DUMINICA A II-A A PAȘTELUI

 

Tema

Apostolul Toma se îndoiește de învierea Domnului

 Obiect

Un act de identitate

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31

În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pace vouă!" 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: "Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi". 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: "Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute". 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit "Geamănul", nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: "L-am văzut pe Domnul!" Dar el le-a zis: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede". 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: "Pace vouă!" 27 Apoi i-a spus lui Toma: "Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!" 28 Toma a răspuns şi i-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" 29 Isus i-a spus: "Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!" 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ți-a cerut cineva vreodată să te identifici? Adică să spui cine ești? Cei începând cu vârsta de 14 ani sunt obligați să aibă un act de identitate, deoarece atunci când ți se cere să te identifici trebuie să arăți un act de identitate, ca să vadă acea persoană că ești tu într-adevăr.

Pot exista diverse momente când ți se va cere un act de identitate. Este posibil să ai nevoie de un act de identitate cu fotografie pentru când te oprește poliția pe stradă. Ți se cere un act de identitate atunci când mergi la bancă sau pleci într-o altă țară. De aceea trebuie să avem asupra noastră un act de identitate.

 În duminica în care Isus a înviat din mormânt, s-a arătat unui grup de ucenici ai săi. Unul dintre ucenici, pe nume Toma, nu era cu ei. Când ucenicii i-au spus lui Toma că l-au văzut pe Isus și că este viu, Toma a spus: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede.”

 O săptămână mai târziu, Isus li s-a arătat din nou ucenicilor săi. De data aceasta, Toma era acolo. Isus i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” Atunci Toma a crezut!

 Mulți oameni astăzi nu vor să creadă că Isus a înviat cu adevărat din mormânt pentru că nu l-au văzut cu ochii lor. Ei vor „dovada identității” înainte de a crede. Isus a spus: „Fericiți sunt cei ce n-au văzut și totuși au crezut.”

 Dar noi? Avem nevoie de o „dovada identității” înainte de a crede în Isus sau acceptăm toate despre Isus prin credință?

 Apostolii se bucură pentru că îl văd pe Domnul înviat. Toma este trist pentru că nu crede.

Dragi copii, unde este acum Isus înviat? Cu umanitatea sa, trăiește la dreapta lui Dumnezeu și este prezent activ în Biserica sa.

 Ce daruri trimite Bisericii? Duhul Sfânt, iertarea păcatelor, pacea, bucuria, puterea misionară.

Atât de mari și numeroase sunt darurile lui Isus cel înviat, încât vom acorda 50 de zile, până la Rusalii, pentru a le gusta.

Ce ne învață Toma astăzi?

Ne învață să credem în Isus cel viu și activ în Biserică, chiar fără să îl vedem. Neîncrederea sa inițială trebuie să vindece credința noastră slabă.

Trebuie să credem că Isus înviat trăiește și lucrează în Biserică, în Euharistie, în apostoli, episcopi, preoți, în Biblie, în sacramente.

Desigur, trebuie să avem credință și iubire pentru a-l întâlni și vedea pe Isus în viață:

- credință în cuvântul său mărturisit de apostoli,

- iubire plină de adorație și recunoștință pentru persoana sa.

Fericiți cei care cred și trăiesc cu el chiar fără să-l vadă.

 Chiar dacă deseori este greu, credința este necesară.

 Șeful a hotărât:

– Să mergem să instalăm circul aproape de marele oraș, pentru a-i înveseli pe locuitori, pentru a-i face pe copii să râdă.

Spre seară au început lucrările.

Însă noaptea a izbucnit un incendiu teribil. Toți se înghesuiau să-l stingă. În acest mare amalgam de artiști, de slujitori și de animale speriate, probabil că cel care făcea cel mai puțin dintre toți, deși alerga ici și acolo, era micul clovn.

Atunci, patronul a poruncit:

– Fugi imediat în oraș și cere ajutor!

Clovnul a alergat de să-și piardă răsuflarea.

Ajuns în oraș, a strigat cât l-au ținut puterile:

– Foc!... Foc!... Veniți toți să stingeți focul de la circ!

S-au deschis câteva ferestre, se aude un zgomot tot mai intens; cineva a coborât în drum. Văzându-l pe sărmanul clovn care striga disperat, toți au început să râdă – și cine nu râde în fața unui clovn care o face pe seriosul?

Au spus:

– Ce glumă mai e și asta?

S-au închis geamurile și ușile și liniștea a coborât din nou peste oraș. Numai strigătul insistent al clovnului rupe tăcerea nopții. Încet, încet, unii au început să se gândească la faptul că ar putea fi adevărat ce spune clovnul și merg să dea o mână de ajutor, dar acum circul era distrus aproape în întregime. Așa, locuitorii marelui oraș și, mai ales, copiii lor nu vor putea să se bucure deloc de spectacolul cel mai frumos din lume.

 Tată ceresc, îți mulțumim că ți-ai trimis fiul să moară pe cruce pentru păcatele noastre. Ajută-ne să acceptăm prin credință că Isus a înviat din mormânt și că este viu. Amin.

ÎNVIEREA DOMNULUI (PAȘTELE)

 

Tema

Învierea lui Isus

Obiect

Un coșuleț cu patru ouă (de plastic sau de ciocolată), o cruciuliță, trei cuie și o piatră

 EVANGHELIA

 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1-9

În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. 3 Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut; 9 pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi.

Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Este cineva care a participat la o vânătoare de ouă de Paște? După cum puteți vedea, am un coșuleț în care sunt patru ouă de ciocolată. Când eram copil, obișnuiam să mergem în dimineața Paștelui pe la casele oamenilor, vestindu-le Învierea lui Isus, iar ei ne răsplăteau cu câte un ou, nu de ciocolată, ci de găină. Ajungând acasă, număram câte ouă am strâns. De obicei, în ouăle de ciocolată există o jucărie mică. Ouăle din coșul meu sunt foarte speciale, pentru că ele conțin ceva prin care fiecare dintre ele ne va învăța ce înseamnă cu adevărat Paștele.

 În interiorul primului ou este o cruce. Crucea ne amintește că Isus și-a dus de bunăvoie crucea pe Calvar pentru a muri pentru păcatele noastre. Nimeni nu i-a spus că trebuie să o facă, a făcut-o pentru că știa că asta era singura cale prin care vom ajunge vreodată în rai. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât l-a trimis pe singurul său fiu pentru ca noi să avem viața veșnică.

 În interiorul celui de-al doilea ou sunt trei cuie. Ele ne amintesc că Isus a fost pironit pe cruce. Cuiele cu care l-au pironit pe Isus pe cruce nu erau cuie mici ca acestea. Erau cuie grozav de mari. Îți poți imagina durerea pe care trebuie să o fi simțit? A suferit o durere mare când cuiele i-au fost bătute în mâini și picioare. El a suferit durerea pentru a plăti prețul păcatelor noastre.

 În interiorul celui de-al treilea ou este o piatră. Biblia ne spune că, după ce a murit Isus, i-au pus trupul într-un mormânt și au pus o piatră uriașă peste intrare. Duminică dimineața, două femei au mers să vadă mormântul și piatra fusese rostogolită, iar mormântul era deschis. Aceasta ne amintește că nici măcar o piatră uriașă nu l-a putut ține pe Isus în mormânt.

 Asta ne duce la al patrulea ou. Al patrulea ou este gol. Biblia ne spune că atunci când cele două femei au intrat în mormânt, acesta era gol. Isus nu era acolo. La început femeile au crezut că cineva a furat trupul lui Isus, dar înăuntrul mormântului era un înger care le-a spus: „El nu este aici. El a înviat, așa cum a spus că va face. Veniți să vedeți locul unde zăcea”. Oul gol ne amintește că mormântul lui Isus este gol. El a înviat, așa cum a spus că va face.

 Isus pe care îl slujim și-a luat de bunăvoie crucea, dar nu a putut fi ținut pe cruce de cuie și nu a putut fi ținut în mormânt de o piatră. El a înviat și trăiește în ceruri cu Dumnezeu, Tatăl său. Biblia ne spune că oricine crede în el se va uni cu Tatăl în ceruri.

 Un vânzător de baloane avea din toate culorile: albe, roșii, verzi, galbene… Avea baloane de toate formele, chiar din cele mai frumoase: forme de iepurași, de boboci de gâscă, de rățușcă etc.

O fetiță a întrebat:

– Ce culoare are balonul care zboară cel mai sus?

Iar o altă fetiță:

– Ce formă are balonul care urcă cel mai mult?

Vânzătorul a răspuns serios:

– Copilași frumoși, zborul în înălțime nu depinde nici de culoare, nici de formă, nici de frumusețe. Depinde de ceea ce au înăuntru.

 Legea balonașelor este valabilă și pentru noi: zborul spre ceruri depinde de ceea ce avem înăuntru. De aceea, Isus a suflat asupra apostolilor… și suflă și asupra noastră.

De aceea, încă de la Botez, Isus ne-a dat viața sa divină: Duhul său.

 Îți mulțumim, Părinte ceresc, că ne-ai iubit atât de mult încât l-ai trimis pe singurul tău Fiu să moară pentru păcatele noastre. Suntem recunoscători că viața lui nu se termină cu moartea, dar că slujim unui Mântuitor înviat! Amin.

CRISTOS A ÎNVIAT!

DUMINICA FLORIILOR (C)

 

Tema

Uralele din Duminica Floriilor se transformă în batjocură în Vinerea Mare

 Obiect

Se pot folosi ramurile de salcie (mai indicat ar fi de palmier sau măslin, dacă e posibil) pentru exemplificare

 EVANGHELIA

 Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 22,14-23,56

22,14 E. Când a venit ceasul, Isus s-a aşezat la masă împreună cu apostolii. 15 Şi le-a spus:

+. "Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea mea! 16 Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăţia lui Dumnezeu".

17 E. Şi, luând potirul, a mulţumit şi a spus:

+. "Luaţi acesta şi împărţiţi între voi! 18 Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu".

Faceţi aceasta în amintirea mea.

19 E. Şi, luând pâinea, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o, spunând:

+. "Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!"

20 E. La fel a făcut cu potirul după cină, zicând:

+. "Acest potir este noua alianţă în sângele meu, vărsat pentru voi.

Vai acelui om prin care este trădat Fiul Omului.

21 Dar iată, mâna celui care mă trădează este cu mine pe masă, 22 căci Fiul Omului merge după cum a fost stabilit, dar vai acelui om prin care este trădat!"

23 E. Atunci ei au început să se întrebe unii pe alţii care dintre ei ar fi cel ce avea să o facă.

Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte.

24 S-a iscat între ei o neînţelegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare. 25 Dar el le-a zis:

+. "Regii neamurilor domină peste ele, iar cei care-şi exercită autoritatea asupra lor sunt numiţi binefăcători. 26 Însă voi nu fiţi aşa, dar cel mai mare dintre voi să devină precum cel mai tânăr, iar cel care conduce, precum cel care slujeşte. 27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care serveşte? Oare nu cel care stă la masă? Însă eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte. 28 Voi sunteţi cei care aţi rămas cu mine în încercările mele. 29 Şi eu rânduiesc pentru voi o împărăţie aşa cum Tatăl a rânduit pentru mine, 30 ca să mâncaţi şi să beţi la masă cu mine în împărăţia mea şi să vă aşezaţi pe tronuri judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel".

Când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi.

31 +. "Simon, Simon, iată, Satana a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu; 32 eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta; iar tu, când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi!"

33 E. El i-a spus:

A. "Doamne, sunt gata să merg cu tine şi la închisoare, şi la moarte".

34 E. Dar el i-a zis:

+. "Îţi spun ţie, Petru, că astăzi nu va cânta cocoşul până când vei nega de trei ori că mă cunoşti".

Ceea ce este scris despre mine este gata să se împlinească.

35 E. Apoi le-a spus:

+. "Când v-am trimis fără pungă, desagă şi încălţăminte, aţi dus oare lipsă de ceva?"

E. I-au răspuns:

A. "De nimic".

E. El le-a zis:

36 +. "Acum , cine are pungă s-o ia; la fel şi desaga; iar cine nu are sabie să-şi vândă mantia şi să cumpere! 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «A fost socotit în rândul celor nelegiuiţi». Într-adevăr, ceea ce este scris despre mine este gata să se împlinească".

38 E. Dar ei i-au spus:

A. "Doamne, iată aici două săbii!"

E. Iar el le-a spus:

+. "Destul!"

În agonie, Isus se ruga cu multă stăruinţă.

39 E. Apoi a ieşit şi a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau. 40 Fiind în acel loc, le-a spus:

+. "Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!"

41 E. El s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, punându-se în genunchi, se ruga, spunând:

42 +. "Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să fie!"

43 E. Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit. Şi, fiind în agonie, se ruga şi mai stăruitor, 44 iar sudoarea lui a devenit ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ. 45 Când s-a ridicat de la rugăciune şi a venit la discipoli, i-a găsit dormind din cauza tristeţii 46 şi le-a zis:

+. "De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!"

Iuda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?

46 E. Pe când mai vorbea încă, iată venea o mulţime, iar în fruntea ei venea cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute. 48 Dar Isus i-a spus:

+. "Iuda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?"

49 E. Cei care erau cu el, văzând ce avea să se întâmple, au spus:

A. "Doamne, să lovim cu sabia?"

50 E. Şi unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Dar Isus, răspunzând, a spus:

+. "Încetaţi! Până aici!"

E. Şi, atingând urechea, l-a vindecat. 52 Apoi Isus a spus arhiereilor, gărzilor templului şi bătrânilor care au venit împotriva lui:

+. "Aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca la un tâlhar? 53 Când eram cu voi zi de zi în templu, nu v-aţi întins mâinile împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului".

Şi, ieşind, Petru a plâns amar.

54 E. După ce l-au prins, l-au luat şi l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe. 55 Şi, aprinzând un foc în mijlocul curţii, s-au aşezat împreună. Petru s-a aşezat printre ei. 56 O servitoare, văzându-l aşezat lângă foc, l-a fixat cu privirea şi a spus:

A. "Şi acesta era cu el."

57 E. Dar el a negat, zicând:

A. "Femeie, nu-l cunosc".

58 E. După puţin timp, un altul l-a văzut şi i-a zis:

A. "Şi tu eşti dintre ei".

E. Dar Petru a zis:

A. "Omule, nu sunt".

59 E. După vreo oră, un altul insista, spunând:

A. "Cu adevărat şi acesta era cu el, căci este galileean".

E. Însă Petru i-a zis:

60 A. "Omule, nu ştiu ce spui".

E. Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoşul. 61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: "Înainte de a fi cântat astăzi cocoşul, mă vei renega de trei ori". 62 Şi, ieşind, a plâns amar.

Profeţeşte-ne! Cine este cel care te-a lovit?

63 E. Iar oamenii care-l păzeau îl batjocoreau şi-l loveau 64 şi, acoperindu-i ochii, îl întrebau, spunând:

A. "Profeţeşte-ne! Cine este cel care te-a lovit?"

65 E. Şi ziceau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui.

L-au dus în Sinedriu.

66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi l-au adus la Sinedriul lor. 67 Şi au zis:

A. "Dacă tu eşti Cristos, spune-ne!"

E. El le-a spus:

+. "Chiar dacă v-aş spune, nu m-aţi crede, 68 iar dacă v-aş întreba, nu mi-aţi răspunde. 69 De acum însă, «Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu»".

70 E. Atunci toţi au spus:

A. "Tu eşti deci Fiul lui Dumnezeu?"

E. El le-a răspuns:

+. "Voi spuneţi că eu sunt!"

71 E. Atunci ei au zis:

A. "Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înşine am auzit-o din gura lui".

23,1 E. Şi, ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat.

Nu găsesc nicio vină în omul acesta.

2 Şi au început să-l acuze, spunând:

P. "L-am găsit pe acesta instigând poporul nostru şi interzicându-ne să plătim tribut Cezarului şi spunând că el este Cristos, regele".

3 E. Atunci Pilat l-a întrebat:

A. "Tu eşti regele iudeilor?"

E. El, răspunzând, i-a zis:

+. "Tu o zici."

4 E. Iar Pilat a spus arhiereilor şi mulţimii:

A. "Nu găsesc nicio vină în omul acesta".

5 E. Dar ei insistau, spunând:

P. "Răzvrăteşte poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici".

6 E. Când a auzit Pilat, a întrebat dacă omul este galileean, 7 iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla şi el în zilele acelea în Ierusalim.

Irod l-a batjocorit împreună cu soldaţii săi.

8 Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el şi spera să vadă vreun semn făcut de el. 9 Aşadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu-i răspundea. 10 Arhiereii şi cărturarii erau acolo şi-l acuzau cu înverşunare. 11 Irod împreună cu soldaţii săi, după ce l-au tratat cu dispreţ, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi l-au trimis la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în duşmănie unul cu celălalt.

Pilat l-a lăsat pe Isus la bunul lor plac.

13 Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe conducători şi poporul 14 şi le-a spus:

A. "L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului şi, iată, judecându-l în faţa voastră, nu găsesc în omul acesta nicio vină de care îl acuzaţi. 15 De altfel, nici Irod, căci ni l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte! 16 Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera".

17 E. De sărbătoarea Paştelui era necesar ca el să le elibereze pe cineva. 18 Atunci au început să strige împreună:

P. "Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Baraba!"

19 E. Acesta fusese aruncat în închisoare din cauza unei revolte făcute în cetate şi din cauza unei crime. 20 Pilat, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, 21 dar ei strigau:

P. "Răstigneşte-l, răstigneşte-l!"

22 E. Pentru a treia oară le-a spus:

A. "Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi şi-l voi elibera".

23 E. Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Şi strigătele lor predominau. 24 Atunci Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25 El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă şi crimă şi pe care-l ceruseră, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor.

Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine.

26 E. Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus. 27 Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei care-şi băteau pieptul şi-l plângeau. 28 Întorcându-se către ele, Isus le-a spus:

+. "Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci mai degrabă plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri! 29 Căci, iată, vor veni zile în care veţi spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut şi pieptul care n-a alăptat!» 30 Atunci veţi începe «să spuneţi munţilor: Cădeţi peste noi! şi colinelor: Acoperiţi-ne!» 31 Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?"

32 E. Împreună cu el mai erau duşi doi răufăcători ca să fie ucişi.

Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.

33 Când au ajuns la locul numit "Craniul", acolo i-au răstignit pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga. 34 Atunci Isus a spus:

+. "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!"

E. Apoi, ca să împartă hainele lui, au aruncat sorţii.

Acesta este regele iudeilor.

35 Poporul stătea şi privea, iar conducătorii îşi băteau joc de el, spunând:

P. "Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!"

36 E. Şi soldaţii îl luau în râs când se apropiau de el şi-i aduceau oţet, 37 spunând:

P. "Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!"

38 E. Deasupra lui era şi o inscripţie: "Acesta este regele iudeilor".

Astăzi vei fi cu mine în paradis.

39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta, spunând:

A. "Oare nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine şi pe noi!"

40 E. Dar celălalt, luând cuvântul şi mustrându-l, i-a spus:

A. "Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeaşi condamnare? 41 Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău".

42 E. Şi spunea:

A. "Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!"

43 E. Iar el i-a spus:

+. "Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!"

Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu.

44 E. Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua. 45 Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâşiat la mijloc. 46 Isus a strigat cu glas puternic şi a spus:

+. "Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu".

E. Şi spunând aceasta, şi-a dat duhul.

Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.

47 Centurionul, văzând ceea ce s-a întâmplat, l-a glorificat pe Dumnezeu, zicând:

A. "Cu adevărat, omul acesta era drept".

48 E. Şi toate mulţimile adunate la această privelişte, văzând cele petrecute, se întorceau bătându-şi pieptul. 49 Toţi cunoscuţii săi şi femeile care l-au urmat din Galileea stăteau mai deoparte şi priveau acestea.

Iosif a aşezat trupul lui Isus într-un mormânt.

50 Şi iată că un bărbat, al cărui nume era Iosif, care făcea parte din consiliu, om bun şi drept - 51 acesta nu fusese de acord cu planul şi cu fapta lor; el era din cetatea Arimateea a Iudeilor şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu - 52 acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Isus. 53 Luându-l jos de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu şi l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nimeni încă nu mai fusese aşezat. 54 Era ziua Pregătirii şi începea sâmbăta. 55 Atunci s-au apropiat femeile, cele care veniseră împreună cu el din Galileea, au văzut mormântul şi cum era aşezat trupul lui. 56 Apoi s-au întors şi au pregătit arome şi miresme, iar sâmbăta s-au odihnit după Lege.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ai o echipă sportivă preferată? Cu siguranță că da și așteptăm ca acea echipă să câștige întotdeauna și să fie mereu pe primul loc. Dar dacă se întâmplă ca acea echipă să nu mai fie atât de populară? Începe să piardă meciuri și să cadă în clasament? Fanii încep să îi apostrofeze, să îi critice și astfel uralele se transformă în batjocuri, iar mulți dintre fani, cândva fideli, poate chiar se orientează spre a susține altă echipă.

 Cam același lucru i s-a întâmplat lui Isus. Știți ce sunt acestea? (Arătați ramurile.) Acestea sunt ramuri de la un palmier. În țara în care a trăit Isus, palmierul era peste tot. Ramurile palmierului erau un simbol al victoriei și bucuriei. În timpul lui Isus, oamenii obișnuiau să fluture ramuri de palmier în timp ce ovaționau în semn de sărbătoare atunci când o persoană importantă, cum ar fi regele, mergea călare pe străzile orașului. În duminica dinainte de a fi răstignit, Isus a mers călare pe străzile Ierusalimului pe un măgar mic. În timp ce mergea, oamenii fluturau cu ramuri de palmier și strigau și aplaudau. Ei au strigat „Osana Fiul lui David. Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului!” Oamenii l-au ovaționat pe Isus ca rege al lor.

 Doar câteva zile mai târziu, Isus a fost arestat, judecat și dus pe un deal numit Calvar pentru a fi răstignit. Uralele pe care le auzise duminică s-au transformat acum în batjocuri. Mulți dintre oamenii care cu doar câteva zile înainte au strigat „Osana Fiului lui David! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului” s-au întors acum împotriva lui. Ei strigau acum „Răstignește-l! Răstignește-l! El nu este regele nostru. Nu avem rege decât pe Cezar”. Li s-a oferit chiar posibilitatea de a alege dacă să elibereze un criminal pe nume Baraba sau să-l elibereze pe Isus. Ei au ales să-l elibereze pe Baraba și să-l răstignească pe Isus. Mulți dintre ucenicii săi, cândva credincioși, îl părăsiseră.

 Și noi trebuie să facem o alegere. Putem alege să-l urmăm pe Isus și să-l facem regele și stăpânul vieții noastre sau putem alege să-l părăsim precum oamenii care au strigat: „Răstignește-l! El nu este regele nostru!” Vom fi găsiți, oare, credincioși?

 Isus suferă și pentru noi, ca pentru toți.

Și noi l-am făcut să sufere și – într-un oarecare sens – îl mai facem să sufere în multe feluri, atunci când există în inima noastră puțin:

- din Iuda care trădează,

- din Petru care reneagă,

- din Pilat care condamnă,

- din conducătorii evreilor, care îl insultă,

- din soldați, care îl răstignesc.

Nu există printre noi nimeni care să-l ajute pe Isus să-și ducă crucea, asemenea cireneanului, care să-l roage cu căință, asemenea tâlharului, care să-l ia jos de pe cruce, asemenea lui Iosif din Arimateea?

Ca roade și daruri ale compasiunii noastre, ale participării noastre la pătimirea sa, putem să-i oferim lui Isus câteva gesturi de iubire. De exemplu:

- să ne împăcăm cu toți;

- să participăm la celebrarea misterelor pascale toată Săptămâna Sfântă;

- să ne pregătim pentru o spovadă bună;

- să medităm despre pătimirea lui Isus, mai ales prin „Calea sfintei cruci”;

- și, ceea ce îi este, cu siguranță, mai plăcut lui Isus, să căutăm să fim cu adevărat buni „cireneeni”, adică să-i ajutăm într-adevăr pe cei din jurul nostru, care poartă crucea suferinței, a ignoranței, a bolii, a bătrâneții etc.

 Se povestește că Maica Tereza, în timp ce ridica un muribund de pe un trotuar din Calcutta, a fost chemată pentru o altă problemă urgentă și dramatică. A privit în jur și a oprit un trecător ca să o înlocuiască în ajutorul pe care îl dădea. „Dar nu știu ce să fac, nu am mai făcut asta niciodată. Nu știu nici măcar de unde să încep”, bâlbâia samariteanul improvizat. Și Maica Tereza, care alerga deja spre celălalt nevoiaș, a strigat întorcându-se: „Iubește-l!”.

 Isuse, binecuvântat Isuse, astăzi alegem să te facem rege și domn al vieții noastre. Ajută-ne să fim puternici și să te urmăm, chiar și atunci când toți ceilalți te-au părăsit. Amin.

DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE

 

Tema

A ierta pe alții așa cum Cristos ne iartă pe noi

Obiect

Puteți aduce câte o pietricică pentru fiecare copil

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,1-11

În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa. 3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, 4 i-au zis: "Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?" 6 Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7 Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: "Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!" 8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9 Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. 10 Isus s-a ridicat şi i-a spus: "Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?" 11 Ea i-a zis: "Nimeni, Doamne". Isus i-a spus: "Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!"

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Într-o zi, Isus s-a trezit devreme și a mers la templu. Așa cum se întâmpla adesea, un grup de oameni s-au adunat în jurul lui și el s-a așezat și a început să-i învețe. În timp ce el predica, unii învățători ai legii au adus o femeie, care trăia o viață păcătoasă, în fața lui Isus și i-au spus: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” Biblia ne spune că ei încercau să-l prindă în capcană pe Isus să spună ceva împotriva legilor lor, astfel încât să poată aduce acuzații împotriva lui.

 Isus s-a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ. Bărbații l-au tot întrebat pe Isus încercând să-l determine să spună ceva. În cele din urmă, Isus s-a ridicat și le-a zis: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!”, apoi s-a aplecat și a continuat să scrie pe pământ. Bărbații care o acuzaseră pe femeie s-au uitat unul la altul și au plecat.

 Isus i- a vorbit femeii. „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” întrebă el.

 „Nimeni, Doamne”, a răspuns femeia.

 „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”

 Ați văzut vreodată pe cineva făcând ceva greșit și ați îndreptat degetul acuzator? Cred că majoritatea dintre noi ar trebui să recunoască că am făcut-o. Amintiți-vă, când atunci când arăți cu degetul spre cineva, sunt trei degete îndreptate spre tine.

 Acesta este scopul învățăturii lui Isus în evanghelia de astăzi. Nici unul dintre noi nu este perfect și ar trebui să ne amintim asta atunci când vrem să arătăm cu degetul sau să aruncăm cu pietre în cineva. Am câte o piatră mică pentru fiecare dintre voi. Luați-o acasă și puneți-o undeva unde să o vedeți atunci când credeți că sunteți îndreptățiți să artați greșelile cuiva.

 Isus răstignit iartă totul, tuturor, cu condiția căinței sincere, întotdeauna.

Postul Mare ne ajută să descoperim, înainte de toate, infinita milostivire a lui Dumnezeu, care a murit pe cruce și a înviat pentru noi, păcătoșii, pentru mântuirea noastră.

Isus a iertat întotdeauna. (Amintiți câteva episoade din Evanghelie.) Chiar și pe cruce a iertat. Ce a spus atunci?

Isus iartă și femeia păcătoasă, care probabil că își abandonase familia și copiii. Oamenii ar fi voit să o omoare cu pietre.

Isus, însă, îi ia apărarea și o salvează, dar îi spune câteva cuvinte foarte importante: „Mergi și nu mai păcătui.”

Toți suntem păcătoși, avem nevoie de milostivirea lui Dumnezeu. De aceea, trebuie:

- să ne căim pentru că nu am corespuns iubirii lui Dumnezeu și nu am împlinit planurile sale de înțelepciune și de bunătate;

- să ne angajăm cu hotărâre pentru a ne ridica și a repara răul făcut;

- să fim disponibili să îi iertăm pe alții.

Să-i mulțumim Domnului, care nu vrea moartea păcătoșilor, ci să se convertească și să trăiască.

Așa cum a făcut Dumnezeu cu evreii pentru a-i conduce în țara promisă, la fel face și cu noi toți: a fost întotdeauna gata să ne deschidă calea pentru o viață nouă și mai bogată în iubire.

Un vizitator care a intrat în casa unui prieten a observat că fetița acestuia avea o mare colecție de păpuși. Peste tot prin casă erau păpuși, de toate mărimile și de toate formele, care mai de care mai atrăgătoare.

Toate aceste păpuși arătau faptul că prin acest hobby, fetița își găsea plăcerea și împlinirea lăuntrică. După ce vizitatorul a urmărit cu mare atenție fiecare păpușă, a întrebat-o pe fetiță: „Văd că ai multe păpuși. Pe care dintre acestea o iubești mai mult?”

În loc să-i identifice pe vreuna dintre ele, fetița a alergat repede în dormitorul ei și a adus o păpușă dezagreabilă. Acesteia îi lipsea un ochi. Părul era foarte rar și arăta ca niște țepi. Hainele îi erau murdare și zdrențuite, iar un papuc nu-l mai avea.

Surprins de starea jalnică în care era păpușa prezentată, vizitatorul a întrebat-o din nou pe copilă: „De ce iubești tocmai această păpușă, mai mult decât pe toate celelalte?” După ce i-a ascultat întrebarea, fetița a răspuns cu sfială: „Dacă n-o iubesc eu, n-o mai iubește nimeni!”

Dumnezeu ne iartă pentru că ne iubește. Dacă Dumnezeu nu ne iubește nimeni nu ar putea să o facă.

 Tatăl nostru, ajută-ne să avem atitudinea iertătoare pe care ne-a învățat-o Isus astăzi. Amin.