miercuri, 12 octombrie 2011

DUMINICA A XXIX-A (A)




Am câteva întrebări pentru voi în această dimineaţă, care să ne introducă în mesajul pe care evanghelia de astăzi ni-l transmite. Ascultaţi cu atenţie deci. Dacă pentru a fierbe un ou este nevoie de 20 de minute, cât timp este necesar pentru a fierbe două ouă? Cine dintre voi ştie răspunsul? Este nevoie tot de 20 de minute. Nu sunt necesare mai multe minute pentru a fierbe două ouă, decât atât cât este necesar pentru a fierbe un ou.
Aţi încercat vreodată să înşelaţi pe cineva apropiat sau o altă persoană? A încercat cineva să vă înşele? Cu siguranţă că da. La spovadă vă acuzaţi deseori că aţi minţit pe unul sau pe altul. Câteodată, aceste mici şiretlicuri, minciuni, pot fi rele şi sunt rele; câteodată acestea au scopul de a face unuia dintre apropiaţii noştri rău.
Ştiţi că unii oameni care se credeau credincioşi, au încercat să îl înşele şi pe Isus, să îl prindă în plasă? Ei i-au adresat nişte întrebări „capcană” pentru ca orice răspuns ar fi dat, să intre în conflict atât cu o grupare religioasă cât şi cu cealaltă.
Oamenilor din timpul lui Isus li se cerea să plătească taxe, ca de altfel cum plătim şi noi astăzi, imperiului roman. De aceea romanii erau foarte rău priviţi de evrei şi de alte popoare care se aflau sub dominaţia romană.
Într-o zi, o grupare religioasă a evreilor a venit la Isus şi l-au întrebat dacă el este de acord ca oamenii să plătească taxele către împărat. Ei încercau de fapt să îl prindă în plasă pe Isus, pentru că ei ştiau că dacă ar fi zis „da”, oamenii s-ar fi înfuriat. Iar dacă ar fi zis „nu”, ar fi intrat în probleme cu autorităţile romane.
Dar Isus ştia gândurile rele pe care le aveau aceşti conducători religioşi şi a făcut un lucru foarte înţelept. Le-a cerut o monedă, apoi a întrebat: „Al cui chip este pe monedă?”, iar ei au răspuns: „Al împăratului”. Acesta era conducătorul roman şi toate taxele trebuiau plătite lui.
Apoi Isus a continuat: „Da-ţi  împăratului ce este al lui, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.
Priviţi această monedă (bancnotă). Al cui chip este pe ea? Este o imagine a lui … . Cred că dacă are acest chip şi ceea ce scrie pe ea, trebuie să folosim acestea pentru a ne achita impozitele noastre, fie că ne place sau nu. (Se poate adapta la situaţia la care doriţi să faceţi referinţă).
Dar ce putem spune despre Dumnezeu? Am vorbit despre ceea ce este al Caesar-ului. Isus spune de asemenea: „Da-ţi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Sfânta Scriptură spune că noi toţi suntem creaţi de Dumnezeu şi că am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui.
Dacă am fost creaţi de el şi după chipul şi asemănare lui, înseamnă că noi trebuie să îi aparţinem lui în totalitate. Cu alte cuvinte trebuie să ne dăruim pe noi înşine, trebuie să îi dăm ce îi aparţine lui de fapt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu