Temă
A avea încredere
în Dumnezeu. Călătoria credinței lui Avram.
Sau
Dumnezeu îl
confirmă pe Isus ca Fiul său.
Obiect/e
O legătură pentru ochi
şi ceva reprezentativ pentru Jocurile Olimpice.
EVANGHELIA
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 17,1-9
În acel timp, Isus
i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un
munte înalt 2 şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit
ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. 3 Şi iată că le-au apărut
Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus! 4 Petru, luând cuvântul, i-a spus lui
Isus: "Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei
colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie". 5 Pe când
mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor
spunea: "Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea;
ascultaţi de el!" 6 Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi s-au
înspăimântat foarte mult. 7 Dar, venind Isus, şi atingându-i, le-a zis:
"Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!" 8 Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut
pe nimeni decât pe Isus singur. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a
poruncit: "Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut până când Fiul Omului
nu va fi înviat din morţi!"
Cuvântul Domnului
ÎNVĂȚĂTURA
Când facem ceva
pentru prima dată, poate fi puțin înfricoșător. Îți amintești prima ta zi de
școală? Mama ta, probabil, a intrat cu tine ca să te ajute să-ți găsești clasa
și să-ți cunoști învățătorul. Când te-ai urcat pentru prima dată pe o bicicletă,
probabil că cineva a mers lângă tine și te-a ajutat să te țină ca să nu cazi.
Asta ți-a dat încredere și în curând ai mers pe cont propriu. Când ai fost
pentru prima dată să înoți, nu ai ieșit și ai sărit în piscină, nu-i așa? Nu, a
fost cineva cu tine care să te țină până când poți înota singur. Chiar ajută
foarte mult dacă avem pe cineva în care avem încredere să ne fie alături atunci
când trebuie să facem ceva ce nu am mai făcut niciodată.
Astăzi am adus o
bandă de legat la ochi. Ce-ar fi dacă aș cere unuia dintre voi să-și lege banda
la ochi și să-ți găsească drumul spre domnul dascăl și să îmi aducă o carte de
cântece? Cum crezi că te-ai simți? Ai fi îngrijorat că ai putea să te lovești
de ceva și să te rănești? Ți-ar fi teamă că alții ar putea râde de tine atunci
când mergi în direcția greșită? Dacă aș spune că aș merge cu tine și te-aș ține
de mână? Ai încredere în mine, nu-i așa? Îți spun că voi fi cu tine la fiecare
pas. Cum te face să te simți? Dorește cineva să încerce? (Puteți alege un copil.) Bine N. hai să mergem.
Ceea ce a făcut N.
în această dimineață este similar cu ceea ce au experimentat Abraham și Sara în prima lectură de astăzi. Dumnezeu i-a spus lui Abraham să lase totul în urmă
și să se mute într-o țară nouă. Nici măcar nu i-a spus unde este țara aceasta.
El doar a spus: „Du-te în țara pe care ți-o voi arăta”. Nu știau unde se
îndreaptă sau ce vor găsi când vor ajunge acolo. Era ca și cum purtau o bandă
la ochi, dar aveau încredere în Dumnezeu -- la fel cum N. a avut încredere în
mine – așa cum avem încredere în părinții noștri pentru a ne ajuta să facem
lucruri noi. Așa că, deși s-au cam speriat, au lăsat totul și au pornit la drum
spre locul pe care li-l va arăta Dumnezeu. A durat mulți ani, dar Dumnezeu a
fost cu ei și i-a condus în noua lor casă.
Dar tu? Faci
vreodată o călătorie în necunoscut? Sigur că da. Aproape în fiecare zi ne
confruntăm cu lucruri pe care nu le-am mai făcut niciodată. S-ar putea să fie
puțin înfricoșător, dar știm că Dumnezeu este cu noi, așa cum a fost cu Abraham
și Sara. Trebuie doar să avem încredere în el pentru a ne conduce.
Câți dintre voi
ați urmărit Jocurile Olimpice de iarnă la televizor? La fel ca, poate, mulți
dintre voi, am fost prins de entuziasmul de a vedea sportivi din întreaga lume
îndreptându-se spre munții acoperiți de zăpadă din Rusia pentru a participa la
Jocurile Olimpice de iarnă. A fost palpitant să-i privesc „zburând” pe munte pe
bob, snowboard-uri și schiuri! La fel de interesant a fost să-i vezi pe
patinatori învârtindu-se, sărind, dansând și alergând pe gheață. Chiar dacă nu
sunteți un mare fan al sportului, puteți împărtăși emoția pe care o simt
atleții atunci când își reprezintă țara și concurează pentru o medalie care
demonstrează că sunt printre cei mai buni din lume.
Ați avut vreodată
o experiență atât de minunată încât nu ați vrut să se termine? Ce anume? (Lăsaţi copiii să ofere răspunsuri). Sunt
sigur că majoritatea sportivilor s-au simțit așa când au văzut sfârșitul
Jocurilor Olimpice. La urma urmei, au muncit patru ani pentru a ajunge la
Olimpiadă și au vrut să se bucure de sentiment cât mai mult posibil. Și totuși,
se pare că s-a terminat prea devreme.
Fiorul unui
eveniment care le-a schimbat viața și un sentiment de tristețe văzându-l sfârșit
este ceea ce au simțit câţiva dintre discipolii lui Isus în Evanghelia de
astăzi. Este povestea unei experiențe de neuitat pe vârful muntelui cu Isus.
Relatarea începe
cu Isus luând trei dintre ucenicii săi, Petru, Iacob și Ioan, sus pe un munte
pentru a se ruga. În timp ce Isus se ruga, s-a întâmplat un lucru uimitor.
Biblia spune că înfățișarea feței lui a început să se schimbe și că hainele lui
au devenit foarte strălucitoare. Apoi, Moise și Ilie au apărut împreună cu
Isus. Când a văzut acest lucru, Petru a fost atât de entuziasmat încât i-a spus
lui Isus că ar trebui să rămână acolo sus, pe munte, și să construiască trei
corturi – unul pentru Isus, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.
Petru nu a vrut să
se termine această experiență minunată de pe munte. Dar ceea ce Petru nu a
înțeles este faptul că era necesar ca această experiență să se termine, pentru
ca ei să poată merge mai departe către cel mai mare dar al lui Dumnezeu pentru
lume – darul mântuirii. După acest moment de pe munte, Isus a fost răstignit pe
cruce, a fost îngropat și a înviat pentru ca tu și cu mine să avem viața
veșnică în ceruri.
Dumnezeu trimite o
mulțime de zile fericite în viața noastră. Ziua în care decidem să-l urmăm pe
Isus și să-l facem Domnul și Mântuitorul nostru este, fără îndoială, cea mai
fericită zi din viața noastră, dar mai sunt multe zile fericite care vor urma.
Când Isus vine în inima noastră, este începutul unei vieți de slujire a lui cu
bucurie.
Tată ceresc, îți
mulțumim pentru toate experiențele fericite pe care ni le trimiți în cale.
Ajută-ne să creștem în drumul nostru zilnic cu tine. În numele lui Isus îţi
cerem aceasta. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu