Odată trei elevi călătoreau de-a lungul unui pârâu repede de munte. Erau obosiţi din cauza urcuşului anevoios şi al căldurii. Le era sete, dar mai voiau să bea apă din pârâu. Între timp, întâlniră pe cineva care-i îndreptase spre un izvor cu apă rece şi cristalină.
Merseră ei ce merseră şi dădură şi de acel izvor. Doi dintre ei priveau cu admiraţie apa care ţâşnea şi se strecura printre pietre. Apoi, şi-au scos bucatele pregătite şi au început să mănânce cu poftă... După ce au mâncat bine şi s-au săturat şi au băut din apa cea curată şi rece a izvorului, unul dintre ei, aşa mai mult ca în bătaie de joc, a aruncat în izvorul acela toate resturile ce-i rămăsese din cele ce mâncase. Ceilalţi doi l-au dojenit zicându-i: „Pentru ce murdăreşti apa pe care ne-a dat-o Dumnezeu cu atâta generozitate? Eşti un necioplit şi un bădăran, un needucat!”
O astfel de dojană adresată tinerilor şi copiilor needucaţi, care nu au nici un respect faţă de trupurile lor, şi mai ales de tot ceea ce formează izvorul unei vieţi noi, cade în sarcina părinţilor, a preoţilor şi a educatorilor. Dumnezeu i-a creat atât pe băieţi, cât şi pe fete în aşa fel încât când vor ajunge la vârsta majoratului, să se îndrăgostească, să se căsătorească, pentru ca la rândul lor să aibă şi ei băieţi şi fete. Deci, şi voi trebuie să trataţi cu respect tot ceea ce în voi există şi formează izvorul unei vieţi noi. Nu murdăriţi izvorul acesta cu gânduri, cu cuvinte şi cu fapte neobrăzate. Nu faceţi şi nu urmaţi pilda acelui elev needucat, care a muedărit izvorul acela curat, ci urmaţi pilda celorlalţi doi elevi...
Din păcate, mulţi bărbaţi şi multe femei nu respectă porunca a VI-a a lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi povesteşte despre o femeie care a fost prinsă în adulter, în păcat.
Merseră ei ce merseră şi dădură şi de acel izvor. Doi dintre ei priveau cu admiraţie apa care ţâşnea şi se strecura printre pietre. Apoi, şi-au scos bucatele pregătite şi au început să mănânce cu poftă... După ce au mâncat bine şi s-au săturat şi au băut din apa cea curată şi rece a izvorului, unul dintre ei, aşa mai mult ca în bătaie de joc, a aruncat în izvorul acela toate resturile ce-i rămăsese din cele ce mâncase. Ceilalţi doi l-au dojenit zicându-i: „Pentru ce murdăreşti apa pe care ne-a dat-o Dumnezeu cu atâta generozitate? Eşti un necioplit şi un bădăran, un needucat!”
O astfel de dojană adresată tinerilor şi copiilor needucaţi, care nu au nici un respect faţă de trupurile lor, şi mai ales de tot ceea ce formează izvorul unei vieţi noi, cade în sarcina părinţilor, a preoţilor şi a educatorilor. Dumnezeu i-a creat atât pe băieţi, cât şi pe fete în aşa fel încât când vor ajunge la vârsta majoratului, să se îndrăgostească, să se căsătorească, pentru ca la rândul lor să aibă şi ei băieţi şi fete. Deci, şi voi trebuie să trataţi cu respect tot ceea ce în voi există şi formează izvorul unei vieţi noi. Nu murdăriţi izvorul acesta cu gânduri, cu cuvinte şi cu fapte neobrăzate. Nu faceţi şi nu urmaţi pilda acelui elev needucat, care a muedărit izvorul acela curat, ci urmaţi pilda celorlalţi doi elevi...
Din păcate, mulţi bărbaţi şi multe femei nu respectă porunca a VI-a a lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi povesteşte despre o femeie care a fost prinsă în adulter, în păcat.
