DUMINICA A IV-A A PAŞTELUI (A)

 

Tema

Cunoaștem vocea lui Isus.

 Obiect

Câteva imagini ale personajelor din desene sau filme animate. De exemplu: Olaf (Frozen), Buzz Lightyear (Lightyear), Doris (În căutarea lui Nemo) etc.

 

EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,1-10

 În acel timp, Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar; 2 dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3 Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară. 4 Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează pentru că îi cunosc vocea. 5 Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor". 6 Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înţeles ceea ce le vorbea. 7 Atunci, Isus a zis din nou: "Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor. 8 Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10 Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să o aibă din belşug".

  Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Astăzi voi cita câteva fraze populare de la unele personaje destul de celebre și o persoană reală. După ce spun fraza, trebuie să faci un lucru pentru a-mi arăta că știi răspunsul. Nu, nu este de a ridica mâna. Când crezi că știi răspunsul, trebuie să „bee” ca oița. Sunteţi gata?

 Treceți prin fiecare dintre cele trei sau mai multe fraze și dați-le copiilor șansa să spună „bee” și să ghicească răspunsul. După ce ghicesc, arătați-le imaginea pe care este scrisă și fraza.

 "Spre infinit și dincolo de el." - Buzz Lightyear (https://www.youtube.com/watch?v=2VSYmGSJtCA)

"Pentru unii oameni merită să te topești." - Olaf (https://www.youtube.com/watch?v=nGHl0HE8U7w)

"Continuă să înoți." - Dory (https://www.youtube.com/watch?v=0Hkn-LSh7es)

 A fost ușor sau greu de ghicit cine a spus fiecare dintre aceste lucruri? Cum ai putea fi sigur cine a spus fiecare frază?

 Trebuie să fii destul de familiarizat cu filmul și personajul pentru a potrivi spusele lor cu persoana care o spune. Dacă nu ai văzut niciodată filmul „În căutarea lui Nemo”, s-ar putea să nu știi că Dory spune „continuă să înoți”. Dar dacă ai văzut Frozen de 100 de ori, l-ai putea ghici foarte ușor pe Olaf. Cu cât cunoști mai mult filmul și personajul, cu atât mai bine le cunoști vocea.

Mai am o voce pe care trebuie să o recunoaşteţi.

 „Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit eu.” Cine crezi că a spus asta? „Bee” când vreți să ghiciți.

 Arată copiilor poza cu Isus după ce au ghicit.

 Isus nu este un personaj de desene animate; el este păstorul cel bun care are grijă de noi. Isus spune că oile sale îi cunosc glasul și îl urmează.

Isus înviat este Păstorul cel bun: rămâne cu noi, ne vorbeşte şi ne ajută prin preoţi, în Biserică.

 Cu mult timp în urmă, era un om care avea trei fii pe care îi iubea foarte mult. Nu se născuse bogat, dar, cu înţelepciunea sa şi cu o muncă asiduă, a reuşit să adune o sumă frumuşică de bani şi să îşi cumpere un teren fertil.

Cu trecerea anilor, a început să se gândească să împartă între copiii săi ceea ce avea. Într-o zi, când era deja foarte bătrân şi bolnav, a hotărât să îi pună pe fiii săi la încercare să vadă care dintre ei este mai înţelept.

I-a chemat atunci pe cei trei fiii la căpătâiul său.

I-a dat fiecăruia cinci monede şi le-a cerut să cumpere ceva care să îi umple casa, care era goală. Fiecare dintre copii a luat banii şi a ieşit pentru a îndeplini dorinţa tatălui.

Fiul cel mai mare s-a gândit că este o treabă uşoară. S-a dus la magazin şi a cumpărat nişte scobitori, adică ce i-a picat prima dată sub ochi. Al doilea fiu, în schimb, s-a gândit câteva minute. După ce s-a învârtit prin magazin şi a căutat în toate rafturile, a cumpărat o pernă.

Fiul cel mai mic s-a gândit mai mult timp la această problemă. „Ce se poate cumpăra numai cu cinci monede şi poate umple o cameră?” se întreba el. Numai după multe ore petrecute cufundat în gânduri, a găsit ceva care i-a convenit, şi chipul său s-a luminat. S-a dus într-un magazin micuţ ascuns pe o străduţă laterală şi a cumpărat, cu cele cinci monede, o lumânare şi un chibrit. S-a întors acasă fericit şi se întreba ce au cumpărat fraţii săi.

A doua zi, cei trei fii s-au întâlnit în camera tatălui. Fiecare şi-a prezentat darul, obiectul care trebuia să umple camera. Fiul cel mai mare a împrăştiat scobitorile pe jos, dar nu a reuşit să acopere decât un colţişor al camerei. Al doilea fiu a scos penele din pernă, erau frumoase, dar au umplut doar două colţuri ale camerei.

Tatăl era foarte dezamăgit de eforturile celor doi fii mai mari. Atunci fiul cel mai mic s-a dus în mijlocul camerei: toţi ceilalţi l-au privit curioşi întrebându-se: „Ce putea să cumpere?”.

Copilul a aprins lumânarea cu chibritul şi lumina acelei unice flăcări s-a răspândit în toată camera şi a umplut-o. Toţi au zâmbit.

Bătrânul tată a fost fericit de darul fiului mai mic. I-a dat tot pământul şi banii săi, pentru că înţelesese că acel băiat era destul de înţelept ca să folosească totul bine şi ar fi avut grijă cu înţelepciune de fraţii săi.

 Doamne, îți mulțumim că ne ajuți să auzim și să cunoaștem vocea lui Isus. Vrem să te urmăm astăzi și întotdeauna. Amin.

DUMINICA A III-A A PAŞTELUI (A)

 

Tema

Isus se descoperă ucenicilor săi.

 Obiect

Câteva legături pentru a acoperi ochii câtorva copii.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35

În aceeaşi zi, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: "Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?" Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: "Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?" 19 El le-a zis: "Ce anume?" Ei au spus: "Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă 23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut". 25 Atunci le-a spus: "O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?" 27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: "Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!" Atunci a intrat să rămână cu ei. 30 Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul către altul: "Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?" 33 Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: "Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon". 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

  Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Invitați câțiva adulți (poate chiar părinții unor copii, dacă se poate; pot fi și câțiva copii) să vină să vorbească copiilor. Rugați-i în prealabil să spună: „Nu o să credeți, dar doi bărbați mergeau și vorbeau cu cineva pe care nici măcar nu îl recunoșteau”. (Ține-ți adulții deoparte, astfel încât copiii să nu-i vadă. Dacă sunt dintre copii, vorbiți înainte ce au de făcut.)

 Legați la ochi copiii sau, cel puțin, câțiva. Dacă copiii nu se simt confortabil cu legătura la ochi, cereți-le să închidă ochii.

 Evanghelia de astăzi ne spune o poveste uimitoare despre o zi în care cineva important a mers și a vorbit cu niște bărbați pe drumul către Emaus, dar ei nici măcar nu l-au recunoscut. Să vedem cum ar fi putut fi pentru bărbații de pe drumul spre Emaus.

 Rând pe rând, adulții sau copiii stabiliți, să spună: „Nu o să crezi, dar doi bărbați mergeau și vorbeau cu cineva pe care nici măcar nu îl recunoșteau”.

 După ce fiecare adult sau copil spune acea propoziție, permiteți copiilor să ghicească cine este doar auzindu-i vocea. Dacă un copil ghicește persoana, el poate să-și scoată legătura de la ochi. După ce toți adulții sau copiii au spus fraza, invitați copiii să-și dea jos legăturile. (Le veți spune apoi tuturor copiilor să se pregătească să-și țină mâinile sau legăturile la ochi atunci când li se va spune acest lucru.)

 Iată ce le-a spus acel om special: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?”

Aveți vreo idee cu cine au vorbit pe drum în ziua aceea?

 (Permiteți copiilor să ghicească cu cine vorbeau bărbații pe drum.)

 Dacă ați mai auzit această poveste, știți că bărbații vorbeau cu Isus, deși nu și-au dat seama. Pentru unii dintre voi a fost ușor să ghicească cine au fost cei care au vorbit mai înainte, dar pentru alții a fost dificil.

 Acești bărbați de pe drum tocmai trecuseră printr-o perioadă grea. Ei știau că Isus fusese răstignit, așa că ei sigur nu s-ar fi gândit nici o clipă că ar putea fi Isus cel cu care vorbesc. Isus a trebuit să le deschidă ochii pentru a vedea că era El. (Luca 24:30-31)

 Cu iubirea, reuşim „să îl arătăm” altora pe Isus cel înviat.

 În afară de bătrânei şi de orfane, Francesca Tomassini vizita deseori cu grupul parohial şi copiii din Institutul Serafic al orbilor şi surdomuţilor din Assisi.

 În faţa durerii inocente care era descoperită, copila nu îşi pierdea bucuria, ba, mai mult, găsea motive pentru a-şi înmulţi grijile şi gesturile de afecţiune.

Inima Franciscăi a fost cucerită de o fetiţă, Maria, lovită de orbire în urma unei tumori. O orbire înspăimântătoare, după o scurtă experienţă de lumină, fără speranţă.

Pentru Crăciunul din 1974, Francisca a invitat-o acasă la ea pe mica ei prietenă nevăzătoare, a copleşit-o cu gesturi de amabilitate şi de afecţiune. A insistat ca mama ei să cumpere o păpuşă frumoasă şi pentru Maria. Mama a observat că poate ar fi mai bine să îi facă un alt cadou, dat fiind că Maria nu putea vedea podoabele şi frumuseţea păpuşii. Dar Francisca a fost de neclintit:

- Mamă, cumpără-i o păpuşă. Nu te îngrijora, dă-i-o şi, ca să o „vadă”, voi avea grijă eu.

A fost cumpărată păpuşa şi Maria a stat o zi cu Francesca ei. După saluturi, îmbrăţişări, Ioana, mama, era atentă la dăruirea păpuşii.

Francesca a aşezat-o pe prietena ei, apoi a luat păpuşa, s-a aşezat alături de ea şi a început să îi descrie şi să îi dea să atingă toate părţile cele mai semnificative ale jucăriei:

- Simţi, Maria, acesta este părul. Simţi, atinge-l, dulce. Acestea sunt mânuţele, simţi cât de delicate sunt, micuţe.

Descrierea palpată a păpuşii a durat cam jumătate de oră, apoi Maria a luat-o în braţe, şi-a lipit-o de faţă şi a început să spună:

- Cât de frumoasă este păpuşa pe care mi-a dăruit-o Francesca! Cât de frumoasă este!

Ochii albaştri ai Francescăi au devenit şi mai luminoşi şi mai vii la auzul acestor cuvinte; pentru ea era cu adevărat o mare bucurie să fi reuşit să îi „arate păpuşa” prietenei ei.

Toată seara a rămas alături de Maria, a ajuta-o să se plimbe, a vorbit cu ea despre multe lucruri, dar, mai ales, a revărsat asupra prietenei nevăzătoare toată lumina pe care o avea în suflet.

 Spuneți tuturor copiilor să țină legătura şi mâinile peste ochi. Îndrumaţi-i să-și ia legătura şi mâinile de pe ochi atunci când spuneţi „deschide-ne ochii” în următoarea rugăciune.

 Doamne, îţi mulțumesc că Isus a murit pentru păcatele noastre. Nu numai că a murit, dar a învins moartea și a înviat. Îți mulțumesc că Isus este viu și lucrează în lume astăzi. Deschide-ne ochii (copiii își iau mâinile de la ochi şi legăturile) pentru că vrem să-l vedem pe Isus! Amin.

DUMINICA A II-A A PAŞTELUI (A)

 

Tema

Toma „necredinciosul”.

Obiect

Un caiet cu o listă de nume (nu e nevoie să scrieţi numele) care vor fi strigate la un moment dat.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31

În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pace vouă!" 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: "Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi". 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: "Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute". 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit "Geamănul", nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: "L-am văzut pe Domnul!" Dar el le-a zis: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede". 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: "Pace vouă!" 27 Apoi i-a spus lui Toma: "Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!" 28 Toma a răspuns şi i-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" 29 Isus i-a spus: "Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!" 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

 Cuvântul Domnului

  

ÎNVĂȚĂTURA

 Care este primul lucru pe care un profesor îl face la începutul orelor la şcoală? Nu știu despre profesorii voştri, dar primul lucru pe care mulți profesori îl fac în fiecare zi este să verifice catalogul. Profesorul deschide catalogul și începe să strige numele fiecărui copil... Ionuţ, Amalia, Maria, Loenard, Melisa etc. Pe măsură ce sunt strigate numele elevilor, ei ridică mâna și răspund: „Prezent!” Dacă profesorul strigă numele lui Angelo și acesta nu este acolo, profesorul notează în catalog absenţa. De ce este important ca profesorul să știe că Angelo este absent? Este important pentru că trebuie să i se spună ce a ratat când a lipsit.

 Este asemănător cu ce s-a întâmplat în episodul din Evanghelia de astăzi. Era duminică după ce Isus a fost răstignit şi îngropat iar ucenicii lui s-au adunat într-o cameră şi au încuiat-o. Erau împreună în acea cameră pentru că le era frică. Le era frică de ceea ce le-ar putea face dușmanii lui Isus. Biblia ne spune că, deși ușile erau încuiate, Isus a intrat și a stat acolo cu ei. Când ucenicii l-au văzut pe Isus, s-au bucurat foarte mult.

