DUMNICA FLORIILOR (A)

 

Tema

Intrarea triumfătoare a lui Isus în Ierusalim.

Obiect

Câteva stegulețe, eșarfe, și, dacă e posibil, chiar și suflători pentru zgomot.

 

EVANGHELIA

 Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 26,14-27,66

 „Mărire ție, Doamne, care vii plin de bunătate și de milostivire.

Șase zile înainte de marea solemnitate a Paștelui,

când Domnul a intrat în Ierusalim,

au mers înaintea lui copiii:

purtau în mâini ramuri de palmier

și aclamau cu glas puternic:

Mărire ție, Doamne care vii plin de bunătate și de milostivire.”

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Dragi copii, astăzi mă vedeți îmbrăcat în roșu: culoarea sângelui. Începem perioada cea mai importantă a anului liturgic: Săptămâna Sfântă, în care retrăim:

- Cina de pe urmă (Joia Sfântă).

- Răstignirea și moartea lui Isus (Vinerea Sfântă).

- Învierea sa glorioasă (Noaptea de Paști).

Îl însoțim cu credință și devoțiune pe Mântuitorul nostru în intrarea sa în orașul sfânt și pe drumul crucii, pentru a participa și la învierea sa.

În jurul lui Isus, întotdeauna, dar mai ales acum, sunt două categorii de persoane: cei care îl iubesc și cei care îl urăsc; cei care îl iubesc și cei care îi doresc moartea.

- De care parte vrem să ne așezăm?

- Isus nu suferă și nu moare și astăzi în frații noștri nefericiți din cauza răutății noastre?

 Înmânați fiecărui copil un steag sau eșarfă (eventual și suflătoarea pentru zgomot) pe care să le folosească atunci când îi dați indicația în predică.

 Vreau să vă imaginați în această dimineață că vom avea o vizită din partea președintelui. Am niște steaguri și niște eșarfe pe care să le fluturați. Eu voi descrie parada și, pe măsură ce președintele trece pe lângă ea, vreau să faceți cu mâna și să fluturați steagurile și eșarfele. Sunteţi gata? Parada este pe cale să înceapă.

 Uite! Parada se apropie. O văd în depărtare. Fanfara conduce parada, iar în spatele fanfarei sunt mașini cu alți oameni importanți precum autoritățile civile locale, senatorul județului și primarul. Pe măsură ce trec, zâmbim și facem semn cu mâna. (Faceți o pauză pentru ca copiii să acționeze.)

 Apoi, iată-l că vine -- președintele. Se află într-o mașină mare decapotabilă, neagră. Face semn cu mâna mulțimilor care se aliniază de-a lungul străzii, pe o parte și pe alta în timp ce trece pe lângă ei. Oamenii …

flutură steagurile (pauză pentru ca copiii să acționeze.)

 și flutură eșarfele (pauză pentru ca copiii să acționeze.).

Apoi, pe măsură ce parada continuă să treacă, sunetul fanfarei cântând și al oamenilor care strigă se estompează în depărtare. S-a terminat. Sărbătoarea s-a încheiat.

 Seamănă foarte mult cu o scenă care a avut loc într-o zi la Ierusalim. Regele Isus venea în orașul lor. Oamenii se aliniau pe străzi. Unii au mers în fața regelui, iar alții au mers în spatele lui. În loc de o decapotabilă mare, neagră, Regele a venit pe spatele unui măgar mic. Să facem ce au făcut oamenii când regele Isus a venit în oraș.

 În timp ce înainta pe străzile orașului, mulțimile...

 fluturau ramuri de palmier (pauză pentru ca copiii să acționeze, fluturând steagurile și eșarfele)

strigau: „Osana, Fiul lui David!” (copiii repetă.)

strigau în continuare: „Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului!” (copiii repetă.)

de asemenea spuneau: „Osana întru cele de sus!” (copiii repetă.)

 Astăzi este Duminica Floriilor. Astăzi sărbătorim intrarea Regelui Isus în Ierusalim. A fost o zi care a marcat începutul unei săptămâni incredibile. O săptămână în care îl vedem pe Isus aplaudat, apoi arestat, judecat, condamnat și răstignit. Dar, pe măsură ce săptămâna s-a încheiat, o altă săptămână a început exact așa cum începuse săptămâna anterioară... cu o sărbătoare.

 O fetiță, după ce a citit o biografie frumoasă a unui martir al credinței din primele secole, i-a spus așa mamei:

- Aș vrea și eu să îmi dau viața pentru Isus.

Mama a zâmbit și a spus:

- Nu este nevoie să fii martiră. Poți să îți pierzi viața pentru Isus acasă și la școală.

- Cum pot face asta?

- Vezi, rar îți faci bine temele, deseori mergi târziu la școală, aproape niciodată nu reușești să intri în biserică înainte de a merge la școală, chiar dacă treci prin apropierea ei. Fă-ți temele repede, scoală-te mai devreme. Lasă viața leneșă. După ore preferi să alergi la prietenele tale sau să te uiți la televizor în loc să te joci cu fratele tău. Schimbă-ți, abandonează-ți viața ta prea comodă și puțin egoistă și vei găsi una nouă și frumoasă. Dacă o vei face cu iubire, vei fi oarecum martiră, chiar dacă nu chiar ca sfânta Cecilia sau ca sfânta Lucia.

 Dragă Isus, vocile noastre se unesc cu vocile oamenilor din Ierusalim de acum aproximativ 2.000 de ani. Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Amin.

DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE (A)

 

Tema

Isus plânge împreună cu copiii săi.

 Obiect

O sticlă mică transparentă cu puțină apă în ea.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,1-45

În acel timp, era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2 Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Aşadar, surorile au trimis să i se spună: "Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!" 4 Auzind, Isus a zis: "Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea". 5 Deşi Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, 6 când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. 7 Abia după aceea le-a spus discipolilor: "Să mergem din nou în Iudeea!" 8 Discipolii i-au spus: "Rabbi, acum căutau iudeii să te bată cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?" 9 Isus a răspuns: "Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticneşte, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Însă dacă cineva umblă în timpul nopţii, se poticneşte, pentru că lumina nu este în el". 11 După ce a spus acestea, a adăugat: "Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc". 12 Atunci discipolii i-au zis: "Doamne, dacă doarme, va fi salvat!" 13 De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. 14 Aşadar, Isus le-a spus deschis: "Lazăr a murit 15 şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!" 16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: "Să mergem şi noi ca să murim cu el!" 17 Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19 Şi mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. 20 Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. 21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da". 23 Isus i-a spus: "Fratele tău va învia". 24 Marta i-a zis: "Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă". 25 Isus i-a spus: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?" 27 Ea, răspunzând, a zis: "Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume". 28 După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: "Învăţătorul este aici şi te cheamă". 29 Când a auzit, Maria s-a ridicat repede şi a venit la el. 30 Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. 32 Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit". 33 Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. 34 Şi a zis: "Unde l-aţi pus?" I-au răspuns: "Doamne, vino şi vezi!" 35 Şi Isus a lăcrimat. 36 Atunci iudeii au început să spună: "Iată cât de mult îl iubea!" 37 Dar unii dintre ei au zis: "Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?" 38 Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră. 39 Isus a zis: "Ridicaţi piatra!" Marta, sora celui mort, i-a zis: "Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile". 40 Isus i-a spus: "Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?" 41 Au ridicat deci piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: "Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42 Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis". 43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: "Lazăr, vino afară!" 44 A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!" 45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.

 Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 În cartea Psalmilor, David i-a cerut lui Dumnezeu să-și pună lacrimile într-o sticlă. (Psalmul 56:8) Vedeţi această sticlă mică? Eu o numesc „sticla cu lacrimile mele”. Acestea nu sunt lacrimi adevărate, aici este doar apă, dar îmi amintește de vremurile în care am plâns cu lacrimi adevărate. Acum, nu știu dacă Dumnezeu ne păstrează lacrimile într-o sticlă ca aceasta, dar eu cred că Dumnezeu ne vede lacrimile și ne aude când plângem.

 Tu ai plâns sau plângi vreodată? Bineînțeles că o faci. Ce este acel ceva care te face să plângi? (Permiteți răspunsuri.)

 Am făcut o listă cu câteva lucruri care ne fac să plângem.

 Ridică mâna dacă ai căzut şi te-ai lovit atât de rău încât ai plâns (Permiteți răspunsuri.)

 Ridică mâna dacă ai fost vreodată atât de trist încât ai plâns. (Permiteți răspunsuri.)

 Ridică mâna dacă cineva ți-a rănit sentimentele și ai plâns. (Permiteți răspunsuri.)

 Ridică mâna dacă ai plâns vreodată pentru că plângea altcineva. (Permiteți răspunsuri.) (Puteţi adăuga şi altele)

 Plângem cu toții, nu-i așa? Știai că şi Isus a plâns? Cel mai scurt verset din întreaga Biblie spune: „Isus a plâns”. Știu cel puțin trei lucruri care l-au făcut pe Isus să plângă.

 Biblia ne spune că Isus a plâns când se ruga pentru alții: „În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri”. (Evrei 5:7)

 Biblia ne mai spune că Isus a plâns când a văzut oameni care pierdeau ceea ce voia Dumnezeu pentru ei. Evanghelistul Luca ne spune că, pe măsură ce Isus s-a apropiat de Ierusalim și a văzut cetatea, El a plâns din pentru ea zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta [calea] spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi.”. (Luca 19:41-42)

 Astăzi, Evanghelia ne spune că Isus a plâns când prietenii săi sufereau. Isus a avut un prieten pe nume Lazăr, care s-a îmbolnăvit foarte tare. Surorile lui, Maria și Marta, i-au trimis cuvânt lui Isus și l-au rugat să vină să-l vindece pe Lazăr, dar când Isus a sosit, Lazăr murise deja. Biblia ne spune că atunci când Isus a văzut-o pe Maria plângând pentru că fratele ei murise, a plâns și el. Asta nu este tot ceea ce a făcut Isus; ascultă ce s-a întâmplat în continuare.

