Tema
Isus
este respins în localitatea natală – și noi putem fi respinși
Obiect
Nu
e necesar
EVANGHELIA
Citire din Evanghelia Domnului nostru
Isus Cristos după sfântul Marcu 6,1-6
În
acel timp, Isus a ieşit de acolo şi a venit în locul lui natal, iar discipolii
îl urmau. 2 Fiind zi de sâmbătă, Isus a început să înveţe în sinagogă şi mulţi
dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: "De unde toate acestea? Şi
ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin
mâinile lui? 3 Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al
lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la
noi?" Şi se scandalizau de el. 4 Dar Isus le-a zis: "Un profet nu
este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui".
5 Şi nu a putut face acolo nicio minune, decât doar şi-a pus mâinile peste
câţiva bolnavi şi i-a vindecat. 6 Şi se mira de necredinţa lor. Apoi, cutreiera
satele din jur învăţând.
Cuvântul Domnului
ÎNVĂȚĂTURA
Vă
simțiți bineveniți când veniții la biserică? (Pauză.) Sper! Sper că aveți niște
prieteni cu care vă întâlniți. Acum, permiteți-mi să vă pun o altă întrebare: dacă
Isus ar intra astăzi aici, credeți că s-ar simți binevenit? Explicați de ce credeți
asta.
Evanghelia
de astăzi povestește despre un moment când Isus a mers la sinagogă, care este
ca o biserică, în orașul său natal. Se spune în evanghelie că înainte ca Isus
să se întoarcă în orașul său natal, el a vindecat mulți oameni și chiar a
înviat morți. Așa cum făcea întotdeauna, în ziua de odihnă săptămânală, numită
Sabat, Isus a mers la sinagogă. El a început să învețe și mulți dintre cei care
erau acolo au rămas uimiți de ceea ce au auzit. Ei nu știau că Isus avea atât
de multă înțelepciune și putere. Dar nu a fost bine primit de toată lumea. Ce
părere ai că Isus nu a fost primit bine în orașul său natal? (Pauză pentru răspunsuri.)
Biblia
spune că unii dintre oamenii din sinagogă au început să-și bată joc de Isus.
„Cine se crede el? De unde toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care
i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin mâinile lui? Nu este oare acesta
lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon?
Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” Au fost jigniți de învățăturile lui
Isus și au refuzat să creadă în el.
(Invitați copiii să-și închidă ochii acum.
Rugați-i să se gândească la un moment în care au fost respinși. Încurajați-i să
ia în considerare cum s-au simțit și cum au reacționat. Acordați aproximativ un
minut, apoi puneți-i pe copii să-și deschidă ochii. Invitați-i să împărtășească
despre orice sentimente ar fi avut.)
Isus
le-a răspuns celor care l-au respins spunând: „Un profet nu este dispreţuit
decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui”. Din cauza necredinței
lor, Isus nu a putut să facă nicio minune decât să-și pună mâinile peste câțiva
oameni și să-i vindece. Isus a fost uimit de necredința lor.
(Încurajați copiii să se gândească la
experiența lui Isus în sinagogă în acea zi. Invitați-i să-și arate reacția fără
să spună niciun cuvânt, doar folosind fața și corpul lor.)
Isus
le-a spus ucenicilor săi să-i fie martori până la marginile pământului (Fapte 1:8). Dar la fel cum mulți din
Nazaret l-au respins pe Isus, tot ei aveau să respingă și pe ucenicii săi. Dacă
noi le spunem altora despre Isus, s-ar putea ca ei să ne respingă. Ar putea
spune: „Cine vă credeți? Sunteți niște copii”. Isus ne-a spus să spunem altora
despre el, dar tot el a spus că nu va fi ușor.
Şi
pentru Isus a fost grea vestirea evangheliei:
- evanghelia este o
„veste bună”;
- o predica celor
care erau ai „săi”, din patria sa;
- toată viaţa Isus
a fost neînţeles de preoţi, de scribi, de farisei, chiar şi de consătenii săi,
de rudele sale;
- toată viaţa Isus
a fost refuzat: la Betleem, la Nazaret, la Ierusalim, pretutindeni.
Dar
dacă Isus a venit ca să aducă iubirea lui Dumnezeu, de ce este refuzat, de ce
nu este ascultat?
- Pentru că iubirea
lui Dumnezeu cere dreptate, respect, ospitalitate, fraternitate, libertate
etc.: lucruri care cer eforturi pentru a fi realizate.
- Isus învăţa că
Dumnezeu este părintele tuturor, chiar şi al credincioşilor altor religii; că
îi iubeşte pe toţi oamenii, fără distincţii; că are grijă şi îi iubeşte şi pe
cei păcătoşi, bolnavi, pe duşmani etc. Toate acestea nu le erau plăcute
consătenilor lui. Şi apoi, proclama Biblia cu autoritate, spunea că este Mesia,
Fiul lui Dumnezeu venit să mântuiască oamenii.
- Chiar dacă pare
ciudat, Isus este refuzat datorită bunătăţii sale şi a dorinţei unei religii
mai adevărate şi mai concrete: iubirea faţă de Dumnezeu trebuie demonstrată
prin iubirea faţă de oameni!
- Isus şi-a dat
viaţa pentru evanghelie.
Şi
apostolii au trudit mult şi au murit pentru a duce evanghelia lumii întregi.
Sfântul
Ioan Bosco le-a povestit într-o seară copiilor săi o istorioară cu o
semnificaţie profundă.
Doi călugări obişnuiau ca, înainte să
meargă să recite rugăciunea de dimineaţă în cor, să se spovedească unul altuia.
Într-o noapte, diavolul a vrut să îşi bată joc de ei, aşa că la ora fixată s-a
dus să bată la uşa unuia dintre cei doi fraţi, invitându-l să coboare în
biserică. Fratele, crezând că a fost chemat de coleg, s-a dus şi, ajuns în cor,
a văzut pe cineva care, ciudat la înfăţişare, în îmbrăcăminte, în mers, părea a
fi în întregime colegul său şi se îndreptă spre confesional. S-a apropiat de
ferestruică pentru a se spovedi, aşa cum obişnuia. În timp ce mărturisea nişte
păcate, spre uimirea lui a auzit răspunzându-i-se: „O! Nu-i nimic, nu-i nimic!”
Totuşi, continuând mărturisirea şi spunând o lipsă mai semnificativă, a auzit
glasul confesorului care continua să repete: „Nu-i nimic, nu-i nimic!” Atunci, gândindu-se
să nu fie o cursă, şi-a făcut semnul crucii şi imediat glasul confesorului s-a
stins. A pus o întrebare, dar nu i-a răspuns nimeni. A privit confesorul, adică
diavolul, dispăruse. Copilaşii mei, ţineţi minte că obişnuitul cuvânt pe care
îl foloseşte diavolul când vă împinge la rău este: „O, nu-i nimic!” Despre
unele prietenii periculoase pe care superiorii nu le aprobă spune: „O, nu-i
nimic!” Uneori se fură ceva, iar diavolul repetă: „O, nu-i nimic!” Despre acele
neascultări la unele porunci: „O, nu-i nimic!” Când unele dubii grave pe care
le avem în privinţa unor acţiuni sau a unor gânduri şi pe care ne este ruşine
să le spunem preotului: „O, nu-i nimic!” Nu vă spun să consideraţi grave
lucrurile uşoare, ci vă pun în gardă: nu îl ascultaţi pe diavol când vă repetă
că nu-i nimic.
Țineți minte că diavolul mereu va căuta oameni prin care să ne descurajeze. Nu-i ascultați ci mergeți mai departe în credința voastră.
Doamne,
la fel cum Isus a fost respins în propriul său oraș natal, și noi putem fi
respinși atunci când le spunem altora despre Isus. Ajută-ne să rămânem martorii
credincioși ai lui Isus chiar și atunci când nu este ușor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu