SFÂNTA TREIME

Sfântul Patriciu şi trifoiul

1. Răpirea, fuga şi răzbunarea sfântului Patriciu

Anglia, ca şi multe alte ţări, a fost cucerită de legiunile romane şi deveni o provincie a Romei. Apoi, în secolul al III-lea şi al IV-lea, a fost din nou cucerită, însă de data aceasta cu totul altfel: a fost cucerită de misionarii creştini, care i-au convertit pe locuitorii acelei insule.
Cam pe la anul 385 după Cristos, într-o localitate englezească s-a născut un copil, căruia i s-a pus numele Patriciu. Tatăl lui, Calpurinio, era un bun creştin, şi probabil, către sfârşitul vieţii sale a devenit preot. Însă Patriciu nu era un creştin model. Trăia o viaţă comodă şi uşuratică, întrucât părinţii erau proprietarii unor mari întinderi de pământ. Patriciu nu trebuia nici să muncească şi nici să se ocupe de nimic.
În una din zile, piraţii irlandezi luară cu asalt localitatea unde locuia Patriciu, şi luară tot. Patriciu avea atunci 16 ani; îl legară şi-l duseră cu dânşii ca rob. Apoi a fost transportat în Irlanda şi vândut unui păgân, care l-a pus să-i pască oile. Aşa s-a sfârşit viaţa lui Particiu, comodă şi fără preocupări. Trebuia să meargă cu oile prin pădure şi prin munţi, totdeauna în singurătate. Însă, datorită acestor împrejurări, a început să se gândească mai serios la rostul vieţii şi să trăiască o adevărată viaţă creştinească. Se ruga mult, cu toate că prin părţile acelea nu era nici o biserică şi nici un preot.
După şase ani de robie, într-o noapte a avut un vis, în care i se porunci să fugă. Ştia că undeva prin apropiere se află o corabie, care putea să-l ducă mai departe fără a i se mai putea da de urmă. Când se trezi, a alergat imediat la locul unde ştia că se află corabia aceea, care de fapt l-a şi dus în Franţa. La vremea aceea, Franţa era deja creştină. Din Franţa, reuşi să se întoarcă la moşia tatălui său, când se hotărî ca să se răzbune pe irlandezi pentru că l-au răpit, dar cu o răzbunare creştinească, adică să se ducă în Irlanda ca misionar, pentru a-i învăţa pe irlandezi credinţa şi dragostea, deoarece la vremea aceea, Irlanda mai era încă o ţară păgână.
A făcut studii teologice, a fost sfinţit preot şi mai târziu chiar episcop. A ajuns în Irlanda către anul 432, şi a predicat irlandezilor evanghelia timp de peste 30 de ani. Aşa s-a realizat şi prin acele locuri misiunea încredinţată de Isus apostolilor, mai înainte de Înălţarea lui Isus la cer: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh” (Mt 28, 19). Aşa a botezat el în numele Sfintei Treimi mii şi mii de locuitori ai insulei.

2. Trifoiul îl ajută în apostolat

Irlandezii, păgâni fiind, cu greu puteau înţelege adevărurile credinţei creştine, mai cu seamă misterul Preasfintei Treimi. Îndelung şi pe înţeles le-a explicat lor că deşi sunt trei Persoane divine, în toate aceste trei nu este decât un singur Dumnezeu. La sfârşitul predicii, observă că oamenii nu înţeleseseră nimic, spunând că erau trei dumnezei, nu unul. Preocupat fiind, de cum ar putea el explica mai bine, nepregătiţilor irlandezi adevărul acesta într-un mod uşor şi sugestiv, simţea că numai cuvintele, de prea puţin ajutor îi sunt, şi că trebuia să recurgă la un simbol, la o asemănare, la un obiect, care să-i ajute pe oameni ca să înţeleagă mai bine. În Irlanda plouă des, din care cauză este o regiune bogată în fâneţe, în aşa fel încât a fost denumită „Insula verde”. Din întâmplare, sfântul Patriciu, s-a oprit într-o zi la marginea unui şes cu trifoi. Gândindu-se el aşa, i-a venit el în minte o idee dintre cele mai bune. De aceea, de acum înainte, când mai vorbea despre Sfânta Treime, avea la dânsul totdeauna un fir de trifoi şi le explica credincioşilor, cum o plantă ca aceasta putea să fie compusă din trei părţi, din trei elemente, tot aşa şi în Dumnezeu cu toate că este întreit, totuşi este numai un singur Dumnezeu. Datorită acestui fir de iarbă, irlandezii, care se convertiră, primiră cu mai multă uşurinţă adevărul despre Sfânta Treime. Nu mai spuneau că erau trei dumnezei fiindcă înţeleseseră că un lucru poate fi unic sub aspect şi întreit sub un alt aspect.
Patriciu a fost înscris în catalogul sfinţilor, iar sărbătoarea lui este fixată de Biserică la 18 martie. În amintirea acestui fapt, în ziua de 18 martie, foarte mulţi irlandezi poartă la pălărie sau la şapcă, câteva fire de trifoi. Asta în amintirea sfântului Patriciu.

3. Sfânta Treime ca mister

Sunt sigur că aţi înţeles că trifoiul slujeşte numai ca o asemănare şi că este numai un simbol al Sfintei Treimi. Dumnezeu nu are o componentă materială aşa ca trifoiul, pentru că Dumnezeu este Duh, şi ca atare ceva cu totul deosebit de toate lucrurile materiale.
În veacurile care au urmat, s-au perindat în Irlanda multe generaţii de creştini. Astăzi există câteva milioane, şi sunt buni catolici. Mii de misionari irlandezi urmează pilda sfântului Patriciu şi merg în Agrica şi în Asia, unde îi învaţă pe localnici misterul Sfintei Treimi. Pe vremea sfântului Patriciu, irlandezii nu ştiau nici să citească şi nici să scrie.

4. Să mulţumim Domnului

În privinţa aceasta, voi nu trebuie să vă preocupaţi prea mult, pentru că tot nu veţi putea înţelege niciodată misterul Sfintei Treimi. Căci dacă l-aţi înţelege, acesta n-ar mai fi mister. De altfel, nu numai voi, şi nu numai irlandezii, dar şi cei mai mari sfinţi şi învăţaţi creştini, ca sfântul Augustin şi sfântul Toma de Aquino nu l-au înţeles. Şi pentru ei era un mister. Este suficient să ştii că Sfânta Treime este un singur Dumnezeu, o singură substanţă, dar în trei Persoane. Desigur, despre fiecare persoană, în parte, trebuie să ştim ceva mai mult, mult mai mult.
Lucrul cel mai important pentru voi, şi posibil în acelaşi timp, este de a-l proslăvi pe Dumnezeu Tatăl, care a creat întreaga lume, de a-l iubi pe Isus, care v-a răscumpărat prin patima şi moartea sa pe cruce, şi de a vă ruga Duhului Sfânt pentru a vă da curajul şi înţelepciunea pentru ca să puteţi trăi după evanghelie. De aceea, să recităm cât mai des scurta rugăciune: „Slavă Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh”.
Peste puţin timp, vom recita „Credo”, care este mărturisirea credinţei noastre în Sfânta Treime.
Dacă în timpul vieţii vom proslăvi şi vom iubi Sfânta Treime, odată şi odată, acolo în cer o vom cunoaşte mai bine, şi vom trăi veşnic în prezenţa ei. Aceasta va fi pentru noi un izvor de cea mai mare bucurie şi fericire. 

 

Klimek