 Isus a mers cu Maria și Marta și alții să viziteze mormântul în care a fost îngropat Lazăr. Era o peșteră cu o piatră mare peste intrare. Când au ajuns la mormânt, Isus le-a spus unora dintre bărbații care erau cu ei: „Ridicaţi piatra!”. Atunci Isus a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!” Și Lazăr a ieșit din mormânt. Îmi imaginez că atunci când a văzut asta, lacrimile de tristețe ale Mariei s-au transformat în lacrimi de bucurie.

 Plângem cu toții și mă bucur că avem și un Mântuitor care plânge. Mă bucur că El ne iubește atât de mult încât ne doare când suntem răniți. El ne simte durerea. El vede lacrimile noastre și ne păstrează lacrimile în inima sa.

 O fetiță era pe moarte din cauza unei boli de care fusese vindecat cu câtva timp înainte frățiorul ei de opt ani.

Doctorul i-a spus copilului: „Numai transfuzia sângelui tău poate să salveze viața surioarei tale. Ești dispus să îi dai sânge?”. Micuțul avea ochii dilatați de frică. A ezitat un moment și, la sfârșit, a spus: „De acord, doctore. O voi face”.

O oră după transfuzie, băiețelul a întrebat cu teamă: „Doctore, spuneți-mi când voi muri?”. Abia atunci doctorul și-a dat seama de acel moment de teamă pe care îl avuse: se gândea că, donând sânge surorii lui, însemna să îi dea propria viață.

 Dragă Isuse, este mângâietor să știm că atunci când plângem, tu plângi cu noi. Dar este și mai mângâietor să știm că Tu ai putere asupra morții și asupra mormântului și că într-o zi vom fi în rai cu Tine - și atunci nu vor mai fi lacrimi. Amin.

DUMINICA A IV-A DIN POSTUL MARE (A)

 

Tema

Dumnezeu privește la inima noastră. (Prima lectură)

Isus vindecă un om orb. (Evanghelia)

 Obiect

Echipament sportiv la alegere. (Prima lectură)

Un bol, pământ, apă și o tavă mică pentru plăcintă (poate rămâne și în bol), dacă e posibil. (Evanghelia)

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 9,1-41

 În acel timp, Isus a văzut un om orb din naştere. Discipolii lui l-au întrebat, zicând: "Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?" 3 Isus a răspuns: "N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci este astfel ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4 Noi trebuie să săvârşim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5 Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii". 6 După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă, i-a pus tina pe ochi 7 şi i-a zis: "Du-te şi spală-te la piscina Siloe!" - care înseamnă "Trimisul". Aşadar, el a plecat, s-a spălat şi s-a întors văzând. 8 Atunci, vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte că era cerşetor au zis: "Nu este el cel care şedea şi cerşea?" 9 Unii spuneau: "El este", alţii ziceau: "Nu, dar seamănă cu el". El a zis: "Eu sunt". 10 Aşadar, i-au spus: "Cum ţi s-au deschis ochii?" 11 El a răspuns: "Omul care se numeşte Isus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: «Du-te la Siloe şi spală-te!» Deci m-am dus şi, după ce m-am spălat, mi-am redobândit vederea". 12 Ei i-au zis: "Unde este acela?" El a spus: "Nu ştiu". 13 L-au dus la farisei pe cel care fusese orb. 14 De fapt, era sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina şi i-a deschis ochii. 15 Fariseii l-au întrebat din nou cum a început să vadă. El le-a zis: "Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd". 16 Câţiva dintre farisei ziceau: "Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta". Alţii însă ziceau: "Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?" Şi era dezbinare între ei. 17 Deci i-au zis iarăşi orbului: "Tu ce spui despre el, de vreme ce ţi-a deschis ochii?" El a răspuns: "Este un profet". 18 Iudeii nu credeau despre el că fusese orb şi a început să vadă până când nu i-au chemat pe părinţii celui care şi-a redobândit vederea 19 şi i-au întrebat: "Acesta este fiul vostru pe care spuneţi că l-aţi născut orb? Aşadar, cum de vede acum?" 20 Părinţii lui au răspuns şi au zis: "Ştim că acesta este fiul nostru şi că l-am născut orb. 21 Dar cum de vede acum nu ştim. Şi nici cine i-a deschis ochii nu ştim. Întrebaţi-l pe el; e destul de mare! Va vorbi el însuşi despre sine". 22 Părinţii lui au spus acestea pentru că se temeau de iudei. De fapt, iudeii se înţeleseseră deja ca, dacă cineva ar fi mărturisit că el este Cristos, să fie exclus din sinagogă. 23 De aceea au spus părinţii lui: "E destul de mare; întrebaţi-l pe el!" 24 Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: "Dă mărire lui Dumnezeu! Noi ştim că omul acesta este un păcătos". 25 El a răspuns: "Eu nu ştiu dacă este un păcătos. Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd". 26 Ei i-au zis: "Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?" 27 Le-a răspuns: "V-am spus deja şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi şi voi să deveniţi discipolii aceluia?" 28 Atunci au început să-l insulte, zicând: "Tu eşti discipolul lui. Noi suntem discipolii lui Moise! 29 Noi ştim că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu. Dar acesta nu ştim de unde este". 30 Omul a răspuns şi le-a zis: "Tocmai asta-i de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, iar el mi-a deschis ochii. 31 Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi ci, dacă cineva îl cinsteşte pe Dumnezeu şi face voinţa lui, pe acela îl ascultă. 32 De când e lumea, nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere. 33 Dacă acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic". 34 I-au răspuns şi au zis: "Tu eşti născut cu totul în păcat şi ne înveţi pe noi?" Şi l-au dat afară. 35 Isus a auzit că l-au dat afară şi, întâlnindu-l, i-a zis: "Crezi tu în Fiul Omului?" 36 El a răspuns: "Cine este, Doamne, ca să cred în el?" 37 Isus i-a spus: "L-ai şi văzut. Este cel care vorbeşte cu tine, el este". 38 El i-a zis: "Cred, Doamne"; şi l-a adorat. 39 Isus i-a zis: "Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi". 40 Unii dintre fariseii care erau cu el au auzit acestea şi i-au zis: "Nu cumva suntem şi noi orbi?" 41 Isus le-a zis: "Dacă aţi fi orbi, nu aţi avea păcat. Dar pentru că spuneţi: «Vedem», păcatul vostru rămâne".

 Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Sportul poate fi distractiv! (Arăta-ți echipamentul și spuneți pe scurt câteva aspecte pozitive ale sportului. Invitați copiii să împărtășească pe scurt despre sporturile care le plac.)

 În orice sport de echipă, jucătorii trebuie să fie aleși; așa că de multe ori copiii care sunt cei mai rapizi, cei mai puternici sau cei mai buni la un sport vor fi aleși primii. Ce talent ar avea un jucător bun de baschet? Fotbalist? Jucător de hochei? Jucător de volei?

 Pentru oamenii care nu au aceste talente, partea în care sunt aleși jucătorii poate fi tristă. S-ar putea să ne fie teamă că vom fi aleși printre ultimii sau nu vom fi aleși deloc.

Pasajul nostru biblic din prima lectură de astăzi îmi amintește oarecum de partea de alegere într-o echipă. În 1 Samuel 16, Dumnezeu hotărâse să aleagă un nou rege pentru Israel. (Ajutați-i pe copii să pretindă că își pun o coroană.) El i-a spus profetului Samuel să meargă la Betleem în casa lui Iese. (Îndemnați-i pe copii tropăie ca și cum am merge.) Dumnezeu știa exact pe cine avea de gând să aleagă. Așa că Samuel a ascultat, (Puneți-i pe copii să ducă mâna la ureche ca și cum ar asculta) și i-a spus lui Iese să-și aducă fiii, ca să-i poată spune pe care l-a ales Dumnezeu. Iese a adus șapte fii. (Conduceți copiii să numere până la 7.)

 Pe măsură ce fiecare dintre fiii lui Iese trecea, Dumnezeu i-a spus lui Samuel că nu este acesta, nici acesta. Samuel nu putea înțelege. Toți erau bărbați atât de frumoși și foarte puternici. (Arătați-le copiilor să facă mușchi.) Cu siguranță unul dintre ei era regele pe care Dumnezeu îl alesese. Dar Dumnezeu i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfățișarea lui. Pe toți i-am respins. Omul se uită la înfățișare, la chip, la avuție, la statut, dar Domnul se uită la inimă.”

 După ce șapte dintre fiii lui Iese au trecut prin fața lui, nu mai erau fii în casă. Așa că Samuel a întrebat: „Aceștia sunt toți fiii pe care îi ai?”

 Se pare că Iese avea un fiu care era încă băiat mai mic decât frații lui și avea grijă de oi. (Spuneți copiilor să imite oaia: „Bee!”) Samuel la pus pe Iese să cheme acest fiu, iar numele lui era David. Când David a intrat, Dumnezeu a spus: „El este”. (Ajutați copiii să pretindă că își pun o coroană.) Așa că Samuel l-a uns ca rege.

 Nu era cel mai în vârstă. Nu era cel mai înalt și nici cel mai puternic. Dar Dumnezeu l-a ales să fie rege pentru că nu privește la exteriorul omului, ci privește la inimă.

 Când eram copil, nu aveam televizor sau jocuri video. Majoritatea zilelor mele le-am petrecut jucându-mă afară cu prietenii mei. Am construit case din cutii de carton, am jucat fotbal pe uliță și ne cățăram în copaci. Când ziua s-a terminat, trebuie să recunosc că eram murdar din cap până în picioare, dar sigur m-am distrat copios.

