Multe şi felurite mistere există în viaţă! Atâtea şi atâtea fapte şi întâmplări pe care nu le înţelegem, şi care rămân pentru noi un mister. De multe ori nu ne putem înţelege nici pe noi înşine, de exemplu: am fost în stare să săvârşim cutare sau cutare lucru împotriva voinţei noastre. Deci, şi omul, ca atare, este un mister.
Apoi, în ştiinţă există mistere şi mai mari. Spre exemplu, istoria nu ne va spune niciodată cu exactitate câţi locuitori avea Imperiul Habsburgic, sau Imperiul Roman. Pentru ştiinţele naturale, rămâne un mister - cel puţin până la ora actuală - dacă mai există şi alte planete locuite de oameni, aşa cum este pământul. Un mister cu adevărat mare este şi acela cu privire la natura universului. Este acest univers mărginit sau nemărginit?
Apoi, însăşi religia îşi are misterele ei, dintre care cel mai mare este Misterul Sfintei Treimi. Credinţa în Sfânta Treime îi deosebeşte pe creştini de evrei şi de musulmani. Ei, ca şi noi, cred într-un singur Dumnezeu, însă nu cred că în Dumnezeu s-ar afla Trei Persoane. Evreii şi musulmanii nu cred nici în existenţa Duhului Sfânt. Însă noi credem în Dumnezeu Tatăl, în Dumnezeu Fiul şi în Dumnezeu Duhul Sfânt, şi în acelaşi timp credem că aceste trei persoane sunt Dumnezeu unic, în natura şi în esenţa sa.
Experimental, noi nu putem proba aşa ceva, cu toate că Sfânta Treime locuieşte în noi chiar din clipa botezului, şi asta pentru că Dumnezeu este duh, şi aşa cum ştim, duhul nimeni nu-l poate vedea şi nici pipăi.
Sunt sigur că voi aţi auzit câte ceva din viaţa sfântului Augustin, dar cu toate acestea astăzi am să vă istorisesc şi eu un fapt din viaţa acestui sfânt al Bisericii.
Sfântul acesta se plimba într-o zi pe malul mării, şi meditând, el încerca să înţeleagă misterul Sfintei Treimi. La un moment dat, a zărit un copil care lucra de zor. Cu un hârb lua apă din mare, pe care o turna într-o gropiţă făcută de el în nisip. Observând activitatea febrilă a acestui copil, sfântul în întrebă:
- Ce faci aici, drăguţule?
- Vreau să car toată apa mării, aici, în locul acesta, răspunse copilul.
La auzul acestor cuvinte, atât de naive, sfântul Augustin a zâmbit, însă răspunsul pe care l-a primit mai apoi de la acest copil n-a mai fost un răspuns copilăresc. Iată-l:
- Mai degrabă voi muta eu toată apa mării în gropiţa aceasta, decât tu, Augustine, să poţi înţelege Misterul Sfintei Treimi.
Mai înainte de Naşterea lui Isus nimeni nu ştia de existenţa Sfintei Treimi. Nu auziseră despre asta nici patriarhii lui Israel: Noe, Avram, Lot, ba chiar nici Moise, căruia Dumnezeu i-a dat cele Zece Porunci, pe muntele Sinai. Poate mă veţi întreba:
- Pentru ce nu au cunoscut patriarhii şi nici Moise Sfânta Treime? De ce nu au avut nici cea mai mică cunoştinţă despre dânsa? Nu le-a vorbit nimeni despre aşa ceva?
Iată, care este răspunsul:
- Atunci când voi aţi mers pentru prima dată la şcoală, în clasa I-a, mai întâi aţi învăţat să citiţi şi să scrieţi. Învăţătorul sau învăţătoarea, numai încetul cu încetul a început să vă introducă şi în celelalte materii. La Aritmetică, nu a început aşa dintr-o dată cu regula de trei simplă, cu fracţiile, etc. În ceea ce priveşte matematica, aici există probleme mult mai grele; pe unele le veţi putea înţelege la liceu, iar pe altele numai la facultate.
Acelaşi lucru se petrece şi cu adevărurile de credinţă. În Vechiul Testament, Dumnezeu a revelat oamenilor simpli şi nepregătiţi numai adevărul cel mai uşor de înţeles, cum că este numai un singur Dumnezeu, că Dumnezeu este drept, că răsplăteşte binele şi pedepseşte răul, şi care, vrea să fie preamărit de oameni prin rugăciune.
Numai Isus le-a spus oamenilor că există Sfânta Treime. Misterul Sfintei Treimi atât de greu înţeles. Isus a început să vorbească mai întâi despre Dumnezeu Tatăl, adică despre cea dintâi Persoană a lui Dumnezeu. Uneori le spunea oamenilor că există un singur Dumnezeu, Creatorul şi Tatăl nostru prea iubit. Insista ca oamenii să-l slăvească mult pe Dumnezeu prin rugăciuni. Tot cu acest scop ne-a învăţat şi frumoasa rugăciune „Tatăl nostru”.
Ceva mai târziu a început să spună oamenilor că el este unul născut al Tatălui, Fiul lui Dumnezeu, nu numai un fiu adoptiv, aşa cum suntem noi, oamenii, ci un Fiu adevărat: „Eu şi Tatăl una suntem!...!, spunea el adesea şi asta înseamnă „suntem un Dumnezeu”. Voi ştiţi că iudeii îşi astupau urechile şi nu voiau să-l asculte atunci când le vorbea. Îl huiduiau şi-l ameninţau cu pietre, pentru că spunea că este Dumnezeu. Cu toate că Isus săvârşise multe şi mari minuni în faţa lor, ei nu voiau să-l creadă. Însă, apostolii au înţeles că Isus era cu adevărat Dumnezeu, şi de aceea au predicat acest adevăr în toată lumea.
La aceasta i-a ajutat Sfântul Duh, cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi. Spun aceasta, pentru că exact despre Sfântul Duh, v-am vorbit duminica trecută. Isus şi-a exprimat cum nici nu s-ar fi putut mai bine învăţătura cu privire la Sfânta Treime, mai înainte de Înălţarea lui la cer prin cuvintele: „Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh” (Mt 25, 19). Acestea au fost cele de pe urmă cuvinte ale lui Isus.
Neputând înţelege noi cum s-ar putea explica faptul că în cele Trei Persoane este numai un singur Dumnezeu, oamenii au început să-şi reprezinte acest mister prin simboluri.
Chiar din primele veacuri după Cristos, oamenii folosind triunghiul spuneau: „Aşa cum triunghiul, echilateral, are trei laturi egale, la fel şi în Dumnezeu sunt trei Persoane egale”. Evident, aceasta nu poate fi o asemănare exactă, întrucât triunghiul nu-i decât o figură geometrică, cu totul altceva decât fiinţa spirituală care există în realitate. Însă aceasta uşurează oarecum felul nostru de a vorbi despre Sfânta Treime.
O fată de 15 ani explica misterul acesta cam aşa: „Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Duh, acestea formează numele propriu al familiei divine, la fel ca şi în familia noastră. Pe tata îl cheamă Andrei, pe mama Elena, iar mie îmi spune Mihaela. Cu toate că suntem trei persoane, noi formăm o familie. La fel stau lucrurile şi cu Sfânta Treime, deşi sunt trei Persoane, cu toate acestea, nu există decât o singură familie divină, care se numeşte Sfânta Treime”.
Asemănarea aceasta este imprecisă deoarece noi ştim că unitatea celor trei Persoane, a Sfintei Treimi, este cu mult mai mare decât a unei familii omeneşti. Însă asemănarea cu o familie este foarte frumoasă, deoarece aşa cum într-o familie bună există dragoste şi înţelegere, aceeaşi dragoste şi aceeaşi înţelegere există şi între Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, cu singura deosebire că această dragoste este mult mai mare decât dragostea care există chiar şi în cea mai bună familie omenească.
Am căutat să vă vorbesc despre Sfânta Treime, aşa cum am putut mai bine, cu toate că sunt sigur că nu am fost chiar la înălţime, din care cauză cred că nici voi nu aţi înţeles prea multe din cele ce am vrut să vă spun; însă vom înţelege mult mai bine atunci când vom fi în cer. Dar pentru a ajunge la această înţelegere noi trebuie să-l iubim mult pe Dumnezeu în Misterul Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Astăzi amintim cu drag cum este adorată Sfânta Treime în timpul liturghiei. Dacă aţi spus cu atenţie „Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu”, desigur că aţi observat că în această frumoasă rugăciune, noi le adorăm pe toate cele trei Persoane al Sfintei Treimi. Peste puţin vom recita „Cred în Dumnezeu...”, când vom mărturisi şi mai bine credinţa în cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. De aceea căutaţi să recitaţi măcar astăzi cu mai multă reculegere „Cred în Dumnezeu...”.
Am început sfânta liturghie cu semnul Sfintei Cruci şi o vom sfârşi cu binecuvântarea, exprimată de către preot prin cuvintele: „Să vă binecuvânteze Dumnezeu atotputernicul: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh”. Odată ajunşi la casele noastre o vom ruga pe Sfânta Treime ca să binecuvânteze sforţările şi munca noastră de toate zilele, spre a se afla totdeauna în sufletele noastre prin harul sfinţilor.
Apoi, în ştiinţă există mistere şi mai mari. Spre exemplu, istoria nu ne va spune niciodată cu exactitate câţi locuitori avea Imperiul Habsburgic, sau Imperiul Roman. Pentru ştiinţele naturale, rămâne un mister - cel puţin până la ora actuală - dacă mai există şi alte planete locuite de oameni, aşa cum este pământul. Un mister cu adevărat mare este şi acela cu privire la natura universului. Este acest univers mărginit sau nemărginit?
Apoi, însăşi religia îşi are misterele ei, dintre care cel mai mare este Misterul Sfintei Treimi. Credinţa în Sfânta Treime îi deosebeşte pe creştini de evrei şi de musulmani. Ei, ca şi noi, cred într-un singur Dumnezeu, însă nu cred că în Dumnezeu s-ar afla Trei Persoane. Evreii şi musulmanii nu cred nici în existenţa Duhului Sfânt. Însă noi credem în Dumnezeu Tatăl, în Dumnezeu Fiul şi în Dumnezeu Duhul Sfânt, şi în acelaşi timp credem că aceste trei persoane sunt Dumnezeu unic, în natura şi în esenţa sa.
Experimental, noi nu putem proba aşa ceva, cu toate că Sfânta Treime locuieşte în noi chiar din clipa botezului, şi asta pentru că Dumnezeu este duh, şi aşa cum ştim, duhul nimeni nu-l poate vedea şi nici pipăi.
Sunt sigur că voi aţi auzit câte ceva din viaţa sfântului Augustin, dar cu toate acestea astăzi am să vă istorisesc şi eu un fapt din viaţa acestui sfânt al Bisericii.
Sfântul acesta se plimba într-o zi pe malul mării, şi meditând, el încerca să înţeleagă misterul Sfintei Treimi. La un moment dat, a zărit un copil care lucra de zor. Cu un hârb lua apă din mare, pe care o turna într-o gropiţă făcută de el în nisip. Observând activitatea febrilă a acestui copil, sfântul în întrebă:
- Ce faci aici, drăguţule?
- Vreau să car toată apa mării, aici, în locul acesta, răspunse copilul.
La auzul acestor cuvinte, atât de naive, sfântul Augustin a zâmbit, însă răspunsul pe care l-a primit mai apoi de la acest copil n-a mai fost un răspuns copilăresc. Iată-l:
- Mai degrabă voi muta eu toată apa mării în gropiţa aceasta, decât tu, Augustine, să poţi înţelege Misterul Sfintei Treimi.
Mai înainte de Naşterea lui Isus nimeni nu ştia de existenţa Sfintei Treimi. Nu auziseră despre asta nici patriarhii lui Israel: Noe, Avram, Lot, ba chiar nici Moise, căruia Dumnezeu i-a dat cele Zece Porunci, pe muntele Sinai. Poate mă veţi întreba:
- Pentru ce nu au cunoscut patriarhii şi nici Moise Sfânta Treime? De ce nu au avut nici cea mai mică cunoştinţă despre dânsa? Nu le-a vorbit nimeni despre aşa ceva?
Iată, care este răspunsul:
- Atunci când voi aţi mers pentru prima dată la şcoală, în clasa I-a, mai întâi aţi învăţat să citiţi şi să scrieţi. Învăţătorul sau învăţătoarea, numai încetul cu încetul a început să vă introducă şi în celelalte materii. La Aritmetică, nu a început aşa dintr-o dată cu regula de trei simplă, cu fracţiile, etc. În ceea ce priveşte matematica, aici există probleme mult mai grele; pe unele le veţi putea înţelege la liceu, iar pe altele numai la facultate.
Acelaşi lucru se petrece şi cu adevărurile de credinţă. În Vechiul Testament, Dumnezeu a revelat oamenilor simpli şi nepregătiţi numai adevărul cel mai uşor de înţeles, cum că este numai un singur Dumnezeu, că Dumnezeu este drept, că răsplăteşte binele şi pedepseşte răul, şi care, vrea să fie preamărit de oameni prin rugăciune.
Numai Isus le-a spus oamenilor că există Sfânta Treime. Misterul Sfintei Treimi atât de greu înţeles. Isus a început să vorbească mai întâi despre Dumnezeu Tatăl, adică despre cea dintâi Persoană a lui Dumnezeu. Uneori le spunea oamenilor că există un singur Dumnezeu, Creatorul şi Tatăl nostru prea iubit. Insista ca oamenii să-l slăvească mult pe Dumnezeu prin rugăciuni. Tot cu acest scop ne-a învăţat şi frumoasa rugăciune „Tatăl nostru”.
