DUMINICA A III-A A PAŞTELUI (A)

 

Tema

Isus se descoperă ucenicilor săi.

 Obiect

Câteva legături pentru a acoperi ochii câtorva copii.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35

În aceeaşi zi, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: "Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?" Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: "Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?" 19 El le-a zis: "Ce anume?" Ei au spus: "Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă 23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut". 25 Atunci le-a spus: "O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?" 27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: "Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!" Atunci a intrat să rămână cu ei. 30 Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul către altul: "Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?" 33 Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: "Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon". 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

  Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Invitați câțiva adulți (poate chiar părinții unor copii, dacă se poate; pot fi și câțiva copii) să vină să vorbească copiilor. Rugați-i în prealabil să spună: „Nu o să credeți, dar doi bărbați mergeau și vorbeau cu cineva pe care nici măcar nu îl recunoșteau”. (Ține-ți adulții deoparte, astfel încât copiii să nu-i vadă. Dacă sunt dintre copii, vorbiți înainte ce au de făcut.)

 Legați la ochi copiii sau, cel puțin, câțiva. Dacă copiii nu se simt confortabil cu legătura la ochi, cereți-le să închidă ochii.

 Evanghelia de astăzi ne spune o poveste uimitoare despre o zi în care cineva important a mers și a vorbit cu niște bărbați pe drumul către Emaus, dar ei nici măcar nu l-au recunoscut. Să vedem cum ar fi putut fi pentru bărbații de pe drumul spre Emaus.

 Rând pe rând, adulții sau copiii stabiliți, să spună: „Nu o să crezi, dar doi bărbați mergeau și vorbeau cu cineva pe care nici măcar nu îl recunoșteau”.

 După ce fiecare adult sau copil spune acea propoziție, permiteți copiilor să ghicească cine este doar auzindu-i vocea. Dacă un copil ghicește persoana, el poate să-și scoată legătura de la ochi. După ce toți adulții sau copiii au spus fraza, invitați copiii să-și dea jos legăturile. (Le veți spune apoi tuturor copiilor să se pregătească să-și țină mâinile sau legăturile la ochi atunci când li se va spune acest lucru.)

 Iată ce le-a spus acel om special: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?”

Aveți vreo idee cu cine au vorbit pe drum în ziua aceea?

 (Permiteți copiilor să ghicească cu cine vorbeau bărbații pe drum.)

 Dacă ați mai auzit această poveste, știți că bărbații vorbeau cu Isus, deși nu și-au dat seama. Pentru unii dintre voi a fost ușor să ghicească cine au fost cei care au vorbit mai înainte, dar pentru alții a fost dificil.

 Acești bărbați de pe drum tocmai trecuseră printr-o perioadă grea. Ei știau că Isus fusese răstignit, așa că ei sigur nu s-ar fi gândit nici o clipă că ar putea fi Isus cel cu care vorbesc. Isus a trebuit să le deschidă ochii pentru a vedea că era El. (Luca 24:30-31)

 Cu iubirea, reuşim „să îl arătăm” altora pe Isus cel înviat.

 În afară de bătrânei şi de orfane, Francesca Tomassini vizita deseori cu grupul parohial şi copiii din Institutul Serafic al orbilor şi surdomuţilor din Assisi.

 În faţa durerii inocente care era descoperită, copila nu îşi pierdea bucuria, ba, mai mult, găsea motive pentru a-şi înmulţi grijile şi gesturile de afecţiune.

Inima Franciscăi a fost cucerită de o fetiţă, Maria, lovită de orbire în urma unei tumori. O orbire înspăimântătoare, după o scurtă experienţă de lumină, fără speranţă.

Pentru Crăciunul din 1974, Francisca a invitat-o acasă la ea pe mica ei prietenă nevăzătoare, a copleşit-o cu gesturi de amabilitate şi de afecţiune. A insistat ca mama ei să cumpere o păpuşă frumoasă şi pentru Maria. Mama a observat că poate ar fi mai bine să îi facă un alt cadou, dat fiind că Maria nu putea vedea podoabele şi frumuseţea păpuşii. Dar Francisca a fost de neclintit:

- Mamă, cumpără-i o păpuşă. Nu te îngrijora, dă-i-o şi, ca să o „vadă”, voi avea grijă eu.

A fost cumpărată păpuşa şi Maria a stat o zi cu Francesca ei. După saluturi, îmbrăţişări, Ioana, mama, era atentă la dăruirea păpuşii.

Francesca a aşezat-o pe prietena ei, apoi a luat păpuşa, s-a aşezat alături de ea şi a început să îi descrie şi să îi dea să atingă toate părţile cele mai semnificative ale jucăriei:

- Simţi, Maria, acesta este părul. Simţi, atinge-l, dulce. Acestea sunt mânuţele, simţi cât de delicate sunt, micuţe.

Descrierea palpată a păpuşii a durat cam jumătate de oră, apoi Maria a luat-o în braţe, şi-a lipit-o de faţă şi a început să spună:

- Cât de frumoasă este păpuşa pe care mi-a dăruit-o Francesca! Cât de frumoasă este!

Ochii albaştri ai Francescăi au devenit şi mai luminoşi şi mai vii la auzul acestor cuvinte; pentru ea era cu adevărat o mare bucurie să fi reuşit să îi „arate păpuşa” prietenei ei.

Toată seara a rămas alături de Maria, a ajuta-o să se plimbe, a vorbit cu ea despre multe lucruri, dar, mai ales, a revărsat asupra prietenei nevăzătoare toată lumina pe care o avea în suflet.

 Spuneți tuturor copiilor să țină legătura şi mâinile peste ochi. Îndrumaţi-i să-și ia legătura şi mâinile de pe ochi atunci când spuneţi „deschide-ne ochii” în următoarea rugăciune.

 Doamne, îţi mulțumesc că Isus a murit pentru păcatele noastre. Nu numai că a murit, dar a învins moartea și a înviat. Îți mulțumesc că Isus este viu și lucrează în lume astăzi. Deschide-ne ochii (copiii își iau mâinile de la ochi şi legăturile) pentru că vrem să-l vedem pe Isus! Amin.