DUMINICA A XXVI-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

A fi credincioși în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui.

 Obiect

Niciunul nu e neapărat necesar, dar se poate folosi un sac de gunoi.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,28-32

 În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: „Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie!» 29 El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus. 30 A venit apoi la celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne», dar nu s-a dus. 31 Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui?” I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. 32 Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu aţi crezut în el, însă vameşii şi desfrânatele l-au crezut. Voi însă, deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău, ca să credeţi în el”.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 V-au cerut vreodată părinții să ajutați prin casă sau prin curte să faceți niște treburi? Sunt sigur că vi s-a întâmplat asta. În această dimineață, voi spune o poveste despre un tată care a avut doi fii pe nume John și William. 

Într-o zi, tata a intrat în camera lui John și l-a găsit construind un model de avion. „John, a suflat mult vânt aseară și sunt frunze împrăștiate în toată curtea. Vrei, te rog, să greblezi frunzele și să le pui în pungi de gunoi?” a întrebat tata.

 „Oh, tată, nu am timp să greblez frunzele. Lucrez la acest model de avion și chiar vreau să-l termin astăzi”, a răspuns John.

 Tatăl s-a întors și a părăsit camera și a plecat să-l caute pe William. L-a găsit pe William uitându-se la televizor. „William, sunt multe frunze în curte. Vrei, te rog, să greblezi frunzele și să le pui în pungi?” a întrebat tata.

 „Sigur că da, cu mare plăcere”, a răspuns William.

 „Grozav!” spuse tata. – „Voi lăsa grebla și sacii de gunoi în curte”.

 După ce tatăl său a plecat, John a început să se gândească la ce i-a cerut să facă. „Pot grebla frunzele și încă mai am destul timp să-mi termin modelul de avion mai târziu”, își spuse John. A ieșit afară și a început să grebleze frunzele.

 Când tata s-a întors acasă, l-a văzut pe John greblând frunze. – „Unde este William?” a întrebat tata.

 „Nu știu. Ultima dată când l-am văzut, se uita la televizor”, a răspuns John.

 Când tata a intrat în casă, ce credeţi că a văzut? Acolo stătea William şi încă se uita la televizor! Vă întreb care dintre cei doi fii i-a plăcut tatălui său? John, care a spus că nu va grebla frunzele, dar, în cele din urmă a făcut acest lucru sau William, care a spus că va grebla frunzele, dar nu a făcut-o?

 În Evanghelia de astăzi, Isus a spus o poveste similară pentru a arăta cum diferiți oameni ascultă sau nu de ceea ce i-a chemat Dumnezeu să facă. În pilda lui Isus despre cei doi fii, tatăl le-a cerut ambilor fii să meargă să lucreze în via lui. La fel ca cei doi băieți din povestea de mai sus, un fiu a răspuns: „Nu”, dar a apoi a mers și a lucrat. Celălalt fiu a răspuns „da” dar nu a mers. Povestind pilda, Isus a vrut să ne dăm seama că ceea ce facem este mai important decât ceea ce spunem că vom face. Isus vrea să răspundem: „Da”, când ne spune „să ne iubim unii pe alții”, dar ceea ce dorește cu adevărat este ca noi, într-adevăr, să şi facem acest lucru! Isus vrea ca noi să răspundem: „Da”, când spune „Urmează-mă”, dar ceea ce dorește cu adevărat este ca noi să-l urmăm! Acesta este genul de creştin care vreau să fiu. Nu este genul de creştin care vrei să fiţi şi voi?

 Noi, astăzi, suntem chemaţi să ne examinăm dacă îl ascultăm cu adevărat pe Isus.

 Isus a împlinit întotdeauna voinţa Tatălui.

-  La doisprezece ani, primul său răspuns dat lui Iosif şi Mariei: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”

- În Grădina Măslinilor, Isus se roagă: „Tată, treacă de la mine paharul acesta, dar nu voia mea, ci a ta să se facă.”

-  Isus exclamă pe cruce: ”Totul s-a împlinit”.

Care era voinţa Tatălui cu Isus? Să nu piardă niciun frate pe care i-l încredinţase Dumnezeu, cu preţul vieţii. Şi aşa a făcut.

Asemenea lui Isus, şi noi trebuie să împlinim voinţa Tatălui.

- Mulţi dintre noi nu îl ascultă pe Isus pentru că nu avem inima deschisă şi generoasă.

- Mai întâi „deschisă”: faţă de toţi, chiar şi de cei mai antipatici, săraci, ignoranţi din clasa ta, din familia ta, din curtea ta. Dacă nu mergi tu, merge Isus să se joace cu ei.

-  Apoi „generoasă”: cel care este prea egoist, cel care ţine prea mult la comoditatea lui, cum poate să îşi dea seama că alţii au nevoie de el?

Mulţi dintre noi, cei mari, dar şi mulţi dintre voi, dragii copii, îi spunem lui Dumnezeu: „te iubesc”, dar apoi nu îi împlinim voinţa:

-  pentru că uneori nu este comodă pentru noi;

- pentru că avem inima închisă.

 Dumnezeu Tatăl nu poate să se bucure pentru fiii săi care nu se ocupă de fraţii lor şi nu îi ajută în suferinţele lor. Norocul fiului risipitor, întors acasă, a fost acela de a-l întâlni mai întâi pe tatăl său, pentru că, dacă l-ar fi întâlnit pe fratele mai mare, cel „mai bun”, cel mai „ascultător” (era cu adevărat ascultare?) ar fi fost alungat de acasă pentru totdeauna. Trebuie să avem inima deschisă şi generoasă, ca Tatăl.

 Părinte ceresc, uneori spunem „Da”, dar acțiunile noastre spun „Nu”. Ajută-ne să fim credincioși să facem ceea ce ne-ai chemat să facem. Amin.