Tema
A ierta pe alții așa cum Cristos ne iartă pe noi
Obiect
Puteți aduce câte o pietricică pentru fiecare copil
În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit
din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa.
3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la
mijloc, 4 i-au zis: "Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra
faptului de adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le
batem cu pietre. Dar tu, ce zici?" 6 Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca
să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7
Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: "Acela dintre
voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!" 8 Şi,
aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9 Când au auzit, au plecat unul câte
unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în
mijloc. 10 Isus s-a ridicat şi i-a spus: "Femeie, unde sunt ei? Nu te-a
condamnat nimeni?" 11 Ea i-a zis: "Nimeni, Doamne". Isus i-a
spus: "Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!"
Cuvântul Domnului
Postul Mare ne ajută să descoperim, înainte de toate, infinita
milostivire a lui Dumnezeu, care a murit pe cruce și a înviat pentru noi,
păcătoșii, pentru mântuirea noastră.
Isus a iertat întotdeauna. (Amintiți câteva episoade din Evanghelie.) Chiar
și pe cruce a iertat. Ce a spus atunci?
Isus iartă și femeia păcătoasă, care probabil că își abandonase familia
și copiii. Oamenii ar fi voit să o omoare cu pietre.
Isus, însă, îi ia apărarea și o salvează, dar îi spune câteva cuvinte
foarte importante: „Mergi și nu mai păcătui.”
Toți suntem păcătoși, avem nevoie de milostivirea lui Dumnezeu. De
aceea, trebuie:
- să ne căim pentru că nu am corespuns iubirii lui Dumnezeu și nu am
împlinit planurile sale de înțelepciune și de bunătate;
- să ne angajăm cu hotărâre pentru a ne ridica și a repara răul făcut;
- să fim disponibili să îi iertăm pe alții.
Să-i mulțumim Domnului, care nu vrea moartea păcătoșilor, ci să se
convertească și să trăiască.
Așa cum a făcut Dumnezeu cu evreii pentru a-i conduce în țara promisă,
la fel face și cu noi toți: a fost întotdeauna gata să ne deschidă calea pentru
o viață nouă și mai bogată în iubire.
Un vizitator care a intrat în casa unui prieten a observat că fetița acestuia avea o mare colecție de păpuși. Peste tot prin casă erau păpuși, de toate mărimile și de toate formele, care mai de care mai atrăgătoare.
Toate aceste păpuși arătau faptul că prin acest hobby, fetița își găsea plăcerea și împlinirea lăuntrică. După ce vizitatorul a urmărit cu mare atenție fiecare păpușă, a întrebat-o pe fetiță: „Văd că ai multe păpuși. Pe care dintre acestea o iubești mai mult?”
În loc să-i identifice pe vreuna dintre ele, fetița a alergat repede în dormitorul ei și a adus o păpușă dezagreabilă. Acesteia îi lipsea un ochi. Părul era foarte rar și arăta ca niște țepi. Hainele îi erau murdare și zdrențuite, iar un papuc nu-l mai avea.
Surprins de starea jalnică în care era păpușa prezentată, vizitatorul a întrebat-o din nou pe copilă: „De ce iubești tocmai această păpușă, mai mult decât pe toate celelalte?” După ce i-a ascultat întrebarea, fetița a răspuns cu sfială: „Dacă n-o iubesc eu, n-o mai iubește nimeni!”
Dumnezeu ne iartă pentru că ne iubește. Dacă Dumnezeu nu ne iubește
nimeni nu ar putea să o facă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu