DUMINICA A IV-A A PAȘTELUI

 

Tema

Isus ne promite viața veșnică

 Obiect

Se poate folosi un telefon mobil și o garanție

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,27-30

În acel timp, Isus le-a spus: "Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. 28 Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. 29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. 30 Eu şi Tatăl una suntem".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Știe cineva ce este o garanție? (Dați-le copiilor timp să răspundă.) Este o promisiune, de obicei, că dacă ceva se strică sau nu mai funcționează, compania de la care ai achiziționat acel lucru îl va repara sau înlocui. Poate cineva să se gândească la ceva care vine cu o garanție? (Dați-le copiilor timp să răspundă.) Multe lucruri vin cu o garanție. De exemplu frigidere, mașini, televizoare, case, chiar și telefoane mobile. (Ridicați telefonul mobil.) Asta pentru că toate aceste lucruri au tendința de a se strica, de a se pierde sau de a fi furate.

 Nu ar fi minunat dacă ceva ar fi garantat să dureze pentru totdeauna că nu îl puteți pierde și nimeni nu îl poate fura? Ei bine, există!

 Isus a promis viață veșnică celor care se încred în el și cred în el. Ascultați garanția lui.

 „Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată.”

 Nimic și nimeni nu ne poate lua din mâna lui Isus. Este garantat că nimeni nu-i poate fura încrederea sau nu-i poate încălca promisiunea.

 Isus a spus: „Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea.”

 Imaginează-ți viața veșnică pe care nu o poți pierde și pe care nimeni nu ți-o poate lua. Aceasta este o garanție pe care nimeni nu o poate egala.

 În prima lectură, luată din Faptele Apostolilor, ni se spune că mântuirea lui Dumnezeu nu se adresează numai evreilor, ci și păgânilor. Mântuirea lui Dumnezeu este pentru toți. Răscumpărarea înfăptuită de Cristos este pentru toți.

Isus vrea ca evanghelia sa să fie vestită tuturor oamenilor. De aceea, are nevoie de colaboratori.

 În a doua lectură, luată din Apocalips, ne este descris paradisul: este lipsit de durere, e plin de bucurie, plin de persoane din toate popoarele și rasele.

Isus vrea ca paradisul să fie plin de oameni. De aceea, are nevoie de colaboratori.

 În Evanghelie, Isus ne dă o mare asigurare: Este păstorul cel bun, care vrea să-și îngrijească turma în orice fel.

Isus vrea ca nici un om să nu se piardă. De aceea, are nevoie de colaboratori.

 Ești chemat să fii colaboratorul lui Isus pentru a mântui lumea. Fiecare dintre noi, întrucât face parte din turma lui Isus, trebuie să-și facă partea sa.

Toți avem o chemare: să colaborăm la împărăția lui Dumnezeu, pentru a o face plină, perfectă.

Există o chemare la căsătorie, proprie tatei și mamei: să dea fii împărăției lui Dumnezeu, educându-i, dându-le exemplu de viață creștină.

Există o chemare la preoție, proprie preoților: să fie păstori ai Bisericii.

Există o chemare la viața consacrată, proprie călugărilor și călugărițelor: să se pună în slujba iubirii lui Isus și a propriilor frați.

Mai există o chemare la sfințenie, proprie tuturor creștinilor. Toți suntem „piese dintr-un puzzle”. Nu putem să ne sustragem: nu ar mai fi complet tabloul. Nu putem schimba locul sau destinația. Cu toții trebuie să fim la locurile noastre, trebuie să ne facem partea noastră.

Toți suntem chemați să fim sfinți, așa cum sfânt este Tatăl nostru din ceruri. Toți suntem chemați să trăim ca fii ai lui Dumnezeu.

 A fost odată un fragment dintr-un puzzle care căzuse în spatele frigiderului și pe care nu a reușit nimeni să îl găsească. Era un fragment dintr-un puzzle foarte mare: avea forma unui omuleț și avea pe spate un desen curios galben, maro, roșu și alb.

A stat mult timp în spatele frigiderului, încât uitase și ce este. Totuși, a hotărât să se numească „Bucățică”. A privit în jur: toate celelalte lucruri pe care le vedea erau obiecte clar conturate. Masa era masă, scaunul era scaun, chiar și pisica era pisică. Dar el ce era? Așa, a hotărât să plece să descopere.

Cu picioarele sale rotunde, a ieșit în grădină și a început cercetarea.

A văzut că nu era nici o bucățică de piatră, nici o picătură din fântână și nici o așchie de lemn. Și așa mai departe. După lungi căutări, s-a oprit printre cioburile unei sticle din mijlocul străzii.

A trecut pe acolo un copil cu bicicleta și, pâssst, i s-a spart un cauciuc.

– O, nu, a spus copilul și a privit în jos. Printre bucățile de sticlă spartă a văzut „Bucățica”; a luat-o și a fugit în casă, strigând:

– Mamă, mamă, l-am găsit! Am găsit fragmentul din puzzle-ul meu. Într-o clipă, „Bucățică” era îmbrățișat de multe fragmente ca și el, și cu o bucurie imensă a înțeles că se terminase căutarea lui. Acum știa ce este. Acum aveau un sens și petele colorate de pe spatele lui: galben și maro erau părți din blana unui tigru, roșul și albul erau părți din dinți și din gura deschisă.

Toate fragmentele trebuiau să formeze un tigru magnific din junglă.

– Bine ai venit! Te așteptam, au strigat în cor toate celelalte fragmente din puzzle. Ne lipseai mult.

– Și voi mi-ați lipsit mult, frații mei! a spus „Bucățică”, în culmea fericirii. 

Dragă Tată, îți mulțumim pentru garanția vieții veșnice prin Isus Cristos. Amin.