DUMINICA A XXVI-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

Să te „trezești” la timp

 Obiect

Se poate folosi un ceas cu alarmă și buton de amânare și câteva bancnote

 EVANGHELIA

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31

În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: "Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi petrecea în fiecare zi cu mare fast; 20 la poarta lui zăcea un sărac cu numele de Lazăr, plin de bube: 21 el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba, mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. 22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui 24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» 25 Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată, şi nici de acolo să treacă la noi». 27 El a zis: «Atunci, te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» 30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»".

Cuvântul Domnului

  

ÎNVĂȚĂTURA

 Când vă treziți pentru școală, folosiți un ceas deșteptător sau cum vă treziți? Multe ceasuri deșteptătoare au un buton de amânare. Când sună alarma, poți apăsa butonul respectiv și te poți întoarce la culcare. În aproximativ 10 minute, alarma va suna din nou. Poți continua să faci asta și să dormi din nou.

 Poate că este plăcut să dormi mai mult, dar există două probleme cu butonul de amânare. Prima este că dacă vei continua să apeși butonul de amânare, s-ar putea să întârzii sau să ratezi complet ceva. A doua problemă este că dacă vei continua să apeși butonul de amânare, s-ar putea să te obișnuiești atât de mult cu sunetul alarmei încât nici măcar nu o mai auzi și vei dormi chiar și când sună alarma.

 Știai că Dumnezeu sună uneori o alarmă de „trezire” în viețile noastre? El vorbește inimii noastre și spune: „E timpul să te trezești și să mă urmezi”. Unii oameni apasă butonul de amânare și spun: „Nu acum, Doamne, cheamă-mă din nou puțin mai târziu”. Unii oameni apasă butonul de „amânare” de atâtea ori încât ajung să nu mai audă nici măcar vocea lui Dumnezeu. Când se trezesc în sfârșit, descoperă că este prea târziu. Asta s-a întâmplat în parabola pe care am auzit-o astăzi. Bogatul s-a trezit, dar a fost prea târziu.

 Uitați-vă la toți banii ăștia! Câți dintre voi ar vrea să fie bogați când veți crește mari? Ce ați face cu banii dacă ați fi bogați? Ei bine, v-ați putea îmbrăca la ultima modă, ați conduce o mașină luxoasă, ați locui într-o casă mare cu piscină și ați zbura prin țară cu avionul vostru privat. Sună bine pentru voi?

 Câți dintre voi ar vrea să fie săraci când veți crește mari? Niciunul? Dacă ați fi foarte, foarte săraci, ați putea ajunge să locuiți pe stradă și să dormiți pe trotuar. Probabil v-ați cumpăra hainele de la magazinul second-hand și ați putea fi văzuți stând la colțul străzii ținând un semn pe care scrie: „Vreau să muncesc pentru mâncare”. Probabil ați merge pe jos peste tot, pentru că nu vă puteți permite să cumpărați o mașină. Trebuie să recunoaștem că nu sună prea atrăgător.

 Nu este nimic greșit în a fi bogat și nu este nimic rușinos în a fi sărac. A fi bogat nu garantează că vei fi fericit, iar a fi sărac nu înseamnă neapărat că vei avea o viață nefericită.

 Lazăr era acoperit de bube, iar câinii veneau și-i lingeau rănile. Bogatul nu și-a împărțit niciodată averea cu Lazăr. În fiecare zi trecea pe lângă el ca și cum nici nu ar fi fost acolo.

 Lazăr a murit în cele din urmă și a fost dus de îngeri să stea lângă Abraham la ospățul ceresc. Chiar dacă nu avea nimic pe acest pământ, s-a încrezut în Dumnezeu că va avea grijă de el și exact asta s-a întâmplat. Lazăr avea tot ce-i trebuia în casa sa cerească.

 Și bogatul a murit și el și a fost îngropat. Locul unde s-a dus bogatul era... ei bine, era foarte fierbinte. Sunt sigur că puteți ghici unde era! Era nefericit.

 De ce merge săracul în paradis?

Pentru multe motive, mai ales pentru că i-a fost credincios Domnului, dar și pentru acest motiv: Dumnezeu, fiind Tată, îi iubește mai mult pe cei care au suferit ca fii ai săi.

 De ce merge bogatul în iad? Pentru multe motive, dar, mai ales, pentru două:

- a trăit uitând de raportul său cu Dumnezeu;

- l-a lăsat pe Lazăr să moară de foame, un „frate al său”.

Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii, dar „îi are la inimă”, mai ales, pe cei săraci, disprețuiți.

Bogăția împietrește deseori inima, astfel încât bogaților le vine greu să asculte de Dumnezeu și plângerile aproapelui. Produce egoism, stinge Duhul și dorința vieții veșnice.

Cel mai rău lucru este să crezi că, o dată cu banii, ai totul.

Există o lecție importantă de învățat din povestea bogatului și a lui Lazăr. Toți banii din lume nu ne vor cumpăra drumul spre rai. Singura modalitate prin care putem ajunge în rai este punându-ne credința în Dumnezeu. Când facem asta, el ne va oferi tot ce avem nevoie. Poate că nu vom fi bogați pe acest pământ, dar vom fi în rai!

 Un pustnic a intrat să se odihnească într-o peșteră. A găsit acolo un tezaur splendid.

A fugit strigând:

– Am văzut moartea!

Trei bandiți l-au întâlnit și, nevăzând în jur niciun pericol, l-au întrebat:

– Părinte, unde este moartea? Arată-ne-o!

Eremitul i-a condus la peșteră și le-a arătat tezaurul descoperit. La vederea acestuia, cei trei s-au simțit pătrunși de bucurie și i-au spus sfântului:

– Ai dreptate, părinte. Pleacă departe de aici.

Au rămas singuri cu acel tezaur imens. Însă aurul era mult, cum să-l transporte?

S-au hotărât să-l trimită pe unul dintre ei în oraș pentru provizii abundente. Ceilalți doi trebuiau să rămână de pază la acea avere nesperată. 

Dar cel care a coborât în oraș, amețit de splendoarea aurului, s-a gândit:

– Eu în oraș voi mânca și voi bea. Apoi voi cumpăra hrană, dar o voi otrăvi. Astfel, cei doi prieteni ai mei vor muri și eu voi fi stăpânul întregului tezaur.

Dar cei doi rămași de pază s-au gândit:

– Tezaurul, împărțit la doi, are părți mai mari. La întoarcere îl vom ucide pe colegul nostru.

Și așa au făcut. L-au omorât pe prietenul lor și au mâncat alimentele otrăvite. Au murit toți trei, înșelați de fascinația bogățiilor.

 Tatăl nostru, nu ne încredem în bogățiile pe care le oferă această lume, ci în ajutorul mâinii tale. Amin.

DUMINICA A XXV-A DE PESTE AN (C)

Tema

A fi onești cu Dumnezeu și cu aproapele și a investi în viața veșnică

 Obiect

Se poate folosi o imagine a lui Theodore Roosevelt

 

EVANGHELIA

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,1-13

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: "Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea. 2 El l-a chemat şi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator!» 3 Atunci administratorul şi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. 4 Ştiu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administraţie». 5 Şi, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eşti dator stăpânului meu?» 6 Acesta i-a spus: «Cu o sută de baţi de untdelemn». El i-a răspuns: «Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!» 7 După aceea i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?» Acesta a răspuns: «O sută de kor de grâu». El i-a spus: «Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!» 8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că a lucrat cu înţelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. 9 Iar eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă. 10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mai mari. Şi cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit şi în cele mai mari. 11 Deci, dacă voi nu aţi fost credincioşi cu mamona nedreaptă, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie? 12 Şi dacă nu aţi fost credincioşi cu avuţia străină, cine v-o va da pe a voastră? 13 Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei".