Faptul acesta s-a petrecut la Ierusalim. Într-o dimineaţă Isus sosise la templu şi începuse să înveţe poporul. La un moment dat auzi o mare zarvă de glasuri bărbăteşti, care se înteţeau din ce în ce mai mult. Era un grup de farisei şi de cărturari care îmbrânceau o femeie, aducând-o mai mult pe sus. Cei care ascultau cuvintele lui Isus s-au dat la o parte, şi atunci întregul grup s-a oprit în faţa lui Isus, zicând:
- Învăţătorule, pe femeia aceasta am prins-o chiar noi în adulter. Moise în lege ne-a poruncit ca să ucidem cu pietre pe astfel de femei. Tu ce zici? (In 9, 4-5)
Isus s-a uitat îndelung la fariseii scandalizaţi şi la femeia îngrozită de spaima morţii. El ştia că fariseii voiau cu tot dinadinsul să-i întindă o cursă. Deci, dacă ar fi spus să nu o omoare, ei l-ar fi acuzat că nu ţine Legea lui Moise, iar dacă le-ar fi spus să o omoare l-ar fi denunţat guvernatorului roman, pentru că evreilor nu le era permis ca să osândească pe cineva la moarte, şi în cazul acesta, şi-ar fi pierdut faima de Învăţător bun şi milostiv. Aşa că după o scurtă tăcere, „Isus s-a plecat şi a început să scrie cu degetul pe nisip. Şi fiindcă ei nu încetau să-l întrebe, el s-a ridicat în sus şi le-a zis: «Cine dintre voi este fără de păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea». Apoi s-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe nisip” (In 8, 6-8).
Unii învăţaţi susţin că Isus ar fi scris pe nisip cu acea ocazie, păcatele cele mari ale cărturarilor şi ale fariseilor. De aceea ei se ruşinară, şi, unul câte unul, pe furiş dispărură. Acum rămăsese numai Isus cu femeia care respira uşurată întrucât nimeni nu o mai ameninţa cu moartea. Dar cu toate acestea, pentru a se întoarce la casa ei, şi să nu mai fie aşa cum a fost, Isus îi mai spuse: „Mergi, şi să nu mai păcătuieşti!” (In 8, 11)
Femeia a înţeles că purtarea ei de până atunci nu fusese o purtare corectă, şi şi-a schimbat viaţa, dar nu de teama de a nu fi omorâtă cu pietre.
Desigur, că voi înţelegeţi virtutea curăţiei este una dintre cele mai delicate şi mai frumoase virtuţi şi că trebuie observată cu stricteţe porunca a VI-a a lui Dumnezeu. Mai ştiţi însă, că aceasta nu-i chiar atât de uşor, şi că odată cu înaintarea în vârstă ispitele vă iau cu asalt şi că vă este tot mai greu pentru a vă păstra curaţi.
Mulţi dintre voi se întreabă ce anume ar trebui să facă pentru a nu cădea în ispite. De aceea, în duminica aceasta voi căuta să vă dau unele indicaţii în această privinţă.
Să revenim la izvorul despre care v-am vorbit la început. Apa, care izvorăşte din munţi, formează pârâu, un râu din ce în ce tot mai mare, pentru că se uneşte cu apele altor izvoare... Voi ştiţi bine că apa este folositoare, dar în unele cazuri ea este şi dăunătoare.
Apa poate distruge holdele bogate, atunci când din cauza ploilor inundă lanurile şi câmpiile, lăsând în urmă numai mocirlă şi moluz, care face să putrezească grâul şi iarba. Oamenii din totdeauna au căutat să prevină şi să înlăture astfel de nenorociri.
Dar tot aceeaşi apă, care distruge totul în calea ei poate deveni folositoare. Aceasta se întâmplă atunci când pe un fluviu pot naviga tot felul de ambarcaţiuni, pot fi construite diguri în vederea producerii energiei electrice...
Să trecem acum la dragostea dintre un băiat şi o fată şi la instinctul lor de transmitere a unei vieţi noi. Dacă instinctul acesta nu va fi controlat de raţiune şi de voinţă, dacă nu va fi sistematizat după poruncile lui Dumnezeu, acesta va năvăli cu toată furia în gânduri şi în sentimente care va influenţa negativ asupra sufletelor voastre.
Dragostea şi instinctul procreaţiei, controlate de raţiune, de voinţă şi de conştiinţă, se aseamănă cu un râu oarecare: Moldova, Siretul, Bistriţa, Oltul, Mureşul ori Dunărea, pe care s-au construit baraje de acumulare în vederea producerii energiei electrice, pentru că în felul acesta dragostea devine frumoasă şi folositoare.
Am vorbit, şi nu o dată, că pentru înfrânarea propriilor sentimente şi instincte este de o absolută necesitate rugăciunea, spovada deasă şi sfânta Împărtăşanie. Astăzi am să vă atrag atenţia asupra unui alt mijloc, tot atât de important, şi anume, asupra muncii.
