DUMINICA A XXIX-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Ce îi datorăm lui Dumnezeu? Totul!

 Obiect

O bancnotă și o monedă (recomandat ar fi să aibă chipul președintelui sau al regelui).

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,15-21

 În acel timp, fariseii s-au dus să ţină sfat, ca să-l prindă pe Isus în vorbă. 16 Şi i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: "Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ţii seamă de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului. 17 Spune-ne, aşadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut cezarului?" 18 Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: "Ipocriţilor, de ce mă ispitiţi? 19 Arătaţi-mi moneda tributului!" Iar ei i-au adus un dinar. 20 El le-a zis: "Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?" 21 I-au zis: "Ale cezarului". Atunci le-a zis: "Daţi-i, aşadar, cezarului ceea ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!"

 Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ai auzit vreodată părinții sau alți adulți plângându-se că trebuie să plătească taxe? Probabil că da. Majorității oamenilor nu le place să plătească taxe. Dintre voi plătește cineva taxe? Ei bine, s-ar putea să vă surprindă că și copiii plătesc taxe!

 Voi primiți o alocație? A primit vreunul dintre voi niște bani ca și cadou de ziua de naștere? Ați câștigat vreodată niște bani pentru că ați făcut diverse treburi prin casă? Ați cumpărat vreodată ceva din banii voștri?

 Dacă ați răspuns „Da” la oricare dintre aceste întrebări, cu siguranță că ați plătit niște taxe. Știați că de fiecare dată când cumpărați ceva, plătiți o taxă pe acel produs sau tranzacție? În țara noastră, taxa respectivă este de aproximativ 24 de bani pentru fiecare leu pe care îl cheltuim. Mă întreb ce ar spune Isus dacă l-am întreba dacă copiii ar trebui să plătească taxe? Aceasta este o întrebare grea. Dacă el răspunde „Da”, probabil că toți copiii s-ar supăra pe el. Dacă ar răspunde „Nu”, probabil că politicienii care ne fac legile s-ar supăra pe el pentru că statul are nevoie de acei bani pentru a funcționa. Se pare că cineva s-ar supăra pe el indiferent de felul în care ar răspunde! Pare o situație dificilă, nu-i așa?

 Știai că așa ceva s-a întâmplat de fapt? Pe vremea lui Isus, oamenii erau obligați să plătească o taxă. Nu era o taxă foarte plăcută. Într-o zi, niște lideri religioși au venit la Isus și l-au întrebat dacă crede că oamenii ar trebui să plătească taxa. Ei încercau de fapt să-l păcălească pe Isus, pentru că știau că dacă el spunea „Da”, oamenii ar fi supărați. Dar dacă spunea „Nu”, ar avea probleme cu autoritățile.

 Isus a văzut de fapt care era planul lor și a făcut un lucru foarte înțelept. Le-a cerut o monedă, apoi a spus: „Al cui chip este pe această monedă?”

 Ei au răspuns: „al Cezarului ”. Cezarul era conducătorul roman și toate taxele trebuiau plătite lui.

 Atunci Isus le-a zis: „Dați cezarului ceea ce este al cezarului și dați lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”.

 Noi avem pe bancnotele noastre poze ale oamenilor importanți ai țării, deși foarte puțini se uită la chipul lor și cine este. Dar uitați-vă la această bancnotă. Poza cui este pe ea? Este o poză cu Nicolae Iorga, istoric, politician, poet, dar și fost prim-ministru. Ce scrie deasupra însă? Scrie: „Banca Națională a României”. Ei bine, cred că asta înseamnă că această bancnotă aparține băncii și trebuie să ne folosim de ea pentru a ne plăti taxele și impozitele.

 Dar ce credem despre Dumnezeu? Isus a spus: „Dă-i lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Biblia spune că am fost creați de Dumnezeu și că am fost creați după chipul lui Dumnezeu. Dacă suntem creați de Dumnezeu și am fost creați după chipul lui, trebuie să îi aparținem. Asta înseamnă că trebuie să ne dăruim lui în totalitate!

 Dar trebuie să ținem mereu cont de faptul că este cetăţean al împărăţiei lui Dumnezeu numai cel care este bun cetăţean pe pământ.

 Isus s-a comportat cu adevărat ca un bun cetăţean, chiar angajându-se pentru a apăra dreptatea, pentru că i-a iubit mult pe oameni.

Sfinţii şi-au dovedit iubirea faţă de omenire: pe măsură ce creştea iubirea lor faţă de Dumnezeu, creştea şi iubirea lor faţă de oameni, care se manifesta deseori şi prin fapte de asistenţă socială.

  Un călător a ajuns la un punct de pe cărarea de munte unde o stâncă mare căzută în drum îi bloca trecerea. Nu putea nici să treacă peste ea, nici să o mişte din loc şi s-a aşezat trist.

A ajuns un alt călător şi, după încercări inutile, l-a imitat pe primul.

Şi următorii călători s-au aşezat nemângâiaţi.

Dar, în sfârşit, unul dintre ei a propus:

- Prieteni, ceea ce nici unul dintre noi nu a reuşit să facă singur, poate vom reuşi să facem toţi împreună cu ajutorul lui Dumnezeu.

Uniţi, au mutat stânca şi au putut să îşi continue fericiţi drumul.

 Este necesară colaborarea pentru binele tuturor.

Dragă Tată, tu ne-ai creat după chipul tău și noi îți aparținem. De aceea îți dăm inimile și viețile noastre. Amin.