Cuvântul Domnului

ÎNVĂȚĂTURA

Ați auzit vreodată de Theodore Roosevelt (1858-1919)? A fost al 26-lea președinte al Statelor Unite. Înainte de a deveni președinte, a fost soldat, scriitor, a servit ca și ofițer de poliție al orașului New York și chiar fermier.

 În perioada în care a fost fermier, Roosevelt și unul dintre văcarii săi au prins cu lasoul un vițel rătăcit. Au făcut un foc și s-au pregătit să marcheze vițelul rătăcit. Partea din pășune pe care se aflau aparținea lui Gregor Lang, unul dintre vecinii lui Roosevelt. Conform regulilor crescătorilor de vite de la acea vreme, un vițel rătăcit aparținea persoanei pe terenul căreia a fost găsit. În timp ce văcarul său aplica marca, Roosevelt a spus: „Stai, ar trebui să fie marca lui Gregor Lang”.

„E în regulă, șefu’”, a spus văcarul.

„Dar pui marca mea pe el”, a spus Roosevelt.

„Așa este”, a spus bărbatul.

„Aruncă fierul ăla”, a cerut Roosevelt, „și întoarce-te la fermă, împachetează-ți lucrurile și ieși afară. Nu mai am nevoie de tine. Un om care fură pentru mine, mă va fura și pe mine.”

 Această poveste ne arată că Theodore Roosevelt înțelegea bine semnificația onestității.

Isus le-a spus ucenicilor săi o pildă pentru a-i învăța despre onestitate. Le-a povestit despre un om bogat care avea un administrator, iar acesta folosea banii omului pentru el însuși. Când bogatul a descoperit că administratorul îi risipește banii, l-a chemat și voia să îl concedieze. După ce a terminat pilda, Isus le-a zis ucenicilor săi: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mai mari. Şi cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit şi în cele mai mari.”

 Dacă noi ne asigurăm că suntem onești în lucrurile mici, atunci putem fi siguri că vom fi onești și în lucrurile mari. Dacă oamenii știu că pot avea încredere în noi în lucrurile mici, vor ști că pot avea încredere în noi și în lucrurile mari.

 Trebuie să fii isteț ca să eviți iadul și să te asiguri de fericirea veșnică.

 Să punem bogățiile personale în banca lui Dumnezeu, ajutându-i pe frați, pentru că dobânda este plătită de Dumnezeu și e foarte mare. Nu fă ca tânărul bogat, care, din iubire față de bogății, a pierdut împărăția.

 Trebuie să investim propriul capital în firma lui Dumnezeu, pentru că nu dă faliment niciodată. Cine îi ajută pe frați primește multe daruri de la Dumnezeu. În faimoasa parabolă a talanților, greșește numai cel care, din teamă și egoism, nu investește bunurile primite de la stăpân.

Dacă am avea grijă de realizarea noastră veșnică, aceeași grijă pe care o avem pentru bani, pentru câștigul cărora investim timp, muncă, idei, oboseală, cu siguranță am fi mai înțelepți.

 În sinteză, mesajul pe care ni-l transmit lecturile biblice de astăzi este acesta: să ne asigurăm viitorul veșnic cu hotărâre, cu aceeași grijă pentru viitor pe care a avut-o administratorul din parabola de astăzi; cu aceeași iubire a celor cinci tinere care, pentru a fi sigure că merg în întâmpinarea mirelui, și-au procurat din timp uleiul necesar pentru candele; cu același simț practic al celui care își asigură mașina, casa, viața.

Toată viața copilului este orientată spre viitor, toată activitatea sa de studiu, de sport este orientată spre viitor, toate sfaturile părinților vizează pregătirea unui viitor bun.

Dar deseori acest viitor, în ciuda celei mai bune pregătiri, rămâne incert și dezamăgitor pe acest pământ.

Numai un viitor construit în iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui nu va crea dezamăgiri.

 Era deja bătrân, dar încă mai avea inima tânără. Când făcea ceva bun, exclama:

– Încă un măr aruncat dincolo de gardul viu.

Odată, cineva l-a întrebat ce înseamnă acele cuvinte.

A răspuns:

– Într-o zi, am chemat niște copii în livada mea și le-am spus să mănânce fructe câte vor, dar să nu-și umple buzunarele. Ei au mâncat pe săturate. Însă apoi am văzut pe cineva care strângea mere și le arunca peste gardul viu, pentru a le mânca la ieșire.

Pentru mine a fost o lecție deosebită. Am făcut aplicarea ei spirituală, gândind astfel: „În această viață trebuie să facem totul pentru a arunca dincolo de gardul viu al morții fapte bune făcute din iubire față de Dumnezeu, pentru ca la ieșirea din această lume să putem avea parte de roade”

 Dragă Tată, ajută-ne să ne amintim ce a învățat Isus despre onestitate și ajută-ne să fim onești în fiecare situație, mare sau mică. Amin.

ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI

 

Tema

În Isus există salvare

Obiect

Se poate folosi un lucru ce te ajută să plutești

 

EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,13-17

În acel timp, Isus i-a răspuns lui Nicodim: "Nimeni nu a urcat la cer, decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului. 14 Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. 16 Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el".

Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

Multor oameni le place să se plimbe cu barca, să pescuiască, să navigheze, să practice canotajul. Fie că este vorba de lacuri, râuri sau ocean, este important să ai un dispozitiv de plutire. (Arătați dispozitivul de plutire, dacă aveți.) Un dispozitiv de plutire poate fi o vestă de salvare sau ceea ce unii oameni numesc un salvator de vieți. Sunt importante chiar și pentru înotătorii buni, deoarece, în cazul unui accident, un dispozitiv de plutire, cum ar fi o vestă de salvare, vă poate salva viața. (Invitați copiii să povestească pe scurt despre momentele în care au folosit dispozitive de plutire.)

 Am auzit odată o poveste despre niște oameni care au mers la pescuit pe un lac. Înainte de a pleca, toți și-au luat vestele de salvare și erau gata de plecare... toți, cu excepția unui bărbat care nu a vrut să poarte una. Ei bine, după ce au ieșit pe acel lac mare, a venit o furtună. Vântul a suflat cu putere și valurile au devenit foarte mari și au lovit în barcă încât au răsturnat-o. Oamenii care purtau veste de salvare au ajuns la țărm și au fost salvați, dar bărbatul care nu a vrut să-și poarte vesta de salvare s-a înecat.

 Ce părere aveți despre ce s-a întâmplat în această poveste?

 Bărbatul ar fi putut fi salvat dacă ar fi ales să ia vesta de salvare de care avea atâta nevoie. Această poveste ne amintește de ceva ce ne spune evanghelia de astăzi: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Isus este vesta noastră de salvare. Dumnezeu l-a trimis pe pământ ca să ne mântuiască. Prin moartea și învierea lui, putem fi iertați și putem avea viață veșnică cu Dumnezeu. Tot ce trebuie să facem este să credem și să-l acceptăm pe Isus ca Mântuitor al nostru. Vom întâmpina în continuare furtuni, dar când se va întâmpla acest lucru, vom avea vesta noastră de salvare, Isus este salvatorul nostru.

 De asemenea, astăzi este și sărbătoarea Sfintei Cruci, o altă vestă prin care am fost salvați de Isus. În crucea lui Isus este mântuirea, viața și învierea noastră. Crucea lui Isus este adevărata noastră glorie.

 Crucea domină toată viața lui Isus. Isus a fost refuzat la Betleem, Nazaret și la Ierusalim, a fost considerat nebun, eretic și îndrăcit, a fost neînțeles, urât și luat în râs, a fost trădat, torturat și batjocorit, a fost condamnat la moarte, a fost răstignit ca eretic și trădător, gol, apărea ca unul care a fost privat de toată demnitatea, a murit în durerea cea mai crudă, iubind până la sfârșit.

Răstignit pentru că ne-a revelat adevărata religie, pentru ca peste toți să domnească iubirea Tatălui.

Crucea este culmea solidarității lui Dumnezeu cu omul.

Pe cruce, Cristos ne descoperă IUBIREA sa

- milostivă, pentru că iartă și mântuiește;

- inocentă, pentru că a fost condamnat pe nedrept;

- divină, pentru că este Fiul lui Dumnezeu;

- umană, pentru că ne-a iubit până la sfârșit;

- pasională, pentru că înfruntă durerea cu o iubire infinită.

Crucea ne spune cât de mare este răutatea omului și cât de mare este milostivirea lui Dumnezeu.

 Este o prostie să ieșim pe apă fără vestă de salvare, dar este și mai mare prostie să încercăm să navigăm pe marea vieții fără Isus!

 La Melbourne este o casă pentru alcoolicii care nu au familie și, într-o zi, unul dintre ei a fost rănit grav de un altul. Am considerat că este cazul să chem poliția și am anunțat-o. A venit un polițist și l-a întrebat pe acel om: „Cine v-a lovit așa?” Acela a început să povestească tot felul de minciuni, dar nu a vrut să spună adevărul și să dezvăluie numele celui care l-a vătămat, astfel încât polițistul s-a văzut nevoit să plece fără să poată face nimic. L-am întrebat: „De ce nu i-ai spus polițistului cine te-a lovit?” El m-a privit și mi-a spus: „Pedeapsa sa nu ar fi micșorat-o pe a mea”. A ascuns numele colegului său pentru a nu-l face să sufere.

 Dumnezeule, știu că l-ai trimis pe Isus să moară pe cruce ca să ne mântuiești, mă rog ca fiecare dintre cei prezenți aici astăzi să se agațe de singurul lucru care poate salva, Isus, Mântuitorul nostru. Amin.

DUMINICA A XXIII-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

A alege mereu să îl urmezi pe Isus

 Obiect

Se poate folosi o minge de fotbal și un manual de muzică

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,25-33

În acel timp, multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: 26 "Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu. 27 Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. 28 Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, 30 spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine». 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să-l înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. 33 Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

Am adus astăzi o minge de fotbal și un manual de muzică, două lucruri foarte diferite care joacă un rol important într-o poveste despre Katy, o fată cam de vârsta unora dintre voi. Katy s-a confruntat cu o decizie foarte dificilă în viață. Mulți dintre prietenii ei se înscriseseră să joace fotbal. Lui Katy îi plăcea să joace fotbal și voia să fie cu prietenii ei, dar îi plăcea și să cânte la pian și deja lua lecții de pian de câțiva ani. Antrenamentul de fotbal era în același timp cu lecția de pian, iar fotbalul i-ar fi luat din timpul necesar pentru a exersa la pian. Nu avea cum să le poată face pe amândouă.

 Ce ar trebui să facă? Ar trebui să renunțe la pian și să joace fotbal cu prietenii ei sau ar trebui să termine ce începuse și să continue lecțiile de pian? În cele din urmă, lui Katy i-a venit o idee. S-a așezat, a luat o foaie de hârtie și a tras o linie în centrul paginii. În partea de sus a paginii a scris „pian”. Pe cealaltă parte a liniei a scris „fotbal”. Sub cuvântul „fotbal”, a scris toate avantajele jocului de fotbal cu prietenii ei. Sub cuvântul „pian”, a scris toate avantajele faptului de a putea cânta la pian. După ce a luat în considerare toate avantajele și dezavantajele fiecărei alegeri, Katy a luat decizia. A decis să-și continue lecțiile de pian. La urma urmei, își putea vedea în continuare prietenii la școală, iar cântatul la pian era ceva de care avea să se bucure tot restul vieții.

