DUMINICA A XXVII-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Primim iertarea din partea lui Dumnezeu prin Fiul său.

 Obiect

Se poate folosi un bec.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43

 În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: "Ascultaţi o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie. 34 Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori, ca să primească roadele sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre. 36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel. 37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-şi: «De fiul meu le va fi ruşine». 38 Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem, ca să avem moştenirea lui!» 39 Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. 40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?" 41 I-au zis: "Pe acei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit". 42 Isus le-a zis: "N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»? 43 De aceea, vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Lumina electrică este atât de comună astăzi încât nu ne gândim niciodată la ea. Dacă aș schimba un bec și aș scăpa unul și l-aș sparge, nu mi-aș face griji. M-aș duce și aș cumpără altul. Dar nu a fost întotdeauna așa.

 Am citit undeva despre următorul fapt. Când Thomas Edison lucra la inventarea acestui instrument nebun numit „bec” a fost nevoie de o întreagă echipă de oameni care au lucrat douăzeci și patru de ore pentru a asambla un singur bec. Povestea spune că, atunci când echipa lui Edison a terminat de asamblat un bec, i l-a dat unui băiat să-l ducă la etaj. Pas cu pas, l-a dus cu grijă, de teamă să nu strice această lucrare neprețuită. Probabil că puteți ghici ce s-a întâmplat; bietul băiat a scăpat becul când a ajuns în vârful scărilor. Echipei de oameni i-a luat încă douăzeci și patru de ore pentru a face un alt bec. În cele din urmă, obosit și pregătit de o pauză, Edison era gata să-și ducă becul la etaj. Ce credeți? I l-a dat aceluiași băiat care l-a scăpat pe primul. Asta e adevărata iertare. Domnul Edison i-a mai dat băiatului o șansă!

 Dumnezeu face la fel și oferă același mod de iertare. El îi oferă omului o a doua șansă și o a treia!

 Dacă Dumnezeu are o iubire nemărginită faţă de oameni, chiar dacă sunt păcătoşi, nerecunoştinţa oamenilor deseori este foarte mare.

 Isus a spus o pildă despre un om care deținea un teren. A plantat o vie și apoi a dat-o în arendă unor oameni ca să aibă grijă de ea cât timp era plecat.

 Când a venit timpul să culeagă recolta, proprietarul i-a trimis pe câțiva dintre slujitorii săi să-și adune partea din recoltă. Arendașii i-au bătut pe slujitorii proprietarului și chiar l-au ucis pe unul dintre ei. Au refuzat să-i dea proprietarului ceea ce i se cuvenea.

 A doua oară a trimis mai mulți slujitori să încaseze ce i se cuvenea. Dar servitorii au fost tratați la fel.

 În cele din urmă, proprietarul și-a trimis propriul fiu. S-a gândit că cu siguranță îl vor asculta pe propriul său fiu. Dar când l-au văzut pe fiu, au zis: „Acesta este moștenitorul, să-l omorâm și să-i luăm moștenirea”.

 Isus i-a întrebat pe bărbații care ascultau povestea lui: „Ce credeți că le va face proprietarul acelor oameni?”

 „El va nimici pe acei oameni răi și va da pământul lui altcuiva, care să-i dea partea lui din rod la vremea recoltei”, au răspuns ascultătorii săi.

 În această pildă pe care a spus-o Isus, proprietarul pământului era Dumnezeu. Dumnezeu a trimis mai întâi oameni precum Noe, Moise, David, profetul Isaia și alții să vorbească oamenilor despre dragostea lui față de ei și să se întoarcă de la căile lor rele, dar mulți nu au vrut să asculte. În cele din urmă, El și-a trimis propriul Fiu, pe Isus. Știi ce i-au făcut, nu-i așa? Așa e, l-au răstignit. Dumnezeu le-a dat o șansă. Le-a dat chiar și o a doua șansă și o a treia. Dar când l-au respins pe Fiul Său, aceasta a fost ultima lor șansă. El este și ultima noastră șansă. De fapt el este singura noastră șansă.

 Câte necazuri nu le facem noi părinţilor. Şi totuşi, părinţii noştri nu încetează să aibă grijă de noi, să ne iubească. Dar, atenţie, să nu depăşim limitele!

 Domnul a vrut într-o zi să invite la o sărbătoare în paradis toate virtuţile. Acestea au făcut bucuroase un cerc în jurul tronului lui Dumnezeu. Toate cântau laude Domnului. Se simţeau ca acasă: toate virtuţile se cunoşteau şi îşi vorbeau mai puţin două.

Una dintre acestea i-a spus surprinsă celeilalte:

- Mă bucur să te cunosc; este prima dată când te văd.

Cealaltă a răspuns:

- Şi eu sunt foarte bucuroasă să te întâlnesc; îmi doream mult această zi.

La acest dialog, Dumnezeu a devenit serios şi a întrebat:

- Cum de voi două, frumoasele mele virtuţi, nu vă cunoaşteţi încă? De acum vreau să vă ţineţi de mână.

Ştiţi despre ce virtuţi era vorba? Scrieţi-le în adâncul inimii şi ţineţi-le legate pentru totdeauna. Una era binefacerea şi cealaltă recunoştinţa.

 Dragă Tată, îți mulțumim că ni l-ai trimis pe Isus, singurul tău Fiu. Ajută-ne să ne amintim că el este singura noastră șansă de a primi viața veșnică. Amin.