DUMINICA A XV-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

E necesar să vorbim altora despre Isus

 Obiect

Un rucsac, o servietă etc.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,7-13

 În acel timp, Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, 9 dar încălţaţi cu sandale şi: "să nu purtaţi două tunici!" 10 Apoi le-a spus: "Dacă intraţi într-o casă, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela, 11 iar dacă nu veţi fi primiţi în vreun loc şi nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor!" 12 Ei au ieşit şi au predicat ca oamenii să se convertească. 13 Şi scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau. 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Este perioada anului în care mulți oameni pleacă în vacanță. Dacă ai plecat vreodată într-o călătorie, știi că este nevoie de multă pregătire pentru a fi gata de plecare. Dacă ai animale de companie, cineva trebuie să aibă grijă de ele. Probabil cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci când pleci într-o excursie este să-ți faci bagajul. Am adus un rucsac astăzi. Să ne imaginăm că plecăm într-o excursie și trebuie să facem o listă cu toate lucrurile pe care va trebui să le luăm cu noi. Să vedem, vom avea nevoie de șosete, lenjerie de corp, blugi, cămăși, pantaloni scurți, pastă de dinți, periuță de dinți, șampon, pieptene și un costum de baie și șlapi pentru plajă, dacă mergem la mare. Am uitat ceva? (Lăsați timp copiilor să adauge alte lucruri la listă.) Oh, m-am gândit la ceva ce am uitat. Telefonul! Da, nu putem pleca fără telefon.

 Când a fost pe pământ, Isus a călătorit din sat în sat, învățând, vindecând oameni și scoțând diavoli. Într-o zi Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

 Pare o sarcină destul de mare, nu-i așa? Asta însemna că trebuiau să călătorească din oraș în oraș, așa cum făcuse Isus. Îmi imaginez că discipolii s-au gândit pentru ei înșiși: "Uau! Ar fi bine să merg acasă și să încep să-mi fac bagajele!"

 Dar apoi Isus le-a dat instrucțiuni suplimentare. Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, dar încălţaţi cu sandale şi: "să nu purtaţi două tunici!"

 Fără mâncare, fără bani, fără haine suplimentare. Cum ar putea ucenicii să facă această călătorie? Au găsit oameni care să-i întâmpine și au rămas în casele lor. Acești oameni i-au hrănit și le-au dat tot ce aveau nevoie pentru călătorie. Biblia ne spune că ucenicii au ieșit spunând tuturor celor întâlniți să se convertească și să se întoarcă la Dumnezeu. De asemenea, au scos multe duhuri rele și au vindecat mulți bolnavi. Cu alte cuvinte, ei au făcut exact ceea ce le-a spus Isus să facă și le-a dat puterea să o facă.

 Isus ne spune și nouă să mergem și să facem ucenici. Mă întreb dacă uneori nu cumva amânăm să ascultăm porunca deoarece credem că nu suntem pregătiți. Dacă doar am merge, așa cum au făcut cei doisprezece, el ne-ar da și capacitatea de a împărtăși Vestea cea Bună altora.

 Şi tu trebuie să fii ca profeţii: să li-l vesteşti tuturor pe Isus venit în mijlocul nostru şi iubirea sa faţă de toţi, mai ales faţă de cei săraci şi umili.

Şi tu trebuie să fii asemenea apostolilor.

 Ce le recomandă Isus mesagerilor săi? Iată.

Cum am făcut eu, să faceţi şi voi! (Cum?)

Lucrul cel mai urgent este misiunea. Trebuie să puneţi pe primul loc vestirea iubirii lui Dumnezeu (Importanţa mărturiei).

Să nu aveţi alte griji: providenţa lui Dumnezeu vă va asista (Să fim pregătiţi, dar încrezători în Domnul care trăieşte în noi).

Nu căutaţi bani. Trăiţi ca săracii (Nu căutaţi propriul interes).

Duceţi vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu, nu altceva… Nu veşti rele. (Comunicaţi bucuria vieţii harului).

Duceţi-o mai ales celor săraci, celor bolnavi, celor tulburaţi de rău şi de păcat (Cui să ne adresăm de preferinţă?).

Nu constrângeţi pe nimeni să se convertească. Duceţi tuturor mântuirea lui Dumnezeu, chiar dacă o vor refuza. Eu voi fi cu voi. (Să semănaţi fără încetare. Cine ştie…).

 Pedro Ribadeneira, un băiat foarte vioi, a fost primul novice al Societăţii lui Isus. La şcoala sfântului Ignaţiu de Loyola dorea fierbinte să devină călugăr, dar încă era prea tânăr. Într-o zi, nemaiavând răbdare, Pedro a început să insiste mai mult decât de obicei la părintele Ignaţiu.

– Vreau să intru în Societate, şi imediat!

– Nu poţi intra: eşti încă mic.

– Nu sunt mic, sunt mare!

– Mare? Eşti un ghemotoc! Ştii când te voi primi? Vezi bastonul acesta? Ignaţiu îl purta din cauza piciorului rupt în bătălia din Pamplona.

– Sigur că îl văd!

– Ei bine, când vei fi înalt cât bastonul acesta, te voi primi în noviciat.

Pedro a rămas o clipă blocat. A privit bastonul, apoi sfântul, şi în ochii a apărut o scânteie, iar în colţul gurii un zâmbet maliţios.

– Bine! a spus Pedro. Promiteţi?

– Promit! a răspuns sfântul.

Pândeşte bastonul lui Ignaţiu şi, când l-a văzut la odihnă, i-a tăiat partea de jos, atât cât să îl reducă la statura lui. Apoi, întinzându-l ca pe un trofeu, s-a prezentat triumfător la părintele Ignaţiu.

– Părinte Ignaţiu, priviţi! Sunt cât bastonul. Părinte Ignaţiu, promisiunea! Sfântul priveşte şi zâmbeşte din toată inima, între bucurie şi emoţie.

– Am promis, Pedro! Ce pot face?

Acel băieţaş era irezistibil. Şi imediat a fost admis la noviciat.

 Isus ne cheamă în orice situație să vorbim despre el și credința noastră, atât prin cuvânt cât și prin fapte.

 Părinte, știm că mulți oameni au nevoie să audă Vestea cea Bună. Isus ne-a spus să mergem și să facem ucenici. Ajută-ne să fim dispuși să mergem. Amin.