghelia de astăzi, Isus are ceva de spus în legătură cu jocul „de-a biserica”. Nu este vorba de copiii care se îmbracă cu hainele părinţilor şi se cred adulţi. El vorbeşte despre învăţătorii Legii şi despre fariseii din sinagoga în care oamenii veneau şi îl slujeau pe Dumnezeu.

Isus spune că tot ceea ce ei fac este doar ca să fie văzuţi de oameni, doar „de ochii lumii”, cum spune o vorbă de pe la noi, pentru a fi apreciaţi şi să arate cât de buni sunt. Le plăcea ca în sinagogă să ocupe locurile din faţă, de onoare şi mai ales le plăcea ca să fie numiţi „Rabbi”, învăţători.

Ce ne spune Isus să facem în legătură cu astfel de „învăţători”? Ne spune cumva: „Nu ascultaţi de ei! Nu trebuie să faceţi ce vă spun ei!?” NU. El ne spune: „Faceţi, aşadar, şi păziţi tot ceea ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, căci ei spun şi nu fac.”

„Pune în practică ceea ce spui!” V-a spus cineva vreodată acest lucru? Ei bine, trebuie să recunosc că eu am auzit aceste cuvinte de câteva ori, şi chiar dacă sunt un pic dureroase, sunt un bun sfat care trebuie pus în practică. Sunt sigur că vi s-a întâmplat şi vouă să spuneţi una şi să faceţi alta.

Când trebuie să trăieşti viaţa creştină, trebuie să fii sigur că faci ceea ce spui, ceea ce crezi şi că nu te joci „de-a biserica”.

Să-l rugăm astăzi pe Isus să ne ajute să vorbim altora despre Isus şi despre dragostea lui faţă de oameni, dar şi mai mult să îl rugăm pentru ca să ne ajute să ne comportăm astfel încât ceilalţi să vadă iubirea lui Isus în noi.