 Cu toții ne confruntăm cu decizii importante în viață. Cea mai importantă decizie cu care ne confruntăm este dacă îl vom urma pe Isus sau nu. Poate ați putea spune: „O, aceasta este o decizie ușoară. Desigur că îl voi urma pe Isus”, dar Isus a avertizat că nu este întotdeauna ușor să-l urmăm. El a spus că ar trebui să ne așezăm și să calculăm costul. Vom alege să-l urmăm chiar dacă asta înseamnă să renunțăm la prietenii care fac alegeri proaste? Vom alege să-l urmăm chiar dacă asta înseamnă să ne mutăm într-un loc îndepărtat și să ne lăsăm familia în urmă? Vom alege să-l urmăm chiar dacă asta înseamnă că nu vom locui niciodată într-o casă mare sau nu vom conduce o mașină luxoasă?

 Isus a spus: „Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu.” Unde și-a dus Isus crucea? El a dus-o până pe Calvar, până la capăt. Pe acea cruce Isus și-a dat viața pentru ca tu și eu să putem avea viață veșnică. Când alegem să ne purtăm crucea, înseamnă că suntem dispuși să renunțăm la tot pentru a-l urma pe Isus. Este o alegere pe care trebuie să o facem.

De ce repetă Isus de mai multe ori această frază?

Pentru că îl urma prea multă lume din curiozitate, din interes, din superficialitate, fără o iubire adevărată și profundă.

Pe scurt, ce spune Isus?

„Nu vreau cu mine fani, microbiști, oameni superficiali vreau oameni hotărâți, eroi ai iubirii, până la moarte!”

Nu este vorba de o plimbare turistică, ci de a merge spre persecuție și moarte. Cel care este nehotărât sau care se teme, să se retragă. Dumnezeu ne iubește până la moarte, ne iubește cu adevărat, nu putem să-l luăm în râs.

 Deoarece Fiul lui Dumnezeu a făcut nemaiauzita alegere de a lua natura omenească, ne-a preferat înaintea bogățiilor, a comodității, a familiei, a vieții liniștite, a vieții însăși, a devenit sărac, umil, persecutat, răstignit, are dreptul să ceară de la noi să-l preferăm mai presus de orice.

Singuri, numai cu propriile noastre puteri, nu vom reuși să fim creștini adevărați.

Dacă Dumnezeu nu ne ajută, ne oprim la jumătatea drumului și suntem demni de a fi luați în râs, asemenea constructorului care nu poate termina turnul, asemenea căpitanului care știe că este învins.

Dar cu harul lui Dumnezeu, totul este posibil. Și Dumnezeu este cu noi, pentru că ne vrea fericiți cu el.

 Poetul și istoricul creștin Prudențiu povestește că a fost denunțat guvernatorului Asclepiade un copil creștin de șapte ani. Ofițerul roman s-a apropiat de el cu mângâieri, cu promisiuni de bani, cu condiția să-și părăsească credința și pe Isus Cristos; dar copilul i-a răspuns: „Inutil, sunt creștin; ascultă”. Și repeta Crezul. „Gata, urla Asclepiade, acum te voi învăța eu Crezul”. A chemat-o pe mama lui și a spus să fie bătut crunt în fața ei.

Copilul, sub lovituri, continuă să repete: „Cred în Dumnezeu…” Apoi, aproape de moarte, s-a întors spre mama și i-a spus: „Mi-e sete!” Iar mama: „Curaj, fiul meu, încă puțin și vei ajunge la izvorul vieții veșnice, unde Isus îți va da să bei”. Cei prezenți au fost mișcați de această scenă; singurul care face excepție este Asclepiade, care, văzându-se învins de un copil, i-a tăiat capul.

 Dragă Isuse, îți mulțumim că ești dispus să-ți duci crucea până pe Calvar. Ajută-ne să facem alegerea de a ne lua crucea și de a te urma mereu. Amin.