DUMINICA A II-A A PAŞTELUI (A)

 

Tema

Toma „necredinciosul”.

Obiect

Un caiet cu o listă de nume (nu e nevoie să scrieţi numele) care vor fi strigate la un moment dat.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31

În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pace vouă!" 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: "Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi". 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: "Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute". 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit "Geamănul", nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: "L-am văzut pe Domnul!" Dar el le-a zis: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede". 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: "Pace vouă!" 27 Apoi i-a spus lui Toma: "Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!" 28 Toma a răspuns şi i-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" 29 Isus i-a spus: "Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!" 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

 Cuvântul Domnului

  

ÎNVĂȚĂTURA

 Care este primul lucru pe care un profesor îl face la începutul orelor la şcoală? Nu știu despre profesorii voştri, dar primul lucru pe care mulți profesori îl fac în fiecare zi este să verifice catalogul. Profesorul deschide catalogul și începe să strige numele fiecărui copil... Ionuţ, Amalia, Maria, Loenard, Melisa etc. Pe măsură ce sunt strigate numele elevilor, ei ridică mâna și răspund: „Prezent!” Dacă profesorul strigă numele lui Angelo și acesta nu este acolo, profesorul notează în catalog absenţa. De ce este important ca profesorul să știe că Angelo este absent? Este important pentru că trebuie să i se spună ce a ratat când a lipsit.

 Este asemănător cu ce s-a întâmplat în episodul din Evanghelia de astăzi. Era duminică după ce Isus a fost răstignit şi îngropat iar ucenicii lui s-au adunat într-o cameră şi au încuiat-o. Erau împreună în acea cameră pentru că le era frică. Le era frică de ceea ce le-ar putea face dușmanii lui Isus. Biblia ne spune că, deși ușile erau încuiate, Isus a intrat și a stat acolo cu ei. Când ucenicii l-au văzut pe Isus, s-au bucurat foarte mult.

 Unul dintre ucenici, al cărui nume era Toma, nu era acolo cu ceilalți în când li s-a arătat Isus. Nu știu de ce Toma nu a fost acolo. Poate că era bolnav sau poate doar a decis să stea acasă în ziua aceea. Când ceilalți ucenici l-au întâlnit pe Toma, i-au spus ce a ratat când a lipsit. Ei au spus: „L-am văzut pe Isus. El este viu!” Toma nu i-a crezut. El a spus: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede.”

 Duminica următoare, ucenicii erau din nou în casă, iar de data aceasta Toma era cu ei. S-a întâmplat acelaşi lucru ca în duminica precedentă. Chiar dacă ușile erau încuiate, Isus a venit și a stat în mijlocul ucenicilor. S-a întors către Toma și i-a spus: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!”

 Toma nu avea nevoie să atingă rănile unde fuseseră cuiele sau să-şi pună mâna în rana de la coastă. El a căzut în genunchi înaintea lui Isus și a spus: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

 Una dintre marile promisiuni pe care le-a făcut Isus a fost aceasta: „Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt şi eu”. În fiecare săptămână ne adunăm în numele lui Isus pentru a ne ruga și a-l lăuda la Sfânta Liturghie. Deci, ce pierdem dacă lipsim? Pierdem același lucru pe care l-a pierdut Toma atunci când a lipsit - șansa de a-l întâlni şi de a fi cu Isus!

 Mulți oameni astăzi nu cred că Isus a înviat cu adevărat din morţi pentru că nu-l văd cu ochii fizici. Dar ştii ce? Isus a înviat cu adevărat, indiferent dacă ei cred sau nu! Noi  nu l-am văzut niciodată pe Isus cu ochii fizici, dar îl vedem cu ochii sufletului, deoarece noi credem. Îl acceptăm prin credință. Nu trebuie să vedem ca să credem!

 Într-o zi, un elev i-a spus învăţătorului:
- L-aş iubi mult mai mult pe Isus dacă l-aş vedea.
La aceste cuvinte, învăţătorul l-a luat pe copil de mână şi l-a condus în grădină.
Era o zi splendidă şi soarele strălucea cu putere.
Atunci învăţătorul a spus:
- Dragul meu, priveşte acum în sus şi încearcă să îţi fixezi privirea spre soarele strălucitor.
Copilul a încercat iar şi iar, dar nu a reuşit. A exclamat:
- Nu pot: este prea orbitor.
Atunci învăţătorul i-a dat copilului o lentilă opacă şi a adăugat:
- Acum încearcă să priveşti.
Copilul a ascultat şi a exclamat imediat:
- Acum da, pot să îl văd şi pot chiar să îi admir strălucirea.
Învăţătorul a încheiat:
- Aşa cum, pentru a-ţi fixa privirea spre soare, ai nevoie de o lentilă opacă, la fel şi pentru a-l vedea pe Dumnezeu avem nevoie de credinţă. Credinţa ne permite să îl vedem pe Dumnezeu doar atât cât are nevoie mintea noastră slabă, numai cât are nevoie inima noastră mică. Dacă l-am vedea pe Dumnezeu, am rămâne atât de încântaţi încât nu am mai reuşi să facem altceva. Aşa va fi în paradis.

 Dragă Isuse, am venit astăzi în casa ta și ne-am adunat în numele tău pentru că vrem să fim cu tine. Am venit să ne închinăm și să lăudăm numele tău. Amin.