 Unul dintre ucenici, al cărui nume era Toma, nu era acolo cu ceilalți în când li s-a arătat Isus. Nu știu de ce Toma nu a fost acolo. Poate că era bolnav sau poate doar a decis să stea acasă în ziua aceea. Când ceilalți ucenici l-au întâlnit pe Toma, i-au spus ce a ratat când a lipsit. Ei au spus: „L-am văzut pe Isus. El este viu!” Toma nu i-a crezut. El a spus: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede.”

 Duminica următoare, ucenicii erau din nou în casă, iar de data aceasta Toma era cu ei. S-a întâmplat acelaşi lucru ca în duminica precedentă. Chiar dacă ușile erau încuiate, Isus a venit și a stat în mijlocul ucenicilor. S-a întors către Toma și i-a spus: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!”

 Toma nu avea nevoie să atingă rănile unde fuseseră cuiele sau să-şi pună mâna în rana de la coastă. El a căzut în genunchi înaintea lui Isus și a spus: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

 Una dintre marile promisiuni pe care le-a făcut Isus a fost aceasta: „Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt şi eu”. În fiecare săptămână ne adunăm în numele lui Isus pentru a ne ruga și a-l lăuda la Sfânta Liturghie. Deci, ce pierdem dacă lipsim? Pierdem același lucru pe care l-a pierdut Toma atunci când a lipsit - șansa de a-l întâlni şi de a fi cu Isus!

 Mulți oameni astăzi nu cred că Isus a înviat cu adevărat din morţi pentru că nu-l văd cu ochii fizici. Dar ştii ce? Isus a înviat cu adevărat, indiferent dacă ei cred sau nu! Noi  nu l-am văzut niciodată pe Isus cu ochii fizici, dar îl vedem cu ochii sufletului, deoarece noi credem. Îl acceptăm prin credință. Nu trebuie să vedem ca să credem!

 Într-o zi, un elev i-a spus învăţătorului:
- L-aş iubi mult mai mult pe Isus dacă l-aş vedea.
La aceste cuvinte, învăţătorul l-a luat pe copil de mână şi l-a condus în grădină.
Era o zi splendidă şi soarele strălucea cu putere.
Atunci învăţătorul a spus:
- Dragul meu, priveşte acum în sus şi încearcă să îţi fixezi privirea spre soarele strălucitor.
Copilul a încercat iar şi iar, dar nu a reuşit. A exclamat:
- Nu pot: este prea orbitor.
Atunci învăţătorul i-a dat copilului o lentilă opacă şi a adăugat:
- Acum încearcă să priveşti.
Copilul a ascultat şi a exclamat imediat:
- Acum da, pot să îl văd şi pot chiar să îi admir strălucirea.
Învăţătorul a încheiat:
- Aşa cum, pentru a-ţi fixa privirea spre soare, ai nevoie de o lentilă opacă, la fel şi pentru a-l vedea pe Dumnezeu avem nevoie de credinţă. Credinţa ne permite să îl vedem pe Dumnezeu doar atât cât are nevoie mintea noastră slabă, numai cât are nevoie inima noastră mică. Dacă l-am vedea pe Dumnezeu, am rămâne atât de încântaţi încât nu am mai reuşi să facem altceva. Aşa va fi în paradis.

 Dragă Isuse, am venit astăzi în casa ta și ne-am adunat în numele tău pentru că vrem să fim cu tine. Am venit să ne închinăm și să lăudăm numele tău. Amin.

ÎNVIEREA DOMNULUI (PAŞTELE)

 

  Tema

Învierea lui Isus.

Obiect

O imagine a lui Isus în iluzie optică. (Ca de exemplu aceasta.)

Personaje: Maria Magdalena, Petru, Ioan.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1-9

În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: "L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus". 3 Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut; 9 pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi.

 Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Semnificaţia misterului

- Ce înseamnă Paştele pentru Isus? Isus, ca om, şi-a terminat în sfârşit suferinţele; acum este în glorie, acum celebrează triumful asupra răului, a morţii şi a iadului. Domneşte pretutindeni şi întotdeauna. Cristos ieri, astăzi şi în veci. De aceea, exclamăm: „Aleluia, aleluia, Cristos a înviat”....

- Ce înseamnă Paştele pentru Biserică? Isus este întâiul născut (Col 1,18). Biserica se naşte din mormântul deschis de Cristos prin botezul Duhului. Apostolii primesc suflul vieţii noi, duc iertarea păcatelor, au porunca de a forma un nou popor care are acelaşi destin pe care l-a avut Isus cel înviat. De aceea, exclamăm: Aleluia, aleluia: Cristos a înviat.

- Ce înseamnă Paştele pentru lume? În lume, dominată de vanitate, de moarte şi de durere, se naşte lumina vieţii celei noi. Istoria nu se îndreaptă spre ruină, ci spre triumful binelui. Ultimul cuvânt în viaţa lumii şi a universului cu toate creaturile sale, eliberate de corupţie, este rezervat iubirii lui Dumnezeu. Îndepărtând teama de viitor, să ne reînnoim speranţa şi să exclamăm: „Aleluia, aleluia: Cristos a înviat”.

- Ce înseamnă Paştele pentru noi? Morţii noştri sunt vii. Păcatele noastre sunt iertate. Demnitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu nu va mai dispărea niciodată. Credinţa noastră este sigură. Moartea este înfrântă. La judecată, nu mai există condamnare pentru cel care este cu Cristos cel înviat. Iadul nu mai poate sărbători victorii, Paradisul este deschis pentru fiecare dintre noi care acceptă şi trăieşte răscumpărarea înfăptuită de cel înviat. Suntem în aşteptarea venirii lui Cristos în glorie. Aşteptăm învierea morţilor şi viaţa lumii care va veni.

- Cred: voi învia; acest trup al meu îl va vedea pe Mântuitorul. De aceea, cu bucurie exclamăm din nou: „Aleluia, aleluia: Cristos înviat nu mai moare; moartea nu mai are putere asupra lui şi nici asupra noastră”.

 Priviți această imagine. Ce vedeți? Ați văzut imaginea lui Isus? Unii oameni văd imaginea lui Isus, iar alții nu. Este exact ca și în viața reală. Unii oameni nu îl văd pe Isus pentru că îl caută în locuri greșite.

 Rugați copiii ce întruchipează personajele să urmeze mișcările pentru a vă ajuta să arate ce s-a întâmplat în ziua învierii.

 Asta s-a întâmplat astăzi în Evanghelia pe care am auzit-o. Duminică, dimineața devreme, pe când era încă întuneric, Maria Magdalena s-a dus la mormântul în care fusese îngropat Isus. (Copilul merge la locul mormântului.) Ea a constatat că piatra a fost rostogolită de la intrare. Ea a alergat (Aleargă la cei doi apostoli) și i-a găsit pe Simon Petru și un alt ucenic, Ioan. Ea le-a spus: (Duce mâna la gură ca și cum ar striga pe cineva.) „Au luat trupul Domnului din mormânt și nu știu unde l-au pus!”

 Petru și Ioan au pornit spre mormânt. (Merg la mormânt.) Amândoi alergau, dar Ioan l-a întrecut pe Petru și a ajuns primul la mormânt. S-a aplecat, s-a uitat înăuntru și a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat. (Copilul “Ioan” se apleacă.) Apoi a sosit Simon Petru și a intrat. El a observat că ştergarul care acoperise capul lui Isus era împăturit și pus deoparte de giulgiuri. Atunci Ioan a intrat, a văzut și a crezut (Pune mâinile peste inimă.) – căci până atunci ei încă nu înțeleseseră Scripturile care spuneau că Isus trebuie să învie din morți. Apoi au plecat acasă.

 Unii oameni, precum Maria, Petru și Ioan, nu-l pot vedea pe Isus pentru că îl caută într-un mormânt sau pe o cruce. El nu este acolo! El a înviat și stă la dreapta Tatălui în ceruri. Dacă vrei să-l vezi pe Isus, uită-te în Cuvântul său, el ţi se va descoperi, la fel cum a făcut-o Mariei Magdalena!

 Cerul albastru era brăzdat de rândunele.

Pe pervazul unei ferestre era o colivie de canari. Micuţii i-au spus mamei:

- Învaţă-ne să zburăm, asemenea rândunelelor.

Ea a răspuns cu tristeţe:

- Cum pot să vă învăţ să zburaţi, dacă am trăit tot timpul în colivie?

 Dragă Tată, îți mulțumim că Isus, Mântuitorul nostru, nu este într-un mormânt. El este viu! Slujim unui Mântuitor înviat! Aleluia! Amin.

CRISTOS A ÎNVIAT! Învierea Domnului să vă lumineze viaţa şi să aducă pace, linişte în sufletele voastre şi ale celor dragi!