În secolul al XVI-lea un tânăr era angajat la o şcoală de a Iezuiţilor, şi într-o zi se plânse superiorului acestei şcoli că era chinuit de gânduri necurate. Superiorul l-a sfătuit să se roage cu evlavie şi să lupte împotriva ispitelor. Însă numai rugăciunea şi înfrânarea, cu toate că l-au ajutat să nu mai păcătuiască, dar de ispite nu l-a scutit.
- Învăţătorule, pe femeia aceasta am prins-o chiar noi în adulter. Moise în lege ne-a poruncit ca să ucidem cu pietre pe astfel de femei. Tu ce zici? (In 9, 4-5)
Isus s-a uitat îndelung la fariseii scandalizaţi şi la femeia îngrozită de spaima morţii. El ştia că fariseii voiau cu tot dinadinsul să-i întindă o cursă. Deci, dacă ar fi spus să nu o omoare, ei l-ar fi acuzat că nu ţine Legea lui Moise, iar dacă le-ar fi spus să o omoare l-ar fi denunţat guvernatorului roman, pentru că evreilor nu le era permis ca să osândească pe cineva la moarte, şi în cazul acesta, şi-ar fi pierdut faima de Învăţător bun şi milostiv. Aşa că după o scurtă tăcere, „Isus s-a plecat şi a început să scrie cu degetul pe nisip. Şi fiindcă ei nu încetau să-l întrebe, el s-a ridicat în sus şi le-a zis: «Cine dintre voi este fără de păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea». Apoi s-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe nisip” (In 8, 6-8).
Unii învăţaţi susţin că Isus ar fi scris pe nisip cu acea ocazie, păcatele cele mari ale cărturarilor şi ale fariseilor. De aceea ei se ruşinară, şi, unul câte unul, pe furiş dispărură. Acum rămăsese numai Isus cu femeia care respira uşurată întrucât nimeni nu o mai ameninţa cu moartea. Dar cu toate acestea, pentru a se întoarce la casa ei, şi să nu mai fie aşa cum a fost, Isus îi mai spuse: „Mergi, şi să nu mai păcătuieşti!” (In 8, 11)
Femeia a înţeles că purtarea ei de până atunci nu fusese o purtare corectă, şi şi-a schimbat viaţa, dar nu de teama de a nu fi omorâtă cu pietre.
Desigur, că voi înţelegeţi virtutea curăţiei este una dintre cele mai delicate şi mai frumoase virtuţi şi că trebuie observată cu stricteţe porunca a VI-a a lui Dumnezeu. Mai ştiţi însă, că aceasta nu-i chiar atât de uşor, şi că odată cu înaintarea în vârstă ispitele vă iau cu asalt şi că vă este tot mai greu pentru a vă păstra curaţi.
Mulţi dintre voi se întreabă ce anume ar trebui să facă pentru a nu cădea în ispite. De aceea, în duminica aceasta voi căuta să vă dau unele indicaţii în această privinţă.
Să revenim la izvorul despre care v-am vorbit la început. Apa, care izvorăşte din munţi, formează pârâu, un râu din ce în ce tot mai mare, pentru că se uneşte cu apele altor izvoare... Voi ştiţi bine că apa este folositoare, dar în unele cazuri ea este şi dăunătoare.
Apa poate distruge holdele bogate, atunci când din cauza ploilor inundă lanurile şi câmpiile, lăsând în urmă numai mocirlă şi moluz, care face să putrezească grâul şi iarba. Oamenii din totdeauna au căutat să prevină şi să înlăture astfel de nenorociri.
Dar tot aceeaşi apă, care distruge totul în calea ei poate deveni folositoare. Aceasta se întâmplă atunci când pe un fluviu pot naviga tot felul de ambarcaţiuni, pot fi construite diguri în vederea producerii energiei electrice...
Să trecem acum la dragostea dintre un băiat şi o fată şi la instinctul lor de transmitere a unei vieţi noi. Dacă instinctul acesta nu va fi controlat de raţiune şi de voinţă, dacă nu va fi sistematizat după poruncile lui Dumnezeu, acesta va năvăli cu toată furia în gânduri şi în sentimente care va influenţa negativ asupra sufletelor voastre.
Dragostea şi instinctul procreaţiei, controlate de raţiune, de voinţă şi de conştiinţă, se aseamănă cu un râu oarecare: Moldova, Siretul, Bistriţa, Oltul, Mureşul ori Dunărea, pe care s-au construit baraje de acumulare în vederea producerii energiei electrice, pentru că în felul acesta dragostea devine frumoasă şi folositoare.
