DUMINICA A IV-A DIN POSTUL MARE

 

Tema

Un fiu risipitor și un tată iertător

Obiect

O carte, un video cu „Aladin” sau chiar o lampă, dacă e posibil

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32

În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: "Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei". 3 Atunci, le-a spus această parabolă: 11 "Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. 14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: 'Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!'» 20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». 22 Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. 25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. 26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. 29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. 30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»"

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Sunt sigur că cei mai mulți dintre voi ați citit o carte, au văzut un film sau cel puțin au auzit povestea despre „Aladin și lampa sa minunată”. Într-o versiune a poveștii, Aladin lucra într-un magazin care schimba lămpi noi cu lămpi vechi. Treaba lui Aladin era să lustruiască lămpile și să le facă să pară ca noi. Într-o zi, în timp ce lustruia o lampă, un duh a ieșit din lampă și i-a promis că îi va acorda lui Aladin tot ce-și dorește. Cu ajutorul duhului, Aladin a acumulat multă bogăție și a câștigat dragostea unei prințese frumoase.

 Nu ar fi minunat să vi se împlinească fiecare dorință? Cu siguranță că da, însă adevărul este că uneori lucrurile pe care ni le dorim nu sunt tocmai bune pentru noi. Asta a descoperit un tânăr în evanghelia pe care am auzit-o astăzi.

 Povestea noastră biblică de astăzi este despre un tânăr care avea trei dorințe.

Voia mulți bani.

Voia să călătorească și să vadă lumea.

Și să fie propriul său șef.

Tânărul avea dorințele lui, dar acestea nu i-au fost îndeplinite de un duh. El s-a dus la tatăl său și i-a cerut să-i dea moștenirea care i se cuvenea lui după ce acesta avea să moară. Chiar dacă tatăl era trist că fiul său voia să plece, el i-a dat partea lui din averea familiei, iar tânărul a plecat în lume. Poate că a vizitat locurile pe care și-a dorit mereu să le viziteze și a făcut tot ce a vrut să facă. Era fericit că nimeni nu-i spunea ce să facă. Întrucât tânărul avea mulți bani, dacă vedea ceva ce își dorește, l-a cumpărat, iar pentru că avea mulți bani avea și mulți prieteni.

 Pare o poveste foarte fericită, nu-i așa? Ei bine, acesta nu este sfârșitul poveștii. După un timp, tânărul a rămas fără bani. Când a rămas fără bani, prietenii l-au părăsit. Era atât de disperat încât s-a dus să muncească pentru un cineva care l-a trimis să aibă grijă de porci. Tânărului îi era atât de foame, încât ar fi mâncat cu plăcere hrana cu care hrănea porcii. În timp ce se uita la țarcul murdar, se gândea la mizeria pe care o făcuse în viața lui. Se gândea la tatăl său și la casa pe care o lăsase în urmă.

 „Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!»”.

 Crezi că tatăl a fost dispus să-l primească înapoi? Da, dar nu ca pe un slujitor, dar ca fiu. Și-a chemat slujitorii și le-a zis: „Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!”

 Ei bine, povestea a avut un final fericit până la urmă, nu-i așa? Această poveste pe care a spus-o Isus este despre fiecare dintre noi și despre felul în care ne comportăm uneori.

 Câteodată facem alegeri proaste, la fel ca tânărul din povestea noastră. Uneori ne dorim lucruri care nu sunt bune pentru noi. Uneori nu vrem să ascultăm de Dumnezeu și să ascultăm de ceea ce Biblia ne spune că ar trebui să facem. Când procedăm astfel, facem cu adevărat mizerie în viața noastră. Ei bine, am o veste bună pentru tine! La fel ca tatăl din povestea noastră, Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, este întotdeauna dispus să ne primească înapoi dacă recunoaștem că am greșit.

 În casa și în inima lui Dumnezeu izbucnește bucuria în momentul în care unul dintre noi se întoarce la iubirea sa.

În Evanghelie, milostivirea Tatălui este o surpriză pentru toți:

 - pentru fiul mai mic, care nu s-ar fi așteptat niciodată la o asemenea primire;

- pentru fiul mai mare, care niciodată nu și-ar fi putut imagina că trebuie să participe la sărbătoarea făcută pentru fratele care s-a întors după ce fugise de acasă;

- pentru noi, care suntem invitați să avem un comportament asemănător față de frații noștri.

Fiii lui Dumnezeu trebuie să fie frați infinit de milostivi.

Citind Evanghelia după sfântul Luca, ni se repetă deseori că pocăința adevărată pe care trebuie să o facem, mai ales în Postul Mare, constă, mai ales, în a fi milostivi cu toți. Practic, cum?

Vă amintiți, dragi copii, întrebările pe care ni le pune Isus judecător când ne va aduna pe toți în fața tronului său?

Ar putea vreunul dintre voi să îmi repete cele șapte fapte de milostenie trupească? Și cele de milostenie sufletească? (Așteptați răspunsurile, integrați și comentați).

Afară cu ura din inimi, afară cu divizările, să folosim milostivirea chiar și față de dușmani, chiar față de cei care fac răul: pentru a fi asemenea „Tatălui ceresc care face să răsară soarele și peste cei buni, și peste cei răi și face să cadă ploaia și peste cei drepți, și peste cei nedrepți”, fără deosebire.

Pentru a trăi bine acest Post Mare, să începem să folosim „milostivirea” în familie. Iată câteva gesturi pe care trebuie să le facem zilnic:

- voi da dovadă de amabilitate și de iubire în fața părinților și a fraților mei;

- voi fi primitor și sincer cu toți;

- voi ști să tac la momentul potrivit;

- le voi face în fiecare zi cel puțin o favoare pe care nu mi-au cerut-o;

- îi voi mângâia când îi voi vedea triști;

- voi fi deschis cu ei;

- nu voi fi exigent;

- îmi va plăcea compania lor;

- îmi voi aminti de aniversările lor;

- mă voi ruga pentru ei;

- le voi suporta defectele și le voi ierta cu bucurie greșelile.

Pentru a nu avea o inimă „închisă”, asemenea fratelui mai mare, să ne însușim bunătatea infinită a Tatălui milostiv. Practicarea iubirii trebuie să înceapă în casa noastră, în raporturile familiale de zi cu zi.

 Lanțul se rușina de el însuși. „Iată – se gândea el – toți mă ocolesc și au dreptate: lumea iubește libertatea și urăște lanțurile”.

A trecut pe acolo un om, a luat lanțul, a urcat într-un copac, i-a legat cele două capete de o creangă robustă și a făcut din el un scrânciob. Acum, lanțul îi ajută pe copiii acelui om să zboare și este foarte fericit.

 Dragă tată, uneori facem alegeri proaste. Îți mulțumim că ești un Tată iubitor care ne va primi mereu înapoi când ne întoarcem acasă la tine. Amin.