Într-o localitate din Italia s-a ţinut odată Misiuni. Ştiţi ce sunt "Misiunile" nu? Biserica era arhiplină fiindcă acolo predica un misionar vestit. Printre ascultători se afla şi Don Galesso, un preot pensionar, în vârstă de 82 de ani. La ieşirea din biserică, preotul acela a observat pe un copil în vârstă de 14 ani, pe care l-a întrebat:
- Aş fi curios să ştiu ce ai înţeles tu din cele ce a predicat preotul la liturghia de astăzi?
Atunci copilul a început să spună predica, aşa ca şi cum ar fi citit-o dintr-o carte.
Uimit, bătrânul preot l-a întrebat:
- Cum te cheamă?
- Ioan Bosco.
- Ce şcoală ai urmat?
- Iarna, când nu se putea munci la câmp, unul dintre preoţii noştri m-a învăţat să citesc şi să scriu. Mie mi-ar plăcea să învăţ carte, dar fratele meu mai mare nu-i de aceeaşi părere cu mine, pentru că suntem o familie săracă.
- Spune-i mamei tale să vină până la mine căci vreau să te ajut ca să poţi studia...
Preotul acesta l-a luat pe Ioan Bosco în casa lui, devenindu-i învăţător, dar nu cu mult după aceea preotul a murit.
Şi aşa Ioan Bosco a devenit acel sfânt educator, pe care îl cunoaşteţi cu toţii.
În multe familii, mamele, asemenea preotului despre care am vorbit, obişnuiesc să-şi întrebe copiii despre ce anume a vorbit preotul la sfânta Liturghie. Însă copiilor nu le place acest soi de examen. Cazul lui Ioan Bosco a fost o excepţie. De aceea dăm aici una din asemenea convorbiri dintre o mamă şi fiica ei în vârstă de zece ani, care tocmai se reîntoarce de la Liturghie:
- Lenuţa, despre ce a vorbit preotul astăzi la predică?
- Despre Isus.
- Preotul vorbeşte în fiecare duminică despre Isus, dar eu aş vrea să ştiu ce anume a spus astăzi?
- Despre păcate.
- Şi ce a spus despre păcate?
- A spus că el este împotriva păcatelor şi că nu trebuie să le mai săvârşim.
- Pentru a şti aceasta nu mai era nevoie să mai asculţi predica, mai spuse mama.
O întâmplare asemănătoare cu a preoţilor, a căror predici sunt ascultate cu nepăsare de către oameni, i s-a întâmplat şi lui Isus. În una din zile el sosi la Nazaret, acolo unde crescuse şi unde muncise până la vârsta de treizeci de ani. Sâmbătă, aşa ca toţi evreii, s-a dus şi el la sinagogă. Oamenii auziseră despre faima lui. De aceea l-au şi rugat ca să explice el lectura din Sfânta Scriptură pentru ziua aceea.
Ascultându-i cuvintele, oamenii erau cuprinşi de admiraţie datorită metodei sale de a învăţa. Dar în acelaşi timp, mai spuneau şi aşa: „De unde are el aceste lucruri... Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei... şi nu sunt surorile lui aici printre noi?...”
În realitate, fraţii şi surorile despre care vorbeau nazarinenii, nu erau fraţi cu Isus, ci veri şi verişoare. Mulţi învăţaţi susţin că aceştia erau copiii Mariei Salome, sora Sfintei Fecioare Maria.
Nazarinenilor li se părea cu neputinţă ca dintr-o familie săracă şi cunoscută de toţi ar fi putut apare un Învăţător atât de mare. De aceea nici nu credeau spusele lui Isus. Iar el din cauza necredinţei lor, nu a putut săvârşi la Nazaret nici o minune.
Ceva asemănător se întâmplă şi prin parohiile noastre. Ani în şir ascultaţi lecţiile aceloraşi preoţi, ori aceloraşi cateheţi. Îi cunoaşteţi bine şi v-aţi obişnuit cu dânşii. Ca şi evreilor din Nazaret, unora dintre voi, vi se pare că preoţii nu sunt chiat stăpâni pe materie, nu au o metodă potrivită, din care cauză nici nu vă prea trage inima ca să mergeţi la catehism... Numai la Misiuni, când predică vreun predicator renumit, atunci într-adevăr, biserica este neîncăpătoare... Şi, din cauză că nu-i preţuiţi cum se cuvine pe preoţi, nici de învăţăturile lor nu prea ţineţi cont.
Mai există şi alte motive din care copiii reţin atât de puţin din predici ori din lecţiile de religie. Unul dintre aceste motive este că şcoala, în ceea ce priveşte adevărurile de credinţă, nu include şi o serie de peisaje pitoreşti, aşa cum apar în filme. Apoi, unora dintre copii le lipseşte memoria şi capacitatea de a reţine, şi din această cauză spun: „Da, am ascultat multe explicaţii la învăţătura lui Isus, dar după aceea le-am uitat, astfel că acum nu mai ştiu nimic!”
Un tânăr lucra în grădina părinţilor lui, iar preotul care trecea din întâmplare pe acolo îl întrebă:
- Tinere, ai fost duminica trecută la biserică? Îţi mai aminteşti ceva din cele ce a spus preotul la predică?
- Părinte, nu-mi mai aduc aminte, că sunt cam greu de cap, şi după părerea mea, cred că nici preotul n-ar mai trebui să predice, că tot nu-l ascultă nimeni!
Atunci preotul îi zice:
- Ia coşul acela, aşa murdar cum este, de care te slujeşti la căratul buruienilor, şi vino cu el la fântână.
Ajunşi la fântână preotul îi spuse:
- Scoate o găleată cu apă şi toarn-o în coş, şi nu numai una, ci toarnă găleată după găleată, până când îţi voi face eu semn să te opreşti.
Tânărul execută: turnă o găleată, două, trei..., apoi îi spuse preotului:
- Părinte, coşul acesta nu ţine apă, aşa că ceea ce fac eu este o muncă zadarnică.
- Într-adevăr, în coşul acesta nu rămâne nici un strop de apă, dar aşa cum prea bine vezi, prin munca depusă tu l-ai spălat, şi acum coşul este curat. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu ascultarea multor predici. Chiar dacă din cele auzite la predici nu reţii prea mult, prin Cuvântul Domnului sufletul ţi se curăţă şi devii mai bun.
Printre copii sunt unii care se aseamănă oarecum, cu sfântul Ioan Bosco. Aceia îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru deşteptăciunea lor şi pentru memoria lor bună. Însă alţii se gândesc la slabele lor progrese pe care le fac la învăţătură. Însă acum, îl vom ruga pe Isus ca să ne ajute să cunoaştem cât mai bine evanghelia.
- Aş fi curios să ştiu ce ai înţeles tu din cele ce a predicat preotul la liturghia de astăzi?
Atunci copilul a început să spună predica, aşa ca şi cum ar fi citit-o dintr-o carte.
Uimit, bătrânul preot l-a întrebat:
- Cum te cheamă?
- Ioan Bosco.
- Ce şcoală ai urmat?
- Iarna, când nu se putea munci la câmp, unul dintre preoţii noştri m-a învăţat să citesc şi să scriu. Mie mi-ar plăcea să învăţ carte, dar fratele meu mai mare nu-i de aceeaşi părere cu mine, pentru că suntem o familie săracă.
- Spune-i mamei tale să vină până la mine căci vreau să te ajut ca să poţi studia...
Preotul acesta l-a luat pe Ioan Bosco în casa lui, devenindu-i învăţător, dar nu cu mult după aceea preotul a murit.
Şi aşa Ioan Bosco a devenit acel sfânt educator, pe care îl cunoaşteţi cu toţii.
În multe familii, mamele, asemenea preotului despre care am vorbit, obişnuiesc să-şi întrebe copiii despre ce anume a vorbit preotul la sfânta Liturghie. Însă copiilor nu le place acest soi de examen. Cazul lui Ioan Bosco a fost o excepţie. De aceea dăm aici una din asemenea convorbiri dintre o mamă şi fiica ei în vârstă de zece ani, care tocmai se reîntoarce de la Liturghie:
- Lenuţa, despre ce a vorbit preotul astăzi la predică?
- Despre Isus.
- Preotul vorbeşte în fiecare duminică despre Isus, dar eu aş vrea să ştiu ce anume a spus astăzi?
- Despre păcate.
- Şi ce a spus despre păcate?
- A spus că el este împotriva păcatelor şi că nu trebuie să le mai săvârşim.
- Pentru a şti aceasta nu mai era nevoie să mai asculţi predica, mai spuse mama.
O întâmplare asemănătoare cu a preoţilor, a căror predici sunt ascultate cu nepăsare de către oameni, i s-a întâmplat şi lui Isus. În una din zile el sosi la Nazaret, acolo unde crescuse şi unde muncise până la vârsta de treizeci de ani. Sâmbătă, aşa ca toţi evreii, s-a dus şi el la sinagogă. Oamenii auziseră despre faima lui. De aceea l-au şi rugat ca să explice el lectura din Sfânta Scriptură pentru ziua aceea.
Ascultându-i cuvintele, oamenii erau cuprinşi de admiraţie datorită metodei sale de a învăţa. Dar în acelaşi timp, mai spuneau şi aşa: „De unde are el aceste lucruri... Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei... şi nu sunt surorile lui aici printre noi?...”
În realitate, fraţii şi surorile despre care vorbeau nazarinenii, nu erau fraţi cu Isus, ci veri şi verişoare. Mulţi învăţaţi susţin că aceştia erau copiii Mariei Salome, sora Sfintei Fecioare Maria.
Nazarinenilor li se părea cu neputinţă ca dintr-o familie săracă şi cunoscută de toţi ar fi putut apare un Învăţător atât de mare. De aceea nici nu credeau spusele lui Isus. Iar el din cauza necredinţei lor, nu a putut săvârşi la Nazaret nici o minune.
Ceva asemănător se întâmplă şi prin parohiile noastre. Ani în şir ascultaţi lecţiile aceloraşi preoţi, ori aceloraşi cateheţi. Îi cunoaşteţi bine şi v-aţi obişnuit cu dânşii. Ca şi evreilor din Nazaret, unora dintre voi, vi se pare că preoţii nu sunt chiat stăpâni pe materie, nu au o metodă potrivită, din care cauză nici nu vă prea trage inima ca să mergeţi la catehism... Numai la Misiuni, când predică vreun predicator renumit, atunci într-adevăr, biserica este neîncăpătoare... Şi, din cauză că nu-i preţuiţi cum se cuvine pe preoţi, nici de învăţăturile lor nu prea ţineţi cont.
Mai există şi alte motive din care copiii reţin atât de puţin din predici ori din lecţiile de religie. Unul dintre aceste motive este că şcoala, în ceea ce priveşte adevărurile de credinţă, nu include şi o serie de peisaje pitoreşti, aşa cum apar în filme. Apoi, unora dintre copii le lipseşte memoria şi capacitatea de a reţine, şi din această cauză spun: „Da, am ascultat multe explicaţii la învăţătura lui Isus, dar după aceea le-am uitat, astfel că acum nu mai ştiu nimic!”
Un tânăr lucra în grădina părinţilor lui, iar preotul care trecea din întâmplare pe acolo îl întrebă:
- Tinere, ai fost duminica trecută la biserică? Îţi mai aminteşti ceva din cele ce a spus preotul la predică?
- Părinte, nu-mi mai aduc aminte, că sunt cam greu de cap, şi după părerea mea, cred că nici preotul n-ar mai trebui să predice, că tot nu-l ascultă nimeni!
Atunci preotul îi zice:
- Ia coşul acela, aşa murdar cum este, de care te slujeşti la căratul buruienilor, şi vino cu el la fântână.
Ajunşi la fântână preotul îi spuse:
- Scoate o găleată cu apă şi toarn-o în coş, şi nu numai una, ci toarnă găleată după găleată, până când îţi voi face eu semn să te opreşti.
Tânărul execută: turnă o găleată, două, trei..., apoi îi spuse preotului:
- Părinte, coşul acesta nu ţine apă, aşa că ceea ce fac eu este o muncă zadarnică.
- Într-adevăr, în coşul acesta nu rămâne nici un strop de apă, dar aşa cum prea bine vezi, prin munca depusă tu l-ai spălat, şi acum coşul este curat. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu ascultarea multor predici. Chiar dacă din cele auzite la predici nu reţii prea mult, prin Cuvântul Domnului sufletul ţi se curăţă şi devii mai bun.
Printre copii sunt unii care se aseamănă oarecum, cu sfântul Ioan Bosco. Aceia îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru deşteptăciunea lor şi pentru memoria lor bună. Însă alţii se gândesc la slabele lor progrese pe care le fac la învăţătură. Însă acum, îl vom ruga pe Isus ca să ne ajute să cunoaştem cât mai bine evanghelia.
Klimeck
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu