DUMINICA A VI-A A PAȘTELUI

 

Tema

Isus ne dă pacea minții și a inimii

 Obiect

Se poate folosi o jucărie de pluș

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,23-29

În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: "Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el. 24 Cine nu mă iubeşte nu păzeşte cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultaţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. 25 V-am spus acestea cât timp mai rămân cu voi. 26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu. 27 Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă! 28 Aţi auzit că v-am spus: «Mă duc şi voi veni la voi». Dacă m-aţi iubi, v-aţi bucura că mă duc la Tatăl pentru că Tatăl este mai mare decât mine. 29 V-am spus-o acum, înainte de a se întâmpla, ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Se teme cineva aici de întuneric? (Pauză pentru răspuns.) Mulți oameni se tem de întuneric! Știți ce îi face adesea să se simtă mai bine când unor copii le este frică? O jucărie de pluș. (Dați jucăria mai departe copiilor pentru ca aceștia să o strângă în brațe.)

 Tuturor ne este frică uneori. Nu este ceva de care să ne fie rușine deoarece chiar și adulții se tem uneori. Unora dintre noi ne este frică de întuneric, de exemplu. Alții se pot teme de tunetele și fulgerele care vin odată cu furtuna. Vă puteți gândi la alte lucruri de care oamenii se tem adesea? (Acordați timp pentru a răspunde.)

 Când Isus le-a spus ucenicilor săi că se va întoarce la Tatăl său, acestora le-a fost frică pentru că rămâneau singuri. Ce se va întâmpla cu ei? Îi vor recunoaște, oare, dușmanii ca fiind urmașii săi și vor încerca să le facă rău?

 Isus știa că ucenicii săi se temeau și le-a oferit aceste cuvinte pentru a-i mângâia. „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă! Aţi auzit că v-am spus: «Mă duc şi voi veni la voi».”

 Aceste cuvinte au fost o mare mângâiere pentru ucenicii săi și sunt o mare mângâiere și pentru noi astăzi. Când Isus s-a întors la Tatăl său din ceruri, el i-a cerut lui Dumnezeu să trimită Duhul Sfânt pentru a-i mângâia pe ucenici până în ziua în care se va întoarce. Asta vă include și pe voi și pe mine! Ce dar minunat ne-a dat Isus: pacea minții și a inimii. Nu mai avem nimic de care să ne temem. Ori de câte ori ne aflăm în întuneric sau în furtunile vieții, Isus este cu noi.

 Printre multele învățături ale lui Isus, ne oprim asupra uneia, cea mai importantă. Isus vorbește despre Preasfânta Treime. Dumnezeu își face sălaș în inimile noastre, în viața noastră:

· ca Tată făcându-ne fii ai săi;

· ca Fiu făcându-ne frații săi;

· ca Duh Sfânt ajutându-ne să creștem în iubire față de Dumnezeu și față de frați, ca într-o singură familie.

Dumnezeu ne iubește cu toate calitățile iubirii, până la a stabili cu fiecare dintre noi adevărate raporturi de „rudenie” și la a locui în noi, a-și stabili lăcaș în inimile noastre.

Prezent pretutindeni, Dumnezeu-Treime este în noi cu un raport de iubire prietenească.

Noi suntem „temple ale lui Dumnezeu”, „bisericile lui Dumnezeu”, confidenții, oaspeții lui Dumnezeu.

Dacă inima noastră este templul lui Dumnezeu – „Sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi” – datorăm trupului nostru respect, grijă, curățenie, educație, puritate.

 Dacă Dumnezeu-Treime locuiește în noi, trebuie să avem grijă maximă față de sufletul nostru, pentru a-l ține curat de păcat și plin de iubire. A trăi în prezența lui Dumnezeu, pentru a asculta inspirațiile sale, este o datorie dulce și delicată, care aduce bucurie, dar cere și multă angajare spirituală. „Amintește-ți, creștinule, de demnitatea ta divină și nu o degrada niciodată cu fapte nedemne”.

 Un frate l-a întrebat pe directorul său spiritual: „Care este cel mai mare păcat pe care îl poate face omul?” I-a răspuns: „Să uite că este fiul lui Dumnezeu”.

 În China, în timpul persecuției împotriva creștinilor, soldații, după ce au arestat preotul și surorile, au distrus și biserica satului.

Un copil chinez, care nu știa nimic despre toate acestea, s-a apropiat de biserica distrusă, dar soldații, cu privirea urâtă și cu arme în mâini, l-au oprit, întrebându-l:

– Unde mergi? Ce vrei să faci aici?

– Vin la catehism, a răspuns.

– Nu se mai face catehism.

– Vreau să merg să-l văd pe misionar.

– Misionarul nu mai este: l-am dus la închisoare.

– Atunci vreau să intru în biserică.

– Nu vezi că am distrus-o? Nu mai este biserică!

Copilul, uimit și îndurerat, a tăcut. Dar, după câteva clipe, a spus cu seninătate:

– Ați spus că nu mai este biserică? Dar eu sunt botezat, sunt din familia lui Dumnezeu, în mine locuiește Duhul Sfânt. Eu sunt biserică!

 Tată, îți mulțumim pentru Duhul Sfânt care ne călăuzește și ne liniștește temerile. Îți mulțumim, de asemenea, pentru promisiunea că într-o zi vom fi în Rai cu Isus. Amin.