COBORÂREA DUHULUI SFÂNT

Duhul Sfânt şi copiii

1. Audienţa lui Pius al X-lea

Într-o zi, papa Pius al X-lea a primit în audienţă particulară un tată de familie cu doi copii cam de vârsta voastră. Trecuseră numai câteva zile de la încheierea anului şcolar. Unul dintre copii promovase clasa, celălalt rămăsese corigent la matematică. Atunci când aceşti copii se apropiară de sfântul Părinte, el îşi puse mâinile pe capul celui mai mare şi, printre altele, îl întrebă:
- Cum a mers cu şcoala anul acesta?
- Mulţumesc, Sanctitate, nu am avut dificultăţi. La toamnă voi începe o altă clasă.
Atunci, papa îl întrebă şi pe celălalt copil.
- Şi tu ai promovat?
Acesta nu a avut curajul să spună adevărul şi a zis cu jumătate de gură:
- Da, şi eu!
Însă cineva din cei de faţă, sau chiar îngerul păzitor, i-a şoptit papei că lucrurile nu stau chiar aşa.
- De ce nu spui adevărul, îl dojeni cu blândeţe papa. Nu ai rămas tu corigent la matematică? (P. Zannetti).
Sfântul Părinte l-a tratat pe acel copil cu blândeţe, pentru că ştia că minţise oarecum instinctiv, mecanic, fără să se gândească ce spune, de teamă de a nu fi umilit în public. Nu aş putea spune dacă băieţii şi fetele care se află aici de faţă, în cazul când s-ar fi aflat într-o asemenea situaţie, ar fi avut curajul să spună adevărul. Deci, sfântul Părinte l-a îmbrăţişat pe copilul acela surâzător, dorindu-i ca pe viitor să fie mai curajos şi mai sincer, deoarece curajul şi sinceritatea merg împreună, ca frăţiorul şi surioara.

2. Cele ce i s-au întâmplat lui Petru

Nu numai celor mici li se întâmplă aşa ceva, dar şi cei adulţi mai spun câte o minciună, mai mică sau mai mare; ba chiar şi sfinţilor li se mai întâmplă aşa ceva. Cred că vă mai amintiţi cum sfântul Petru de trei ori l-a tăgăduit pe Isus, zicând că el nu-l cunoaşte. Evident, este o mare deosebire între copilul acela şi sfântul Petru. Copilul, dacă ar fi spus adevărul, ar fi fost umilit în faţa celor de faţă, dar sfântul Petru putea fi arestat de slugile marelui preot şi chiar omorât. Aşa, cel puţin, credea el. Însă, în ambele cazuri, frica era aceeaşi. Sfântul Petru, instinctiv, fără a se gândi prea mult la ceea ce face, ca, de altfel, şi copilul din cele spuse mai sus, a spus o minciună pentru a ieşi cu faţa curată, cu toate că îl iubea pe Isus. Frica paralizează uneori mintea omului.
Aşa cum ştiţi, mai târziu, sfântul Petru a plâns cu amar şi s-a căit mult de tot de ceea ce făcuse. Aceasta s-a întâmplat atunci când, în trecerea sa, Isus l-a privit şi li s-au întâlnit privirile. Dar, cu toate acestea, curajul i-a venit mai târziu. Chiar şi după moartea lui Isus, el rămase închis în Cenacol, de teama evreilor. Aşadar, când şi-a recăpătat el curajul? Exact despre asta ne vorbeşte Evanghelia de astăzi.
Asta s-a petrecut exact după cincizeci de zile de la învierea lui Isus şi după zece zile după Înălţarea lui la cer. Dimineaţa, în jurul orelor 9, Duhul Sfânt s-a coborât asupra lor sub chip de limbi de foc, pe timp de mare furtună. Într-o clipă, apostolii au înţeles tot ceea ce făcuse şi tot ceea ce spusese Isus, pe când se mai afla printre ei. Totodată, observară că nu mai au nici un fel de teamă de evrei. Au deschis larg uşile Cenacolului, unde erau ascunşi, şi au ieşit în stradă. Sfântul Petru, care mai înainte se speriase chiar şi de o simplă servitoare, acum vorbeşte curajos în faţa miilor de evrei, veniţi la Ierusalim din toată lumea. Evreii aceia auziseră zgomotul vântului năprasnic din apropierea Cenacolului. Sfântul Petru începu să le spună că Isus, acela pe care ei îl răstigniseră, nu rămăsese în mormânt, căci a înviat, şi că însuşi el l-a văzut cu proprii lui ochi, după învierea sa din morţi. Le-a mai spus că Isus era Domnul şi Mesia.
Ascultând aceste cuvinte, mulţi evrei se convertiră şi cam la vreo trei mii primiră chiar botezul. Ziua Rusaliilor este ziua primului Mir în sfânta Biserică. Ziua în care apostolii, împreună cu Sfânta Fecioară Maria l-au primit pe Duhul Sfânt cu cele şapte daruri ale sale.

