DUMINICA A XVII-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

A împărți cu cei ce nu au

 Obiect

O caserolă sau mai multe

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,1-15

 În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei. 2 Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. 3 Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. 4 Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5 Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: "De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?" 6 Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: "Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin". 8 Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9 "Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?" 10 Isus a zis: "Faceţi-i pe oameni să se aşeze!" În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. 11 Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare. 12 Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: "Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!" 13 Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. 14 Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: "Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!" 15 Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur. 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Știți ce este acest recipient? La ce se folosește? În mod special la a păstra surplusul de mâncare. Cu siguranță și la voi acasă mai rămâne mâncare. Adesea mama vă gătește mai multă mâncare decât puteți mânca la o masă, așa că rămâne rest de mâncare și pentru a doua și a treia zi. Trebuie să mărturisesc că uneori mă plictisesc de resturi înainte ca acestea să dispară toate.

 Am avut odată un vecin care mi-a spus: „Familia mea nu mănâncă ce rămâne. Dacă ne rămâne mâncare, o aruncăm”. Ce risipă! Îmi amintesc că o dată au gătit niște friptură la grătar. Când și-au terminat cina, vecinul meu a venit la noi acasă și a spus: „Ne-a rămas friptura asta și, din moment ce familia mea nu va mânca, m-am gândit că ți-ar plăcea să o iei pentru câinele tău”.

 „Oh, da, sunt sigur că i-ar plăcea câinelui meu”. Ei bine, ghici ce am mâncat la cină în seara următoare? Așa e, am mâncat friptură! Nu este nimic în neregulă cu friptura rămasă!

 Evanghelia de astăzi ne vorbește despre o perioadă în care Isus și discipolii lui s-au confruntat cu câteva resturi. Este relatarea în care Isus a hrănit 5000 de oameni.

 Probabil vă amintiți că Isus a învățat o mulțime mare de oameni. Era aproape de ora mesei și, în timp ce privea la mulțime, Isus s-a întors către unul dintre discipolii săi, care se numea Filip, și l-a întrebat: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?”

 Filip a spus: „Trebuie să glumești!” Nu, chiar nu a spus asta, dar îmi imaginez că probabil s-a gândit. Ceea ce i-a spus lui Isus a fost: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin”

 Andrei, un alt discipoli ai lui Isus a spus: „Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?”.

 Apoi a mulțumit, a binecuvântat și a început să rupă în bucăți pentru a le da oamenilor. Când toți s-au săturat, Isus a zis: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!”. Au adunat douăsprezece coșuri pline!

Sunt două lecții foarte importante pe care le putem învăța din această poveste. Cu toții am putea învăța o lecție, în primul rând, de la băiețel. El nu avea prea multe, doar cinci bucăți de pâine și doi pești mici, dar a fost dispus să împartă ceea ce avea.

 O altă lecție pe care o putem învăța este că Dumnezeu adesea ne binecuvântează cu mult mai mult decât avem nevoie. Când se întâmplă asta, ce facem cu resturile? Isus le-a spus ucenicilor să strângă resturile, ca să nu se irosească nimic. Biblia nu ne spune ce au făcut cu resturile, dar bănuiesc că le-au folosit pentru a hrăni mai mulți oameni înfometați.

 Unii dintre noi pot avea doar puțin. Alții au fost binecuvântați cu mult mai mult decât au nevoie. Oricum, Dumnezeu este mulțumit când împărțim cu alții.

 Am văzut pe drum o fetiţă care tremura de frig, avea o haină subţire şi prea puţine speranţe pentru o masă decentă. M-am înfuriat şi i-am spus lui Dumnezeu:

– De ce permiţi aceasta? De ce nu faci ceva?

Câteva clipe Dumnezeu nu mi-a răspuns nimic. Apoi, deodată, în acea noapte, mi-a răspuns:

– Sigur că am făcut ceva. Te-am creat pe tine și am făcut pentru tine!

 Dragă Tată ceresc, îți mulțumim pentru toate binecuvântările tale. Ajută-ne să fim generoși în a împărți cu ceilalți. Amin. 

DUMINICA A XVI-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Lui Isus îi pasă de cei care au pierdut calea

 Obiect

Nu este necesar

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,30-34

 În acel timp, apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi ce au învăţat. 31 Atunci el le-a spus: "Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!"; pentru că mulţi veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce. 32 Au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri. 33 Mulţi i-au văzut plecând şi şi-au dat seama. Au mers deci pe jos, din toate cetăţile şi, alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor. 34 Coborând, Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe. 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

Dragi copii, dacă ați avea o turmă de oi și s-ar rătăci, le-ați lăsa în pace și ați spera că își vor găsi calea înapoi? Desigur că nu. Te duci și le cauți ca să le aduci înapoi. Nu poți sta indiferent aștept ca oile să revină în staul.

 Știați că oile sunt unul dintre cele mai frecvent menționate animale în Biblie? Am căutat în Biblie și am găsit peste 200 de versete care menționează oile. Isus a comparat des oamenii cu oile și chiar a spus despre sine: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi”.

 În Evanghelia de astăzi vedem că Isus și discipolii lui au lucrat foarte mult. Ei călătoriseră din oraș în oraș, învățând și predicând. Biblia ne spune că erau atât de ocupați încât nici nu au avut timp să mănânce. Isus a văzut că erau obosiți, așa că le-a spus: „Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!”. Așa că s-au urcat într-o barcă și au plecat singuri într-un loc liniștit. Dar ghicește ce? Când au ajuns acolo au văzut o mulțime mare de oameni care îi așteptau.

 Ar fi fost ușor pentru Isus să spună mulțimii: „Voi mergeți cu toții pe drumul vostru. Suntem obosiți și avem nevoie de puțină odihnă. Întoarceți-vă altădată”. Dar Isus nu a făcut asta. S-a uitat la mulțime „şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor. Și ce a făcut Isus? Ne spune Evanghelia că a început să îi învețe multe.

 Isus care se emoţionează în faţa mulţimii de oameni ce îl urmează: sunt ca nişte oi fără păstor.

De aceea, Isus pregăteşte păstori buni pentru turma sa (cf. prima lectură).

Îi educă să meargă în mijlocul oilor, îi cheamă la raport, îi duce la odihnă.

Vrea să fie în slujba sa nu pentru plată, ci din iubire.

Vrea să ţină unite oile, să meargă în căutarea oilor rătăcite, să le apere de lupi, să le panseze pe cele rănite, să le conducă uşor pe oile mame.

Vrea să-şi dea viaţa pentru binele oilor sale. Aşa cum a făcut el.

Păstorul cel Bun îşi iubeşte atât de mult oile încât se face împreună cu ele Mielul lui Dumnezeu!

 Cum trebuie să corespundă oile iubirii Păstorului celui Bun?

Recunoscându-l şi mergând la el.

Ascultându-l şi învăţând din cuvântul lui.

Iubindu-l şi încrezându-se în el.

Urmându-l şi comportându-se după cum le indică el pentru binele lor propriu.

Să ne examinăm cu sinceritate:

Facem acestea?

Răsplătim iubirea şi atenţia Păstorului celui Bun?

Ce trebuie să promitem astăzi că vom schimba în comportamentul nostru?

 Cu mult timp în urmă, un lucrător la căile ferate, care bea şi înjura foarte mult, l-a dus într-o zi pe fiul său pe calea ferată. Văzând un steag roşu, copilul a întrebat:

– Tată, ce înseamnă?

Tatăl i-a răspuns:

– Este semnul de pericol, pentru a evita dezastrele. Mecanicul de locomotivă, văzându-l, opreşte trenul.

După câteva zile, la masă, văzându-l pe tatăl său beat şi auzindu-l înjurând, copilului i-a venit o idee: a pus în faţa tatălui o bucată micuţă de stofă roşie, fixată pe un beţişor… Tatăl, văzând acel gest isteţ al copilului, a înţeles că era în pericol de dezastru şi a încercat să îşi înfrâneze limba, gâtul şi caracterul

 Părinte ceresc, îți mulțumim că l-ai trimis pe Isus. Suntem recunoscători că nu ne lasă niciodată să rătăcim, pierduți și singuri, fără un păstor care să ne călăuzească. Amin.

DUMINICA A XV-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

E necesar să vorbim altora despre Isus

 Obiect

Un rucsac, o servietă etc.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,7-13

 În acel timp, Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, 9 dar încălţaţi cu sandale şi: "să nu purtaţi două tunici!" 10 Apoi le-a spus: "Dacă intraţi într-o casă, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela, 11 iar dacă nu veţi fi primiţi în vreun loc şi nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor!" 12 Ei au ieşit şi au predicat ca oamenii să se convertească. 13 Şi scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau. 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Este perioada anului în care mulți oameni pleacă în vacanță. Dacă ai plecat vreodată într-o călătorie, știi că este nevoie de multă pregătire pentru a fi gata de plecare. Dacă ai animale de companie, cineva trebuie să aibă grijă de ele. Probabil cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci când pleci într-o excursie este să-ți faci bagajul. Am adus un rucsac astăzi. Să ne imaginăm că plecăm într-o excursie și trebuie să facem o listă cu toate lucrurile pe care va trebui să le luăm cu noi. Să vedem, vom avea nevoie de șosete, lenjerie de corp, blugi, cămăși, pantaloni scurți, pastă de dinți, periuță de dinți, șampon, pieptene și un costum de baie și șlapi pentru plajă, dacă mergem la mare. Am uitat ceva? (Lăsați timp copiilor să adauge alte lucruri la listă.) Oh, m-am gândit la ceva ce am uitat. Telefonul! Da, nu putem pleca fără telefon.

 Când a fost pe pământ, Isus a călătorit din sat în sat, învățând, vindecând oameni și scoțând diavoli. Într-o zi Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

 Pare o sarcină destul de mare, nu-i așa? Asta însemna că trebuiau să călătorească din oraș în oraș, așa cum făcuse Isus. Îmi imaginez că discipolii s-au gândit pentru ei înșiși: "Uau! Ar fi bine să merg acasă și să încep să-mi fac bagajele!"

 Dar apoi Isus le-a dat instrucțiuni suplimentare. Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, dar încălţaţi cu sandale şi: "să nu purtaţi două tunici!"

 Fără mâncare, fără bani, fără haine suplimentare. Cum ar putea ucenicii să facă această călătorie? Au găsit oameni care să-i întâmpine și au rămas în casele lor. Acești oameni i-au hrănit și le-au dat tot ce aveau nevoie pentru călătorie. Biblia ne spune că ucenicii au ieșit spunând tuturor celor întâlniți să se convertească și să se întoarcă la Dumnezeu. De asemenea, au scos multe duhuri rele și au vindecat mulți bolnavi. Cu alte cuvinte, ei au făcut exact ceea ce le-a spus Isus să facă și le-a dat puterea să o facă.

 Isus ne spune și nouă să mergem și să facem ucenici. Mă întreb dacă uneori nu cumva amânăm să ascultăm porunca deoarece credem că nu suntem pregătiți. Dacă doar am merge, așa cum au făcut cei doisprezece, el ne-ar da și capacitatea de a împărtăși Vestea cea Bună altora.

 Şi tu trebuie să fii ca profeţii: să li-l vesteşti tuturor pe Isus venit în mijlocul nostru şi iubirea sa faţă de toţi, mai ales faţă de cei săraci şi umili.

Şi tu trebuie să fii asemenea apostolilor.

 Ce le recomandă Isus mesagerilor săi? Iată.

Cum am făcut eu, să faceţi şi voi! (Cum?)

Lucrul cel mai urgent este misiunea. Trebuie să puneţi pe primul loc vestirea iubirii lui Dumnezeu (Importanţa mărturiei).

Să nu aveţi alte griji: providenţa lui Dumnezeu vă va asista (Să fim pregătiţi, dar încrezători în Domnul care trăieşte în noi).

Nu căutaţi bani. Trăiţi ca săracii (Nu căutaţi propriul interes).

Duceţi vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu, nu altceva… Nu veşti rele. (Comunicaţi bucuria vieţii harului).

Duceţi-o mai ales celor săraci, celor bolnavi, celor tulburaţi de rău şi de păcat (Cui să ne adresăm de preferinţă?).

Nu constrângeţi pe nimeni să se convertească. Duceţi tuturor mântuirea lui Dumnezeu, chiar dacă o vor refuza. Eu voi fi cu voi. (Să semănaţi fără încetare. Cine ştie…).

 Pedro Ribadeneira, un băiat foarte vioi, a fost primul novice al Societăţii lui Isus. La şcoala sfântului Ignaţiu de Loyola dorea fierbinte să devină călugăr, dar încă era prea tânăr. Într-o zi, nemaiavând răbdare, Pedro a început să insiste mai mult decât de obicei la părintele Ignaţiu.

– Vreau să intru în Societate, şi imediat!

– Nu poţi intra: eşti încă mic.

– Nu sunt mic, sunt mare!

– Mare? Eşti un ghemotoc! Ştii când te voi primi? Vezi bastonul acesta? Ignaţiu îl purta din cauza piciorului rupt în bătălia din Pamplona.

– Sigur că îl văd!

– Ei bine, când vei fi înalt cât bastonul acesta, te voi primi în noviciat.

Pedro a rămas o clipă blocat. A privit bastonul, apoi sfântul, şi în ochii a apărut o scânteie, iar în colţul gurii un zâmbet maliţios.

– Bine! a spus Pedro. Promiteţi?

– Promit! a răspuns sfântul.

Pândeşte bastonul lui Ignaţiu şi, când l-a văzut la odihnă, i-a tăiat partea de jos, atât cât să îl reducă la statura lui. Apoi, întinzându-l ca pe un trofeu, s-a prezentat triumfător la părintele Ignaţiu.

– Părinte Ignaţiu, priviţi! Sunt cât bastonul. Părinte Ignaţiu, promisiunea! Sfântul priveşte şi zâmbeşte din toată inima, între bucurie şi emoţie.

– Am promis, Pedro! Ce pot face?

Acel băieţaş era irezistibil. Şi imediat a fost admis la noviciat.

 Isus ne cheamă în orice situație să vorbim despre el și credința noastră, atât prin cuvânt cât și prin fapte.

 Părinte, știm că mulți oameni au nevoie să audă Vestea cea Bună. Isus ne-a spus să mergem și să facem ucenici. Ajută-ne să fim dispuși să mergem. Amin.

DUMINICA A XIV-A DE PESTE AN (B)

Tema

Isus este respins în localitatea natală – și noi putem fi respinși

 Obiect

Nu e necesar

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,1-6

 În acel timp, Isus a ieşit de acolo şi a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau. 2 Fiind zi de sâmbătă, Isus a început să înveţe în sinagogă şi mulţi dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: "De unde toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin mâinile lui? 3 Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?" Şi se scandalizau de el. 4 Dar Isus le-a zis: "Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui". 5 Şi nu a putut face acolo nicio minune, decât doar şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. 6 Şi se mira de necredinţa lor. Apoi, cutreiera satele din jur învăţând. 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA 

Vă simțiți bineveniți când veniții la biserică? (Pauză.) Sper! Sper că aveți niște prieteni cu care vă întâlniți. Acum, permiteți-mi să vă pun o altă întrebare: dacă Isus ar intra astăzi aici, credeți că s-ar simți binevenit? Explicați de ce credeți asta.

 Evanghelia de astăzi povestește despre un moment când Isus a mers la sinagogă, care este ca o biserică, în orașul său natal. Se spune în evanghelie că înainte ca Isus să se întoarcă în orașul său natal, el a vindecat mulți oameni și chiar a înviat morți. Așa cum făcea întotdeauna, în ziua de odihnă săptămânală, numită Sabat, Isus a mers la sinagogă. El a început să învețe și mulți dintre cei care erau acolo au rămas uimiți de ceea ce au auzit. Ei nu știau că Isus avea atât de multă înțelepciune și putere. Dar nu a fost bine primit de toată lumea. Ce părere ai că Isus nu a fost primit bine în orașul său natal? (Pauză pentru răspunsuri.)

 Biblia spune că unii dintre oamenii din sinagogă au început să-și bată joc de Isus. „Cine se crede el? De unde toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin mâinile lui? Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” Au fost jigniți de învățăturile lui Isus și au refuzat să creadă în el.

 (Invitați copiii să-și închidă ochii acum. Rugați-i să se gândească la un moment în care au fost respinși. Încurajați-i să ia în considerare cum s-au simțit și cum au reacționat. Acordați aproximativ un minut, apoi puneți-i pe copii să-și deschidă ochii. Invitați-i să împărtășească despre orice sentimente ar fi avut.)

 Isus le-a răspuns celor care l-au respins spunând: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui”. Din cauza necredinței lor, Isus nu a putut să facă nicio minune decât să-și pună mâinile peste câțiva oameni și să-i vindece. Isus a fost uimit de necredința lor.

 (Încurajați copiii să se gândească la experiența lui Isus în sinagogă în acea zi. Invitați-i să-și arate reacția fără să spună niciun cuvânt, doar folosind fața și corpul lor.)

 Isus le-a spus ucenicilor săi să-i fie martori până la marginile pământului (Fapte 1:8). Dar la fel cum mulți din Nazaret l-au respins pe Isus, tot ei aveau să respingă și pe ucenicii săi. Dacă noi le spunem altora despre Isus, s-ar putea ca ei să ne respingă. Ar putea spune: „Cine vă credeți? Sunteți niște copii”. Isus ne-a spus să spunem altora despre el, dar tot el a spus că nu va fi ușor.

 Şi pentru Isus a fost grea vestirea evangheliei:

- evanghelia este o „veste bună”;

- o predica celor care erau ai „săi”, din patria sa;

- toată viaţa Isus a fost neînţeles de preoţi, de scribi, de farisei, chiar şi de consătenii săi, de rudele sale;

- toată viaţa Isus a fost refuzat: la Betleem, la Nazaret, la Ierusalim, pretutindeni.

Dar dacă Isus a venit ca să aducă iubirea lui Dumnezeu, de ce este refuzat, de ce nu este ascultat?

-  Pentru că iubirea lui Dumnezeu cere dreptate, respect, ospitalitate, fraternitate, libertate etc.: lucruri care cer eforturi pentru a fi realizate.

-  Isus învăţa că Dumnezeu este părintele tuturor, chiar şi al credincioşilor altor religii; că îi iubeşte pe toţi oamenii, fără distincţii; că are grijă şi îi iubeşte şi pe cei păcătoşi, bolnavi, pe duşmani etc. Toate acestea nu le erau plăcute consătenilor lui. Şi apoi, proclama Biblia cu autoritate, spunea că este Mesia, Fiul lui Dumnezeu venit să mântuiască oamenii.

- Chiar dacă pare ciudat, Isus este refuzat datorită bunătăţii sale şi a dorinţei unei religii mai adevărate şi mai concrete: iubirea faţă de Dumnezeu trebuie demonstrată prin iubirea faţă de oameni!

-   Isus şi-a dat viaţa pentru evanghelie.

Şi apostolii au trudit mult şi au murit pentru a duce evanghelia lumii întregi.

 Sfântul Ioan Bosco le-a povestit într-o seară copiilor săi o istorioară cu o semnificaţie profundă.

Doi călugări obişnuiau ca, înainte să meargă să recite rugăciunea de dimineaţă în cor, să se spovedească unul altuia. Într-o noapte, diavolul a vrut să îşi bată joc de ei, aşa că la ora fixată s-a dus să bată la uşa unuia dintre cei doi fraţi, invitându-l să coboare în biserică. Fratele, crezând că a fost chemat de coleg, s-a dus şi, ajuns în cor, a văzut pe cineva care, ciudat la înfăţişare, în îmbrăcăminte, în mers, părea a fi în întregime colegul său şi se îndreptă spre confesional. S-a apropiat de ferestruică pentru a se spovedi, aşa cum obişnuia. În timp ce mărturisea nişte păcate, spre uimirea lui a auzit răspunzându-i-se: „O! Nu-i nimic, nu-i nimic!” Totuşi, continuând mărturisirea şi spunând o lipsă mai semnificativă, a auzit glasul confesorului care continua să repete: „Nu-i nimic, nu-i nimic!” Atunci, gândindu-se să nu fie o cursă, şi-a făcut semnul crucii şi imediat glasul confesorului s-a stins. A pus o întrebare, dar nu i-a răspuns nimeni. A privit confesorul, adică diavolul, dispăruse. Copilaşii mei, ţineţi minte că obişnuitul cuvânt pe care îl foloseşte diavolul când vă împinge la rău este: „O, nu-i nimic!” Despre unele prietenii periculoase pe care superiorii nu le aprobă spune: „O, nu-i nimic!” Uneori se fură ceva, iar diavolul repetă: „O, nu-i nimic!” Despre acele neascultări la unele porunci: „O, nu-i nimic!” Când unele dubii grave pe care le avem în privinţa unor acţiuni sau a unor gânduri şi pe care ne este ruşine să le spunem preotului: „O, nu-i nimic!” Nu vă spun să consideraţi grave lucrurile uşoare, ci vă pun în gardă: nu îl ascultaţi pe diavol când vă repetă că nu-i nimic.

Țineți minte că diavolul mereu va căuta oameni prin care să ne descurajeze. Nu-i ascultați ci mergeți mai departe în credința voastră. 

 Doamne, la fel cum Isus a fost respins în propriul său oraș natal, și noi putem fi respinși atunci când le spunem altora despre Isus. Ajută-ne să rămânem martorii credincioși ai lui Isus chiar și atunci când nu este ușor. Amin.