Ceva mai târziu a început să spună oamenilor că el este unul născut al Tatălui, Fiul lui Dumnezeu, nu numai un fiu adoptiv, aşa cum suntem noi, oamenii, ci un Fiu adevărat: „Eu şi Tatăl una suntem!...!, spunea el adesea şi asta înseamnă „suntem un Dumnezeu”. Voi ştiţi că iudeii îşi astupau urechile şi nu voiau să-l asculte atunci când le vorbea. Îl huiduiau şi-l ameninţau cu pietre, pentru că spunea că este Dumnezeu. Cu toate că Isus săvârşise multe şi mari minuni în faţa lor, ei nu voiau să-l creadă. Însă, apostolii au înţeles că Isus era cu adevărat Dumnezeu, şi de aceea au predicat acest adevăr în toată lumea.
La aceasta i-a ajutat Sfântul Duh, cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi. Spun aceasta, pentru că exact despre Sfântul Duh, v-am vorbit duminica trecută. Isus şi-a exprimat cum nici nu s-ar fi putut mai bine învăţătura cu privire la Sfânta Treime, mai înainte de Înălţarea lui la cer prin cuvintele: „Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh” (Mt 25, 19). Acestea au fost cele de pe urmă cuvinte ale lui Isus.
Neputând înţelege noi cum s-ar putea explica faptul că în cele Trei Persoane este numai un singur Dumnezeu, oamenii au început să-şi reprezinte acest mister prin simboluri.
Chiar din primele veacuri după Cristos, oamenii folosind triunghiul spuneau: „Aşa cum triunghiul, echilateral, are trei laturi egale, la fel şi în Dumnezeu sunt trei Persoane egale”. Evident, aceasta nu poate fi o asemănare exactă, întrucât triunghiul nu-i decât o figură geometrică, cu totul altceva decât fiinţa spirituală care există în realitate. Însă aceasta uşurează oarecum felul nostru de a vorbi despre Sfânta Treime.
O fată de 15 ani explica misterul acesta cam aşa: „Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Duh, acestea formează numele propriu al familiei divine, la fel ca şi în familia noastră. Pe tata îl cheamă Andrei, pe mama Elena, iar mie îmi spune Mihaela. Cu toate că suntem trei persoane, noi formăm o familie. La fel stau lucrurile şi cu Sfânta Treime, deşi sunt trei Persoane, cu toate acestea, nu există decât o singură familie divină, care se numeşte Sfânta Treime”.
Asemănarea aceasta este imprecisă deoarece noi ştim că unitatea celor trei Persoane, a Sfintei Treimi, este cu mult mai mare decât a unei familii omeneşti. Însă asemănarea cu o familie este foarte frumoasă, deoarece aşa cum într-o familie bună există dragoste şi înţelegere, aceeaşi dragoste şi aceeaşi înţelegere există şi între Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, cu singura deosebire că această dragoste este mult mai mare decât dragostea care există chiar şi în cea mai bună familie omenească.
Am căutat să vă vorbesc despre Sfânta Treime, aşa cum am putut mai bine, cu toate că sunt sigur că nu am fost chiar la înălţime, din care cauză cred că nici voi nu aţi înţeles prea multe din cele ce am vrut să vă spun; însă vom înţelege mult mai bine atunci când vom fi în cer. Dar pentru a ajunge la această înţelegere noi trebuie să-l iubim mult pe Dumnezeu în Misterul Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Astăzi amintim cu drag cum este adorată Sfânta Treime în timpul liturghiei. Dacă aţi spus cu atenţie „Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu”, desigur că aţi observat că în această frumoasă rugăciune, noi le adorăm pe toate cele trei Persoane al Sfintei Treimi. Peste puţin vom recita „Cred în Dumnezeu...”, când vom mărturisi şi mai bine credinţa în cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. De aceea căutaţi să recitaţi măcar astăzi cu mai multă reculegere „Cred în Dumnezeu...”.
Am început sfânta liturghie cu semnul Sfintei Cruci şi o vom sfârşi cu binecuvântarea, exprimată de către preot prin cuvintele: „Să vă binecuvânteze Dumnezeu atotputernicul: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh”. Odată ajunşi la casele noastre o vom ruga pe Sfânta Treime ca să binecuvânteze sforţările şi munca noastră de toate zilele, spre a se afla totdeauna în sufletele noastre prin harul sfinţilor.
Klimeck
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu