DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE (A)

 

Tema

Isus plânge împreună cu copiii săi.

 Obiect

O sticlă mică transparentă cu puțină apă în ea.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,1-45

În acel timp, era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2 Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Aşadar, surorile au trimis să i se spună: "Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!" 4 Auzind, Isus a zis: "Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea". 5 Deşi Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, 6 când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. 7 Abia după aceea le-a spus discipolilor: "Să mergem din nou în Iudeea!" 8 Discipolii i-au spus: "Rabbi, acum căutau iudeii să te bată cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?" 9 Isus a răspuns: "Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticneşte, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Însă dacă cineva umblă în timpul nopţii, se poticneşte, pentru că lumina nu este în el". 11 După ce a spus acestea, a adăugat: "Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc". 12 Atunci discipolii i-au zis: "Doamne, dacă doarme, va fi salvat!" 13 De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. 14 Aşadar, Isus le-a spus deschis: "Lazăr a murit 15 şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!" 16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: "Să mergem şi noi ca să murim cu el!" 17 Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19 Şi mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. 20 Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. 21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da". 23 Isus i-a spus: "Fratele tău va învia". 24 Marta i-a zis: "Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă". 25 Isus i-a spus: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?" 27 Ea, răspunzând, a zis: "Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume". 28 După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: "Învăţătorul este aici şi te cheamă". 29 Când a auzit, Maria s-a ridicat repede şi a venit la el. 30 Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. 32 Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit". 33 Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. 34 Şi a zis: "Unde l-aţi pus?" I-au răspuns: "Doamne, vino şi vezi!" 35 Şi Isus a lăcrimat. 36 Atunci iudeii au început să spună: "Iată cât de mult îl iubea!" 37 Dar unii dintre ei au zis: "Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?" 38 Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră. 39 Isus a zis: "Ridicaţi piatra!" Marta, sora celui mort, i-a zis: "Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile". 40 Isus i-a spus: "Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?" 41 Au ridicat deci piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: "Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42 Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis". 43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: "Lazăr, vino afară!" 44 A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!" 45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.

 Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 În cartea Psalmilor, David i-a cerut lui Dumnezeu să-și pună lacrimile într-o sticlă. (Psalmul 56:8) Vedeţi această sticlă mică? Eu o numesc „sticla cu lacrimile mele”. Acestea nu sunt lacrimi adevărate, aici este doar apă, dar îmi amintește de vremurile în care am plâns cu lacrimi adevărate. Acum, nu știu dacă Dumnezeu ne păstrează lacrimile într-o sticlă ca aceasta, dar eu cred că Dumnezeu ne vede lacrimile și ne aude când plângem.

 Tu ai plâns sau plângi vreodată? Bineînțeles că o faci. Ce este acel ceva care te face să plângi? (Permiteți răspunsuri.)

 Am făcut o listă cu câteva lucruri care ne fac să plângem.

 Ridică mâna dacă ai căzut şi te-ai lovit atât de rău încât ai plâns (Permiteți răspunsuri.)

 Ridică mâna dacă ai fost vreodată atât de trist încât ai plâns. (Permiteți răspunsuri.)

 Ridică mâna dacă cineva ți-a rănit sentimentele și ai plâns. (Permiteți răspunsuri.)

 Ridică mâna dacă ai plâns vreodată pentru că plângea altcineva. (Permiteți răspunsuri.) (Puteţi adăuga şi altele)

 Plângem cu toții, nu-i așa? Știai că şi Isus a plâns? Cel mai scurt verset din întreaga Biblie spune: „Isus a plâns”. Știu cel puțin trei lucruri care l-au făcut pe Isus să plângă.

 Biblia ne spune că Isus a plâns când se ruga pentru alții: „În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri”. (Evrei 5:7)

 Biblia ne mai spune că Isus a plâns când a văzut oameni care pierdeau ceea ce voia Dumnezeu pentru ei. Evanghelistul Luca ne spune că, pe măsură ce Isus s-a apropiat de Ierusalim și a văzut cetatea, El a plâns din pentru ea zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta [calea] spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi.”. (Luca 19:41-42)

 Astăzi, Evanghelia ne spune că Isus a plâns când prietenii săi sufereau. Isus a avut un prieten pe nume Lazăr, care s-a îmbolnăvit foarte tare. Surorile lui, Maria și Marta, i-au trimis cuvânt lui Isus și l-au rugat să vină să-l vindece pe Lazăr, dar când Isus a sosit, Lazăr murise deja. Biblia ne spune că atunci când Isus a văzut-o pe Maria plângând pentru că fratele ei murise, a plâns și el. Asta nu este tot ceea ce a făcut Isus; ascultă ce s-a întâmplat în continuare.

 Isus a mers cu Maria și Marta și alții să viziteze mormântul în care a fost îngropat Lazăr. Era o peșteră cu o piatră mare peste intrare. Când au ajuns la mormânt, Isus le-a spus unora dintre bărbații care erau cu ei: „Ridicaţi piatra!”. Atunci Isus a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!” Și Lazăr a ieșit din mormânt. Îmi imaginez că atunci când a văzut asta, lacrimile de tristețe ale Mariei s-au transformat în lacrimi de bucurie.

 Plângem cu toții și mă bucur că avem și un Mântuitor care plânge. Mă bucur că El ne iubește atât de mult încât ne doare când suntem răniți. El ne simte durerea. El vede lacrimile noastre și ne păstrează lacrimile în inima sa.

 O fetiță era pe moarte din cauza unei boli de care fusese vindecat cu câtva timp înainte frățiorul ei de opt ani.

Doctorul i-a spus copilului: „Numai transfuzia sângelui tău poate să salveze viața surioarei tale. Ești dispus să îi dai sânge?”. Micuțul avea ochii dilatați de frică. A ezitat un moment și, la sfârșit, a spus: „De acord, doctore. O voi face”.

O oră după transfuzie, băiețelul a întrebat cu teamă: „Doctore, spuneți-mi când voi muri?”. Abia atunci doctorul și-a dat seama de acel moment de teamă pe care îl avuse: se gândea că, donând sânge surorii lui, însemna să îi dea propria viață.

 Dragă Isuse, este mângâietor să știm că atunci când plângem, tu plângi cu noi. Dar este și mai mângâietor să știm că Tu ai putere asupra morții și asupra mormântului și că într-o zi vom fi în rai cu Tine - și atunci nu vor mai fi lacrimi. Amin.