 O companie din Anglia care produce detergent de rufe era îngrijorată de faptul că mulți copii din ziua de azi pierd din plăcerile simple ale copilăriei pentru că mamele lor nu vor să se mai murdărească. Au început o campanie numită „Murdăria este bună!” și au venit cu o listă cu „Cele 33 de lucruri pe care trebuie să le faci înainte de a împlini 10 ani”. Unele dintre lucrurile care au făcut lista lor ar putea să te surprindă. Numărul unu pe listă a fost să te rostogolești într-o baltă cu noroi. Numărul doi pe listă era să faci o plăcintă din noroi!

 Ai făcut vreodată o plăcintă cu noroi? Tot ce ai nevoie este niște pământ, apă și o tavă pentru plăcintă. Am toate aceste lucruri chiar aici. De ce nu facem o plăcintă cu noroi? În primul rând, voi adăuga puțină apă la murdăria din acest bol. Apoi o voi amesteca până devine netedă și cremoasă -- exact ca o plăcintă de ciocolată. Acum o voi pune pe această tavă de și o voi netezi. Dacă doriți, puteți adăuga câteva pietre mici, frunze și flori uscate pentru decorare. Când ați terminat, plăcinta cu noroi se pune la soarele fierbinte la copt. Un lucru pe care ar trebui să ți-l spun este că nu mănânci niciodată plăcinta cu noroi. Sunt doar distractive de făcut!

 A face plăcinte cu noroi este un lucru grozav pe care îl poți face, dar în Evanghelia de astăzi, Isus face ceva și mai minunat cu puțin noroi. Ascultă, și cred că vei fi de acord.

 Isus mergea cu ucenicii săi când au văzut un om care era orb din naștere. Ucenicii credeau că omul este orb pentru că el sau părinții lui au păcătuit, dar Isus le-a spus: „Nu din cauza păcatelor lui sau ale părinților săi. Aceasta s-a întâmplat pentru ca să se arate gloria lui Dumnezeu”. Atunci Isus a îngenuncheat, a scuipat și a amestecat cu pământ. A luat noroiul și l-a pus pe ochii orbului. El i-a spus: „Acum, du-te și spală-te în piscina Siloe”. Omul s-a dus și s-a spălat și când s-a întors, a putut vedea!

 Acum probabil că toată lumea ar crede că este minunat că orbul poate vedea, dar fariseii nu. Știi de ce? Pentru că Isus l-a vindecat pe orb în zi de sâmbătă, când era zi de Sabat și era interzis. Fariseii spuneau că este un păcat să faci ceva în zi de Sabat – chiar și să ajuți pe cineva care are nevoie. Vedeți, ei erau mai preocupați să păzească legile decât să-i ajute pe oameni. Când fariseii l-au întrebat pe bărbat cum a fost vindecat, el le-a spus că Isus l-a vindecat. Ei s-au mâniat și i-au spus: „Dumnezeu ar trebui să primească slava pentru aceasta – știm că acest om, Isus, este un păcătos”.

 „Nu știu dacă este un păcătos”, a răspuns bărbatul. „Dar eu știu asta: am fost orb și acum văd!”

 Nu știu cu ce probleme te-ai putea confrunta în viața ta, dar știu că dacă Isus poate vindeca un orb cu puțin noroi, el te poate ajuta cu orice te-ai putea confrunta.

 Dragă Isuse, ajută-ne să ne amintim că tu nu ne iubești pentru cât de mari suntem sau pentru cum arătăm. Ne iubești și te uiți la inimile noastre. Amin.

DUMINICA A III-A DIN POSTUL MARE (A)

 Tema

Dumnezeu poate face lucruri imposibile.

Isus este apa vie.

 Obiect

O piatră, o bucată de hârtie, un foarfece.

Mai multe băuturi îmbuteliate, inclusiv suc acidulat, suc de fructe și APĂ.

 

EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,5-42

În acel timp, Isus a venit într-o cetate din Samaria numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif. 6 Acolo era fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea. 7 A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a spus: "Dă-mi să beau!" 8 Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. 9 Aşadar, femeia samariteană i-a zis: "Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?" De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. 10 Isus a răspuns şi i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie". 11 Femeia i-a spus: "Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde deci ai apa vie? 12 Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi au băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?" 13 Isus a răspuns şi i-a zis: "Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, 14 dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică". 15 I-a zis femeia: "Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot!" 16 El i-a zis: "Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici!" 17 Femeia a răspuns şi i-a zis: "Nu am bărbat". Isus i-a spus: "Bine ai zis «Nu am bărbat», 18 pentru că ai avut cinci bărbaţi, şi cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. În privinţa asta ai spus adevărul". 19 Femeia i-a zis: "Doamne, văd că tu eşti profet. 20 Părinţii noştri l-au adorat pe Dumnezeu pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalim este locul unde trebuie să-l adore". 21 Isus i-a spus: "Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim! 22 Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei. 23 Însă vine ceasul - şi acum este - când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută. 24 Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore". 25 Femeia i-a zis: "Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate". 26 Isus i-a zis: "Eu sunt, cel care îţi vorbesc!" 27 Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Şi se mirau că vorbeşte cu o femeie, dar nimeni nu i-a zis: "Ce cauţi?" sau: "De ce vorbeşti cu ea?" 28 Atunci, femeia şi-a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a spus oamenilor: 29 "Veniţi şi vedeţi omul care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este acesta Cristos?" 30 Ei au ieşit din cetate şi au venit la el. 31 Între timp, discipolii îl rugau: "Rabbi, mănâncă!" 32 Dar el le-a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi". 33 Aşadar, discipolii ziceau unii către alţii: "Oare i-a adus cineva de mâncare?" 34 Isus le-a zis: "Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui. 35 Nu spuneţi voi: «Mai sunt încă patru luni şi vine secerişul»? Iată, eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi lanurile că sunt albe pentru seceriş! 36 Deja secerătorul îşi primeşte plata şi adună roadele spre viaţa veşnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul. 37 Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: «Unul este semănătorul, altul secerătorul». 38 Eu v-am trimis să seceraţi ceva pentru care nu aţi trudit. Alţii au trudit, iar voi aţi intrat peste truda lor". 39 Mulţi dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: "Mi-a spus tot ce am făcut". 40 Aşadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. 41 Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui. 42 Îi spuneau femeii: "Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii".

 Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Câți dintre voi ați jucat vreodată jocul piatră, foaie, foarfece? Iată cum să joci piatră, foaie, foarfece. Urmăriți-mă! (Arătați mișcările în timp ce explicați.)

 Toți jucătorii întind o mână ca pe o platformă și o lovesc cu cealaltă în formă de pumn în timp ce spun: „Piatră, hârtie, foarfecă…arată!” La a patra lovitură și la cuvântul „arată”, jucătorii formează fie o piatră, hârtie, fie o foarfecă. Demonstrați fiecare element pe măsură ce rostiți cuvintele.

 Așa știi cine câștigă: piatra strică foarfeca, hârtia acoperă piatra și foarfeca taie hârtia.

 Să ne jucăm! Puteți juca cu toții împotriva mea și puteți urmări de câte ori câștigați. Gata? Unu, doi, trei, arată. Pentru prima rundă, alegeți piatra.

 Am făcut o piatră. Dacă ai făcut hârtie, câștigi. Dacă ai făcut foarfeca, eu câștig. Dacă ai făcut o piatră, suntem egali. Joacă mai multe runde.

 Un lucru grozav la acest joc este că poți fi câștigător indiferent de ce ai alege de la joc la joc. Astăzi, am cu mine o piatră adevărată, hârtie și foarfecă. Toate aceste articole sunt utile în felul lor. Țineți fiecare articol în timp ce vorbiți despre el. Dacă ai vrea să scrii o scrisoare, o piatră sau o foarfecă nu ar fi de mare ajutor, dar o bucată de hârtie ar fi, nu-i așa? Dacă ai vrea să tai o bucată de hârtie, o piatră sau hârtia nu te-ar ajuta, dar o foarfecă ar ajuta. Dacă ți-ar fi cu adevărat sete și ai nevoie de apă, o bucată de hârtie sau o foarfecă nu ar fi de mare ajutor, dar o piatră ar putea fi exact ceea ce ai nevoie.

 Stai ce?

 Unii dintre voi se uită la mine de parcă aș fi nebun! Nu crezi că o piatră ar fi de ajutor dacă ai avea nevoie de un pahar cu apă? Hai sa votăm. Rugați copiii să ridice mâna dacă cred că o piatră ar ajuta sau nu o persoană dacă are nevoie de apă.

 Ei bine, în prima lectură de astăzi, exact asta s-a întâmplat: o piatră a ajutat atunci când oamenilor le era sete.

 Cum e când ți-e foarte, foarte sete? (Lasă câțiva copii să răspundă). Să-ți fie sete este foarte inconfortabil. Îți poate da o durere de cap și te poate face să amețești. De fapt, corpul uman trebuie să aibă apă în fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi pentru a rămâne în viață.

 Moise i-a scos pe israeliți din sclavia egipteană  în deșert. Israeliților le era din ce în ce mai sete, situația devenea foarte gravă și s-au plâns lui Moise. Deci Moise s-a dus la cortul întâlnirii și a căzut în genunchi înaintea lui Dumnezeu.

 Dumnezeu a răspuns și Moise a făcut exact ceea ce i-a spus Dumnezeu să facă. După ce a lovit stânca, apa a început să curgă din ea – suficient pentru a potoli setea tuturor oamenilor și a tuturor animalelor!

 Putem învăța multe de la Moise. Când ne confruntăm cu o situație imposibilă, putem să mergem la Dumnezeu și să-i cerem ajutorul. Dumnezeu poate face lucruri imposibile.

 Când vizitezi un prieten, prietenul tău întreabă: „Ai vrea să bei ceva?”

„Da, aș dori”, răspunzi tu.

"Ce ai dori?"

"Ce ai?"

„Am sifon, suc de fructe și apă”.

 Ce băutură ai alege? (Oferiți-le copiilor timp să răspundă.) Probabil că răspunsul vostru depinde dacă vă este sete sau dacă, pur și simplu, doriți ceva de băut. Prima alegere pe care o fac copiii este, de cele mai multe ori, sucul acidulat. Acum, trebuie să recunosc că sucurile au un gust destul de bun, dar dacă vrei ceva care să-ți satisfacă setea și să ofere ceea ce are nevoie organismul tău, un suc acidulat nu ar fi alegerea potrivită. Sucul acidulat este bogat în zahăr și are o mulțime de calorii de care nu avem nevoie. Ai putea crede că sucul de fructe fără acid ar fi o alegere bună, dar, în mod surprinzător, el conține adesea la fel de mult zahăr și calorii ca și băuturile răcoritoare. Dacă vrei o alegere sănătoasă, alegerea este clar apa!

 În Evanghelia de astăzi, Isus ne învață cea mai importantă lecție despre apă potabilă pe care o vom învăța vreodată. Într-o zi, Isus mergea printr-un oraș din Samaria, Sihar. Era transpirat și obosit, așa că s-a așezat lângă o fântână să se odihnească. O femeie a venit la fântână să ia apă și Isus i-a spus să îi dea de băut. Femeia a fost surprinsă că Isus i-a vorbit pentru că evreii nu vorbesc de obicei cu samaritenii. Ea i-a zis: „De ce îmi ceri de băut, deoarece tu ești iudeu și eu sunt samariteană?”.

 Isus a răspuns: „Dacă ai ști cine îți cere de băut, tu i-ai cere de băut și el ți-ar da apă vie”.

 „Nici nu ai cu ce să scoți apă, cum poți să-mi dai apă vie?” întrebă femeia.

 Atunci Isus a explicat: „Cine va bea din apa din această fântână îi va fi iarăși sete, dar celui care va bea apa pe care i-o dau eu nu îi va mai fi sete”.

 Isus nu vorbea despre setea de apă dintr-o fântână, ci despre setea de Dumnezeu. Biblia ne învață că avem o sete în inima noastră după Dumnezeul cel viu și aceasta este o sete pe care numai Isus o poate satisface. Așadar, atunci când îl avem pe Isus în inima noastră, el ne satisface total setea de Dumnezeu și nu ne va mai fi sete niciodată!

Un bătrân de optzeci de ani, botezat cu doi ani înainte, s-a îmbolnăvit grav. Un părinte misionar a mers să îl viziteze. A întrebat:

- Câţi ani aveţi, bunicule?

- Doi ani, părinte.

- Doi ani? Nu prea îmi vine să cred.

Bătrânelul a comentat:

- Da, părinte, am numai doi ani, pentru că numai de când am primit Botezul a început adevărata viaţă, cea care contează. Anii precedenţi, petrecuţi fără Dumnezeu, au fost risipiţi în întregime.

 Dragă Tată, îți mulțumim că l-ai trimis pe Isus, Apa Vie. Ne rugăm ca fiecare dintre noi astăzi să bea din această Apă Vie, astfel încât să nu le mai fie sete niciodată. În numele lui Isus ne rugăm. Amin.

DUMINICA A II-A DIN POSTUL MARE (A)

 

Temă

A avea încredere în Dumnezeu. Călătoria credinței lui Avram.

Sau

Dumnezeu îl confirmă pe Isus ca Fiul său.

 Obiect/e

O legătură pentru ochi şi ceva reprezentativ pentru Jocurile Olimpice.

 

EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,1-9

 În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt 2 şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. 3 Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus! 4 Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: "Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie". 5 Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: "Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!" 6 Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte mult. 7 Dar, venind Isus, şi atingându-i, le-a zis: "Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!" 8 Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: "Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi!"

 Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Când facem ceva pentru prima dată, poate fi puțin înfricoșător. Îți amintești prima ta zi de școală? Mama ta, probabil, a intrat cu tine ca să te ajute să-ți găsești clasa și să-ți cunoști învățătorul. Când te-ai urcat pentru prima dată pe o bicicletă, probabil că cineva a mers lângă tine și te-a ajutat să te țină ca să nu cazi. Asta ți-a dat încredere și în curând ai mers pe cont propriu. Când ai fost pentru prima dată să înoți, nu ai ieșit și ai sărit în piscină, nu-i așa? Nu, a fost cineva cu tine care să te țină până când poți înota singur. Chiar ajută foarte mult dacă avem pe cineva în care avem încredere să ne fie alături atunci când trebuie să facem ceva ce nu am mai făcut niciodată.

 Astăzi am adus o bandă de legat la ochi. Ce-ar fi dacă aș cere unuia dintre voi să-și lege banda la ochi și să-ți găsească drumul spre domnul dascăl și să îmi aducă o carte de cântece? Cum crezi că te-ai simți? Ai fi îngrijorat că ai putea să te lovești de ceva și să te rănești? Ți-ar fi teamă că alții ar putea râde de tine atunci când mergi în direcția greșită? Dacă aș spune că aș merge cu tine și te-aș ține de mână? Ai încredere în mine, nu-i așa? Îți spun că voi fi cu tine la fiecare pas. Cum te face să te simți? Dorește cineva să încerce? (Puteți alege un copil.) Bine N. hai să mergem.

 Ceea ce a făcut N. în această dimineață este similar cu ceea ce au experimentat Abraham și Sara în prima lectură de astăzi. Dumnezeu i-a spus lui Abraham să lase totul în urmă și să se mute într-o țară nouă. Nici măcar nu i-a spus unde este țara aceasta. El doar a spus: „Du-te în țara pe care ți-o voi arăta”. Nu știau unde se îndreaptă sau ce vor găsi când vor ajunge acolo. Era ca și cum purtau o bandă la ochi, dar aveau încredere în Dumnezeu -- la fel cum N. a avut încredere în mine – așa cum avem încredere în părinții noștri pentru a ne ajuta să facem lucruri noi. Așa că, deși s-au cam speriat, au lăsat totul și au pornit la drum spre locul pe care li-l va arăta Dumnezeu. A durat mulți ani, dar Dumnezeu a fost cu ei și i-a condus în noua lor casă.

 Dar tu? Faci vreodată o călătorie în necunoscut? Sigur că da. Aproape în fiecare zi ne confruntăm cu lucruri pe care nu le-am mai făcut niciodată. S-ar putea să fie puțin înfricoșător, dar știm că Dumnezeu este cu noi, așa cum a fost cu Abraham și Sara. Trebuie doar să avem încredere în el pentru a ne conduce.

 Câți dintre voi ați urmărit Jocurile Olimpice de iarnă la televizor? La fel ca, poate, mulți dintre voi, am fost prins de entuziasmul de a vedea sportivi din întreaga lume îndreptându-se spre munții acoperiți de zăpadă din Rusia pentru a participa la Jocurile Olimpice de iarnă. A fost palpitant să-i privesc „zburând” pe munte pe bob, snowboard-uri și schiuri! La fel de interesant a fost să-i vezi pe patinatori învârtindu-se, sărind, dansând și alergând pe gheață. Chiar dacă nu sunteți un mare fan al sportului, puteți împărtăși emoția pe care o simt atleții atunci când își reprezintă țara și concurează pentru o medalie care demonstrează că sunt printre cei mai buni din lume.

 Ați avut vreodată o experiență atât de minunată încât nu ați vrut să se termine? Ce anume? (Lăsaţi copiii să ofere răspunsuri). Sunt sigur că majoritatea sportivilor s-au simțit așa când au văzut sfârșitul Jocurilor Olimpice. La urma urmei, au muncit patru ani pentru a ajunge la Olimpiadă și au vrut să se bucure de sentiment cât mai mult posibil. Și totuși, se pare că s-a terminat prea devreme.

 Fiorul unui eveniment care le-a schimbat viața și un sentiment de tristețe văzându-l sfârșit este ceea ce au simțit câţiva dintre discipolii lui Isus în Evanghelia de astăzi. Este povestea unei experiențe de neuitat pe vârful muntelui cu Isus.

 Relatarea începe cu Isus luând trei dintre ucenicii săi, Petru, Iacob și Ioan, sus pe un munte pentru a se ruga. În timp ce Isus se ruga, s-a întâmplat un lucru uimitor. Biblia spune că înfățișarea feței lui a început să se schimbe și că hainele lui au devenit foarte strălucitoare. Apoi, Moise și Ilie au apărut împreună cu Isus. Când a văzut acest lucru, Petru a fost atât de entuziasmat încât i-a spus lui Isus că ar trebui să rămână acolo sus, pe munte, și să construiască trei corturi – unul pentru Isus, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.

 Petru nu a vrut să se termine această experiență minunată de pe munte. Dar ceea ce Petru nu a înțeles este faptul că era necesar ca această experiență să se termine, pentru ca ei să poată merge mai departe către cel mai mare dar al lui Dumnezeu pentru lume – darul mântuirii. După acest moment de pe munte, Isus a fost răstignit pe cruce, a fost îngropat și a înviat pentru ca tu și cu mine să avem viața veșnică în ceruri.

 Dumnezeu trimite o mulțime de zile fericite în viața noastră. Ziua în care decidem să-l urmăm pe Isus și să-l facem Domnul și Mântuitorul nostru este, fără îndoială, cea mai fericită zi din viața noastră, dar mai sunt multe zile fericite care vor urma. Când Isus vine în inima noastră, este începutul unei vieți de slujire a lui cu bucurie.

 Tată ceresc, îți mulțumim pentru toate experiențele fericite pe care ni le trimiți în cale. Ajută-ne să creștem în drumul nostru zilnic cu tine. În numele lui Isus îţi cerem aceasta. Amin.