3. Copiii şi cuiburile de păsări

De multe ori, şi voi vă asemănaţi cu apostolii de dinaintea Rusaliilor. Nu înţelegeţi anumite lucruri din învăţătura lui Isus, şi chiar dacă le înţelegeţi, de multe ori vă lipseşte curajul de a le practica. Dar nu-i întotdeauna aşa, pentru că, oricum, mai sunt şi copii înţelepţi şi curajoşi.
Un grup de copii de la şcoala franceză din Sens a plecat într-o zi la pădure. Din joacă, ei căutau cuiburile păsărelelor, din care luau ouăle şi puişorii. Numai unul dintre ei, Eduard, nu reuşise să afle nici un cuib, din care cauză toţi ceilalţi râdeau de dânsul. În cele din urmă, sus pe un copac, află şi Eduard un cuib de mierlă. Mierla, care l-a văzut, a zburat şi s-a aşezat pe o creangă nu prea departe de cuib. Acum, Eduard se afla într-o mare dilemă. I se părea că pasărea îl roagă să nu se atingă de cuib, dar în acelaşi timp îşi amintea şi de glumele proaste ale colegilor. Ce să facă? S-a gândit el ce s-a gândit, în cele din urmă ascultă de glasul inimii, apoi a început să coboare din copac, spunând în gând pasării mame: „Întoarce-te la cuibul tău, că-l vei afla exact aşa cum l-ai lăsat. S-a întors la grupul gălăgios, care l-a şi luat în primire cu vorbe şi glume proaste, însă el era liniştit şi vesel, deoarece inima şi conştiinţa îi erau curate (P. Sifflet).
Autorul care descrie faptul acesta nu spune dacă acei copii erau sau nu miruiţi. Însă colegii lui Eduard, chiar dacă fuseseră miruiţi, nu au nici înţelepciune şi nici curaj, şi asta pentru că sacramentul Mirului nu acţionează spontan fără colaborarea noastră cu Duhul Sfânt. Poate fi cineva miruit, ca atâţia alţii, şi mai târziu să dea totul uitării, fără a mai practica viaţa creştinească. Copilul ce se poartă în felul acesta îl întristează pe Duhul Sfânt pe care l-a primit prin mâinile şi prin rugăciunile episcopului.
Însă purtarea lui Eduard l-a înveselit pe Duhul Sfânt. Era vizibilă în el înţelepciunea lui Dumnezeu, care ne învaţă că trebuie să fim buni cu toţi, chiar şi cu creaturile cele mai mici, aşa cum sunt puişorii. Chiar şi el a stat mult la îndoială. Şi asta numai că nu-i suficient să ştii cum trebuie să te porţi, ci trebuie să ai şi curajul şi să depăşeşti lenea şi teama că vei fi luat în batjocură. Eduard, contrar copilului care mersese la Pius al X-lea, a depăşit această teamă. Duhul Sfânt, prin darul curajului, l-a ajutat.
Voi, băieţi şi fete, care vă aflaţi aici, ştiţi cum trebuie să vă purtaţi, pentru că aveţi ceva din darul înţelepciunii divine. Totul devine greu atunci când lipseşte curajul, care vă este necesar în toate zilele pentru combaterea lenei, şi mai trebuie să depăşiţi şi teama de ce anume vor spune alţii despre voi. Voi, fetelor, aveţi trebuinţă de curaj, pentru a nu vă mai fi teamă că veţi fi luate în râs de colegele voastre, pentru că aţi avea haine mai puţin frumoase ca ale lor. Voi, băieţilor, aveţi trebuinţă de curaj, pentru a alunga teama că veţi fi taxaţi de către colegii voştri drept nişte laşi, pentru că aţi iertat altora un cuvânt de ocară sau chiar o lovitură dată intenţionat peste faţă.
Duhul Sfânt, pe care l-aţi primit în sfântul Botez, şi unii dintre voi chiar şi prin sfântul Mir, văzând sforţările şi buna voastră intenţie, vă va binecuvânta şi vă va ajuta. 

Klimek