Am vorbit, şi nu o dată, că pentru înfrânarea propriilor sentimente şi instincte este de o absolută necesitate rugăciunea, spovada deasă şi sfânta Împărtăşanie. Astăzi am să vă atrag atenţia asupra unui alt mijloc, tot atât de important, şi anume, asupra muncii.
În secolul al XVI-lea un tânăr era angajat la o şcoală de a Iezuiţilor, şi într-o zi se plânse superiorului acestei şcoli că era chinuit de gânduri necurate. Superiorul l-a sfătuit să se roage cu evlavie şi să lupte împotriva ispitelor. Însă numai rugăciunea şi înfrânarea, cu toate că l-au ajutat să nu mai păcătuiască, dar de ispite nu l-a scutit.
Într-o bună zi a trecut pe acolo sfântul Ignaţiu de Loyola, întemeietorul oridnului iezuiţilor. Auzindu-l pe acest tânăr povestindu-şi necazurile sufleteşti, îi porunci ca să asculte întru toate de superiorul lui. Apoi îi spuse superiorului acelei case ca să-l programeze pe acel tânăr în aşa fel, încât să fie totdeauna ocupat, cu alte cuvinte să nu-l găsească moartea trândăvind. După vreo câteva luni, sfântul Ignaţiu mai trecu iarăşi pe acolo, şi îl întrebă pe tânărul acela:
- Cum mai merge cu ispitele?
- Cu ispitele?... Am terminat-o de mult, părinte, fiindcă sunt atât de ocupat, deoarece în timpul zilei am atâtea de făcut, iar noaptea dorm buştean!
Poate că superiorul a exagerat puţin şi a lăsat prea puţin timp de odihnă acelui tânăr. În orice caz, munca este unul din mijloacele cele mai importante pentru menţinerea curăţiei, pentru că numai cei leneşi cad în asemenea păcate. De aceea, şi voi trebuie să vă programaţi timpul zilei în aşa fel încât atunci când veţi fi atacaţi de ispite, duhul cel rău să vă găsească totdeauna ocupaţi.
Duminica trecută am vorbit despre fiul risipitor, astăzi am vorbit despre acea femeie, care ar putea fi numită „fiica minunii”. Pentru ce tocmai în Postul Mare Biserica ne vorbeşte despre astfel de persoane cu o viaţă prea puţin exemplară? Sfânta Maică Biserică este conştientă că noi toţi suntem nişte fii risipitori. Multe şi felurite păcate, poate nu atât de grave decât acelea descrise în Evanghelia de astăzi, săvârşim cu toţii în timpul vieţii. De aceea sfânta Biserică, scoţând în evidenţă bunătatea şi milostivirea lui Isus cu privire la păcatele oamenilor, vrea să ne încurajeze printr-o bună spovadă de a redeveni fii ai lui Dumnezeu pentru ca să putem trăi cu bucurie şi cu veselie sărbătoarea Învierii Domnului.
- Cum mai merge cu ispitele?
- Cu ispitele?... Am terminat-o de mult, părinte, fiindcă sunt atât de ocupat, deoarece în timpul zilei am atâtea de făcut, iar noaptea dorm buştean!
Poate că superiorul a exagerat puţin şi a lăsat prea puţin timp de odihnă acelui tânăr. În orice caz, munca este unul din mijloacele cele mai importante pentru menţinerea curăţiei, pentru că numai cei leneşi cad în asemenea păcate. De aceea, şi voi trebuie să vă programaţi timpul zilei în aşa fel încât atunci când veţi fi atacaţi de ispite, duhul cel rău să vă găsească totdeauna ocupaţi.
Duminica trecută am vorbit despre fiul risipitor, astăzi am vorbit despre acea femeie, care ar putea fi numită „fiica minunii”. Pentru ce tocmai în Postul Mare Biserica ne vorbeşte despre astfel de persoane cu o viaţă prea puţin exemplară? Sfânta Maică Biserică este conştientă că noi toţi suntem nişte fii risipitori. Multe şi felurite păcate, poate nu atât de grave decât acelea descrise în Evanghelia de astăzi, săvârşim cu toţii în timpul vieţii. De aceea sfânta Biserică, scoţând în evidenţă bunătatea şi milostivirea lui Isus cu privire la păcatele oamenilor, vrea să ne încurajeze printr-o bună spovadă de a redeveni fii ai lui Dumnezeu pentru ca să putem trăi cu bucurie şi cu veselie sărbătoarea Învierii Domnului.
Klimek
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu