DUMINICA A XXX-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Iubește-l pe Dumnezeu și pe ceilalți!

 Obiect

Nu e necesar.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,34-40

 În acel timp, auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, 35 iar unul dintre ei, învăţat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat: 36 "Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?" 37 El i-a zis: "Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! 38 Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. 39 Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» 40 În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Nu știu sigur, dar cred că probabil s-au scris mai multe cântece despre dragoste decât despre orice altceva pe lume. Știți vreun cântec despre iubire? Aveți vreo melodie preferată?

Am găsit un cântec în engleză pe care nu îl voi cânta, dar am tradus prima strofă și refrenul și am o provocare pentru voi: de fiecare dată când auziți cuvântul „iubire” faceți o formă de inimă cu mâinile voastre. (Arătați cum faceți o formă de inimă cu mâinile.)

 Începem:

 Isus mă iubește, aceasta o știu,

Căci așa îmi spune Biblia.

Cei mici îi aparțin;

Ei sunt slabi, dar el este puternic.

 Da, Isus mă iubește!

Da, Isus mă iubește!

Da, Isus mă iubește!

Biblia îmi spune așa.

 Este un cântec minunat despre dragostea lui Isus pentru noi. În evanghelia de astăzi, Isus ne învață o altă lecție foarte importantă despre iubire. Vreau să mă ajutați din nou. De fiecare dată când auziți cuvântul „iubire”, faceți o formă de inimă cu mâinile.

 Oamenii au fost mereu uimiți de învățăturile lui Isus. Într-o zi, o mare mulțime s-a adunat în jurul lui Isus, iar un om, care era un expert în legea religioasă, a încercat să-l prindă în capcană pe Isus cu această întrebare: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă?”

 Isus a răspuns: „Să-l iubeşti (pauză pentru a forma inima cu mâinile) pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău!”, aceasta este cea mai mare poruncă. Și a doua este asemănătoare cu ea: „Să-l iubeşti (pauză pentru a forma inima cu mâinile) pe aproapele tău ca pe tine însuţi! În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”. Cu alte cuvinte, Isus spunea că dacă am putea să-l iubim pe Dumnezeu (pauză) și să-i iubim pe alții (pauză), nu am avea probleme să respectăm celelalte 10 porunci.

 Este foarte important să îl iubim pe Dumnezeu, dar şi să îi iubim pe oameni este al fel de important, pentru că sunt fiii săi.

 Iubirea de Dumnezeu şi de aproapele nu pot fi separate. Iubirea de aproapele fără cea de Dumnezeu şi iubirea de Dumnezeu fără cea de aproapele sunt ca două bucăţi ale unei bancnote de 500 de lei. O jumătate nu are nici o valoare; în schimb, două jumătăţi unite au valoare.

 Martin, încă soldat şi catecumen, şi-a dat toată averea săracilor. Într-o zi, venind la porţile Amiensului, pe un frig cumplit, a văzut un sărman gol şi abandonat; şi-a tăiat mantia în două şi i-a dat una.

Noaptea i-a apărut în vis Isus Cristos, îmbrăcat cu acea jumătate de mantie, pe care i-o dăduse săracului. Le spunea îngerilor:

- Acesta este Martin care, catecumen încă, m-a îmbrăcat cu această haină.

Acest vis l-a încurajat atât de mult pe sfânt, care pe atunci avea optsprezece ani, încât imediat a cerut să primească botezul şi să devină creştin.

 Să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute să iubim (pauză) așa cum ar trebui.

 Dragă Tată, ajută-ne să te iubim (pauză) cu toată inima noastră și să îl iubim (pauză) pe aproapele nostru așa cum ne iubim (pauză) pe noi înșine. Amin.

DUMINICA A XXIX-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Ce îi datorăm lui Dumnezeu? Totul!

 Obiect

O bancnotă și o monedă (recomandat ar fi să aibă chipul președintelui sau al regelui).

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,15-21

 În acel timp, fariseii s-au dus să ţină sfat, ca să-l prindă pe Isus în vorbă. 16 Şi i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: "Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ţii seamă de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului. 17 Spune-ne, aşadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut cezarului?" 18 Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: "Ipocriţilor, de ce mă ispitiţi? 19 Arătaţi-mi moneda tributului!" Iar ei i-au adus un dinar. 20 El le-a zis: "Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?" 21 I-au zis: "Ale cezarului". Atunci le-a zis: "Daţi-i, aşadar, cezarului ceea ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!"

 Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ai auzit vreodată părinții sau alți adulți plângându-se că trebuie să plătească taxe? Probabil că da. Majorității oamenilor nu le place să plătească taxe. Dintre voi plătește cineva taxe? Ei bine, s-ar putea să vă surprindă că și copiii plătesc taxe!

 Voi primiți o alocație? A primit vreunul dintre voi niște bani ca și cadou de ziua de naștere? Ați câștigat vreodată niște bani pentru că ați făcut diverse treburi prin casă? Ați cumpărat vreodată ceva din banii voștri?

 Dacă ați răspuns „Da” la oricare dintre aceste întrebări, cu siguranță că ați plătit niște taxe. Știați că de fiecare dată când cumpărați ceva, plătiți o taxă pe acel produs sau tranzacție? În țara noastră, taxa respectivă este de aproximativ 24 de bani pentru fiecare leu pe care îl cheltuim. Mă întreb ce ar spune Isus dacă l-am întreba dacă copiii ar trebui să plătească taxe? Aceasta este o întrebare grea. Dacă el răspunde „Da”, probabil că toți copiii s-ar supăra pe el. Dacă ar răspunde „Nu”, probabil că politicienii care ne fac legile s-ar supăra pe el pentru că statul are nevoie de acei bani pentru a funcționa. Se pare că cineva s-ar supăra pe el indiferent de felul în care ar răspunde! Pare o situație dificilă, nu-i așa?

 Știai că așa ceva s-a întâmplat de fapt? Pe vremea lui Isus, oamenii erau obligați să plătească o taxă. Nu era o taxă foarte plăcută. Într-o zi, niște lideri religioși au venit la Isus și l-au întrebat dacă crede că oamenii ar trebui să plătească taxa. Ei încercau de fapt să-l păcălească pe Isus, pentru că știau că dacă el spunea „Da”, oamenii ar fi supărați. Dar dacă spunea „Nu”, ar avea probleme cu autoritățile.

 Isus a văzut de fapt care era planul lor și a făcut un lucru foarte înțelept. Le-a cerut o monedă, apoi a spus: „Al cui chip este pe această monedă?”

 Ei au răspuns: „al Cezarului ”. Cezarul era conducătorul roman și toate taxele trebuiau plătite lui.

 Atunci Isus le-a zis: „Dați cezarului ceea ce este al cezarului și dați lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”.

 Noi avem pe bancnotele noastre poze ale oamenilor importanți ai țării, deși foarte puțini se uită la chipul lor și cine este. Dar uitați-vă la această bancnotă. Poza cui este pe ea? Este o poză cu Nicolae Iorga, istoric, politician, poet, dar și fost prim-ministru. Ce scrie deasupra însă? Scrie: „Banca Națională a României”. Ei bine, cred că asta înseamnă că această bancnotă aparține băncii și trebuie să ne folosim de ea pentru a ne plăti taxele și impozitele.

 Dar ce credem despre Dumnezeu? Isus a spus: „Dă-i lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Biblia spune că am fost creați de Dumnezeu și că am fost creați după chipul lui Dumnezeu. Dacă suntem creați de Dumnezeu și am fost creați după chipul lui, trebuie să îi aparținem. Asta înseamnă că trebuie să ne dăruim lui în totalitate!

 Dar trebuie să ținem mereu cont de faptul că este cetăţean al împărăţiei lui Dumnezeu numai cel care este bun cetăţean pe pământ.

 Isus s-a comportat cu adevărat ca un bun cetăţean, chiar angajându-se pentru a apăra dreptatea, pentru că i-a iubit mult pe oameni.

Sfinţii şi-au dovedit iubirea faţă de omenire: pe măsură ce creştea iubirea lor faţă de Dumnezeu, creştea şi iubirea lor faţă de oameni, care se manifesta deseori şi prin fapte de asistenţă socială.

  Un călător a ajuns la un punct de pe cărarea de munte unde o stâncă mare căzută în drum îi bloca trecerea. Nu putea nici să treacă peste ea, nici să o mişte din loc şi s-a aşezat trist.

A ajuns un alt călător şi, după încercări inutile, l-a imitat pe primul.

Şi următorii călători s-au aşezat nemângâiaţi.

Dar, în sfârşit, unul dintre ei a propus:

- Prieteni, ceea ce nici unul dintre noi nu a reuşit să facă singur, poate vom reuşi să facem toţi împreună cu ajutorul lui Dumnezeu.

Uniţi, au mutat stânca şi au putut să îşi continue fericiţi drumul.

 Este necesară colaborarea pentru binele tuturor.

Dragă Tată, tu ne-ai creat după chipul tău și noi îți aparținem. De aceea îți dăm inimile și viețile noastre. Amin.

DUMINICA A XXVIII-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Căutăm scuze în ce îl privește pe Dumnezeu.

 Obiect

O invitație la aniversare, botez, etc., şi o Biblie.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,1-14

 În acel timp, Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit arhiereilor şi fariseilor în parabole, zicând: "Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. 3 Şi i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu au voit să vină. 4 A trimis din nou alţi servitori, zicându-le: «Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!» 5 Dar ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; 6 iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis. 7 Atunci regele a fost cuprins de mânie şi, trimiţând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. 8 Apoi a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici. 9 Mergeţi, aşadar, la intersecţiile drumurilor şi, oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă». 10 Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i-au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut. 11 Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă 12 şi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haina de nuntă?» El a amuţit. 13 Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Priviți ce am aici! Este o invitație la o petrecere. Pe lângă motivul și numele celor implicați există și o notă la final: „Vă rog să confirmaţi prezenţa”. Înseamnă că trebuie să răspund la invitație și să spun dacă voi participa sau nu la petrecere.

 Uneori, oamenii care primesc o invitație la o petrecere de zi de naştere, de exemplu, nu vor să meargă, așa că inventează scuze. Iată câteva scuze pe care le-ar putea folosi copiii:

 Am o răceală urâtă și pur și simplu nu pot trece peste ea.

Cred că o să o vizităm pe bunica mea.

Avem un test la școală și trebuie să stau acasă și să învăţ.

Trebuie să merg la antrenament pentru fotbal.

Mama a spus că trebuie să am grijă de fratele mai mic.

A căuta scuze nu este ceva nou. Chiar și în vremurile biblice, oamenii se scuzau. Isus a spus odată o poveste despre un rege care a organizat o petrecere, dar niciunul dintre oamenii pe care i-a invitat nu s-a prezentat la petrecerea lui. În povestea lui Isus, regele avea de gând să organizeze o petrecere pentru fiul său care urma să se căsătorească. Din moment ce era rege, iar acesta era singurul lui fiu, vă puteți imagina că ar fi fost o sărbătoare extraordinară și o onoare deosebită să fii invitat!

 Toate erau pregătite, mâncarea a fost pregătită, invitațiile au fost trimise. A venit ziua sărbătorii, dar nu s-a prezentat nimeni! Regele și-a trimis slujitorii să vadă unde sunt oamenii și de ce nu veniseră la sărbătoarea lui. Toți cei invitaţi au început să scoată în evidenţă cât de ocupați erau.

 Regele a fost foarte supărat, așa că le-a spus slujitorilor săi să iasă în stradă și să-i invite pe toți cei pe care i-ar fi întâlnit să vină la nunta fiului său. Ei au făcut exact ce le-a spus regele să facă, iar Biblia ne spune că sala de nuntă era plină de oaspeți.

 Poți ghici cine era Regele în povestea pe care a spus-o Isus? Da, bravo! Dumnezeu. Sunt sigur că știi cine a fost Fiul său în poveste. Corect, a fost Isus.

 Într-o zi, în timp ce îi povesteam unei clase de elevi această parabolă, o fetiţă a ridicat mâna şi a spus:

- Părinte, aţi prezentat frumos povestirea lui Isus, ne-aţi vorbit bine despre numeroasele personaje care merg şi care vin pentru a pregăti sărbătoarea. Dar aţi uitat un lucru foarte important. Unde este mireasa?

Fetiţa a rămas uimită când i-am răspuns:

- Betty, mireasa eşti tu!

 Nu simt bucuria lui Dumnezeu doar două categorii de persoane:

- cele care, prinse în alte interese, refuză invitaţia lui Dumnezeu;

- cele care nu vor să îşi pună haina de sărbătoare.

 Este vreunul între voi care nu vrea să participe la sărbătoare? Trebuie să luăm în serios invitaţia lui Isus: să îi acordăm precedenţă. Trebuie să purtăm cum se cuvinte „uniforma” lui Isus: să trăim botezul.

 Isus ți-a trimis o invitație. Veți găsi invitațiile lui aici. (Arătaţi Biblia.) Biblia este plină de invitații de la Isus. El spune: „Cui îi este sete, să vină și să ia darul gratuit al apei vieții”. El spune: „Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă”. El spune: „Lăsați copiii să vină la mine, căci împărăția cerurilor este a unora ca aceștia”. Isus ne-a invitat să venim la el, și totuși, unii oameni încă își caută scuze.

 Tată ceresc, îți mulțumesc pentru Isus, Fiul tău. Îţi mulțumim pentru invitația de a veni și de a primi darul gratuit al vieții pe care ni-l oferă. Fără să ne scuzăm, spunem: „Da, Doamne, da, vin!” Amin.

DUMINICA A XXVII-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Primim iertarea din partea lui Dumnezeu prin Fiul său.

 Obiect

Se poate folosi un bec.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43

 În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: "Ascultaţi o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie. 34 Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori, ca să primească roadele sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre. 36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel. 37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-şi: «De fiul meu le va fi ruşine». 38 Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem, ca să avem moştenirea lui!» 39 Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. 40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?" 41 I-au zis: "Pe acei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit". 42 Isus le-a zis: "N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»? 43 De aceea, vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Lumina electrică este atât de comună astăzi încât nu ne gândim niciodată la ea. Dacă aș schimba un bec și aș scăpa unul și l-aș sparge, nu mi-aș face griji. M-aș duce și aș cumpără altul. Dar nu a fost întotdeauna așa.

 Am citit undeva despre următorul fapt. Când Thomas Edison lucra la inventarea acestui instrument nebun numit „bec” a fost nevoie de o întreagă echipă de oameni care au lucrat douăzeci și patru de ore pentru a asambla un singur bec. Povestea spune că, atunci când echipa lui Edison a terminat de asamblat un bec, i l-a dat unui băiat să-l ducă la etaj. Pas cu pas, l-a dus cu grijă, de teamă să nu strice această lucrare neprețuită. Probabil că puteți ghici ce s-a întâmplat; bietul băiat a scăpat becul când a ajuns în vârful scărilor. Echipei de oameni i-a luat încă douăzeci și patru de ore pentru a face un alt bec. În cele din urmă, obosit și pregătit de o pauză, Edison era gata să-și ducă becul la etaj. Ce credeți? I l-a dat aceluiași băiat care l-a scăpat pe primul. Asta e adevărata iertare. Domnul Edison i-a mai dat băiatului o șansă!

 Dumnezeu face la fel și oferă același mod de iertare. El îi oferă omului o a doua șansă și o a treia!

 Dacă Dumnezeu are o iubire nemărginită faţă de oameni, chiar dacă sunt păcătoşi, nerecunoştinţa oamenilor deseori este foarte mare.

 Isus a spus o pildă despre un om care deținea un teren. A plantat o vie și apoi a dat-o în arendă unor oameni ca să aibă grijă de ea cât timp era plecat.

 Când a venit timpul să culeagă recolta, proprietarul i-a trimis pe câțiva dintre slujitorii săi să-și adune partea din recoltă. Arendașii i-au bătut pe slujitorii proprietarului și chiar l-au ucis pe unul dintre ei. Au refuzat să-i dea proprietarului ceea ce i se cuvenea.

 A doua oară a trimis mai mulți slujitori să încaseze ce i se cuvenea. Dar servitorii au fost tratați la fel.

 În cele din urmă, proprietarul și-a trimis propriul fiu. S-a gândit că cu siguranță îl vor asculta pe propriul său fiu. Dar când l-au văzut pe fiu, au zis: „Acesta este moștenitorul, să-l omorâm și să-i luăm moștenirea”.

 Isus i-a întrebat pe bărbații care ascultau povestea lui: „Ce credeți că le va face proprietarul acelor oameni?”

 „El va nimici pe acei oameni răi și va da pământul lui altcuiva, care să-i dea partea lui din rod la vremea recoltei”, au răspuns ascultătorii săi.

 În această pildă pe care a spus-o Isus, proprietarul pământului era Dumnezeu. Dumnezeu a trimis mai întâi oameni precum Noe, Moise, David, profetul Isaia și alții să vorbească oamenilor despre dragostea lui față de ei și să se întoarcă de la căile lor rele, dar mulți nu au vrut să asculte. În cele din urmă, El și-a trimis propriul Fiu, pe Isus. Știi ce i-au făcut, nu-i așa? Așa e, l-au răstignit. Dumnezeu le-a dat o șansă. Le-a dat chiar și o a doua șansă și o a treia. Dar când l-au respins pe Fiul Său, aceasta a fost ultima lor șansă. El este și ultima noastră șansă. De fapt el este singura noastră șansă.

 Câte necazuri nu le facem noi părinţilor. Şi totuşi, părinţii noştri nu încetează să aibă grijă de noi, să ne iubească. Dar, atenţie, să nu depăşim limitele!

 Domnul a vrut într-o zi să invite la o sărbătoare în paradis toate virtuţile. Acestea au făcut bucuroase un cerc în jurul tronului lui Dumnezeu. Toate cântau laude Domnului. Se simţeau ca acasă: toate virtuţile se cunoşteau şi îşi vorbeau mai puţin două.

Una dintre acestea i-a spus surprinsă celeilalte:

- Mă bucur să te cunosc; este prima dată când te văd.

Cealaltă a răspuns:

- Şi eu sunt foarte bucuroasă să te întâlnesc; îmi doream mult această zi.

La acest dialog, Dumnezeu a devenit serios şi a întrebat:

- Cum de voi două, frumoasele mele virtuţi, nu vă cunoaşteţi încă? De acum vreau să vă ţineţi de mână.

Ştiţi despre ce virtuţi era vorba? Scrieţi-le în adâncul inimii şi ţineţi-le legate pentru totdeauna. Una era binefacerea şi cealaltă recunoştinţa.

 Dragă Tată, îți mulțumim că ni l-ai trimis pe Isus, singurul tău Fiu. Ajută-ne să ne amintim că el este singura noastră șansă de a primi viața veșnică. Amin.