DUMINICA A XXIII-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

A alege mereu să îl urmezi pe Isus

 Obiect

Se poate folosi o minge de fotbal și un manual de muzică

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,25-33

În acel timp, multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: 26 "Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu. 27 Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. 28 Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, 30 spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine». 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să-l înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. 33 Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

Am adus astăzi o minge de fotbal și un manual de muzică, două lucruri foarte diferite care joacă un rol important într-o poveste despre Katy, o fată cam de vârsta unora dintre voi. Katy s-a confruntat cu o decizie foarte dificilă în viață. Mulți dintre prietenii ei se înscriseseră să joace fotbal. Lui Katy îi plăcea să joace fotbal și voia să fie cu prietenii ei, dar îi plăcea și să cânte la pian și deja lua lecții de pian de câțiva ani. Antrenamentul de fotbal era în același timp cu lecția de pian, iar fotbalul i-ar fi luat din timpul necesar pentru a exersa la pian. Nu avea cum să le poată face pe amândouă.

 Ce ar trebui să facă? Ar trebui să renunțe la pian și să joace fotbal cu prietenii ei sau ar trebui să termine ce începuse și să continue lecțiile de pian? În cele din urmă, lui Katy i-a venit o idee. S-a așezat, a luat o foaie de hârtie și a tras o linie în centrul paginii. În partea de sus a paginii a scris „pian”. Pe cealaltă parte a liniei a scris „fotbal”. Sub cuvântul „fotbal”, a scris toate avantajele jocului de fotbal cu prietenii ei. Sub cuvântul „pian”, a scris toate avantajele faptului de a putea cânta la pian. După ce a luat în considerare toate avantajele și dezavantajele fiecărei alegeri, Katy a luat decizia. A decis să-și continue lecțiile de pian. La urma urmei, își putea vedea în continuare prietenii la școală, iar cântatul la pian era ceva de care avea să se bucure tot restul vieții.

 Cu toții ne confruntăm cu decizii importante în viață. Cea mai importantă decizie cu care ne confruntăm este dacă îl vom urma pe Isus sau nu. Poate ați putea spune: „O, aceasta este o decizie ușoară. Desigur că îl voi urma pe Isus”, dar Isus a avertizat că nu este întotdeauna ușor să-l urmăm. El a spus că ar trebui să ne așezăm și să calculăm costul. Vom alege să-l urmăm chiar dacă asta înseamnă să renunțăm la prietenii care fac alegeri proaste? Vom alege să-l urmăm chiar dacă asta înseamnă să ne mutăm într-un loc îndepărtat și să ne lăsăm familia în urmă? Vom alege să-l urmăm chiar dacă asta înseamnă că nu vom locui niciodată într-o casă mare sau nu vom conduce o mașină luxoasă?

 Isus a spus: „Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu.” Unde și-a dus Isus crucea? El a dus-o până pe Calvar, până la capăt. Pe acea cruce Isus și-a dat viața pentru ca tu și eu să putem avea viață veșnică. Când alegem să ne purtăm crucea, înseamnă că suntem dispuși să renunțăm la tot pentru a-l urma pe Isus. Este o alegere pe care trebuie să o facem.

De ce repetă Isus de mai multe ori această frază?

Pentru că îl urma prea multă lume din curiozitate, din interes, din superficialitate, fără o iubire adevărată și profundă.

Pe scurt, ce spune Isus?

„Nu vreau cu mine fani, microbiști, oameni superficiali vreau oameni hotărâți, eroi ai iubirii, până la moarte!”

Nu este vorba de o plimbare turistică, ci de a merge spre persecuție și moarte. Cel care este nehotărât sau care se teme, să se retragă. Dumnezeu ne iubește până la moarte, ne iubește cu adevărat, nu putem să-l luăm în râs.

 Deoarece Fiul lui Dumnezeu a făcut nemaiauzita alegere de a lua natura omenească, ne-a preferat înaintea bogățiilor, a comodității, a familiei, a vieții liniștite, a vieții însăși, a devenit sărac, umil, persecutat, răstignit, are dreptul să ceară de la noi să-l preferăm mai presus de orice.

Singuri, numai cu propriile noastre puteri, nu vom reuși să fim creștini adevărați.

Dacă Dumnezeu nu ne ajută, ne oprim la jumătatea drumului și suntem demni de a fi luați în râs, asemenea constructorului care nu poate termina turnul, asemenea căpitanului care știe că este învins.

Dar cu harul lui Dumnezeu, totul este posibil. Și Dumnezeu este cu noi, pentru că ne vrea fericiți cu el.

 Poetul și istoricul creștin Prudențiu povestește că a fost denunțat guvernatorului Asclepiade un copil creștin de șapte ani. Ofițerul roman s-a apropiat de el cu mângâieri, cu promisiuni de bani, cu condiția să-și părăsească credința și pe Isus Cristos; dar copilul i-a răspuns: „Inutil, sunt creștin; ascultă”. Și repeta Crezul. „Gata, urla Asclepiade, acum te voi învăța eu Crezul”. A chemat-o pe mama lui și a spus să fie bătut crunt în fața ei.

Copilul, sub lovituri, continuă să repete: „Cred în Dumnezeu…” Apoi, aproape de moarte, s-a întors spre mama și i-a spus: „Mi-e sete!” Iar mama: „Curaj, fiul meu, încă puțin și vei ajunge la izvorul vieții veșnice, unde Isus îți va da să bei”. Cei prezenți au fost mișcați de această scenă; singurul care face excepție este Asclepiade, care, văzându-se învins de un copil, i-a tăiat capul.

 Dragă Isuse, îți mulțumim că ești dispus să-ți duci crucea până pe Calvar. Ajută-ne să facem alegerea de a ne lua crucea și de a te urma mereu. Amin.