Temă
Iubiți-vă unii pe alții – chiar
și pe dușmanii voștri.
Obiect
O inimă mare roșie decupată. O
bucată de pânză aspră (din cânepă, eventual) și o bucată de țesătură moale.
- Demonstrează dragostea lui Dumnezeu față de alții.
- Este un exemplu bun de urmat pentru alții.
- Îi transformă pe dușmani în
prieteni.
Aceste două bucăți de material îmi amintesc de diferite tipuri de oameni pe care îi putem întâlni în fiecare zi. Unii sunt aspri, iritanți și neplăcuți. S-ar putea să ne influențeze în mod greșit și probabil că nu ne place să fim în preajma lor. Alții sunt blânzi și amabili și este foarte ușor să te înțelegi cu ei. Ne face plăcere să fim în preajma unor astfel de oameni, nu-i așa?
Isus a avut multe de spus despre cum să-i tratăm pe alții. El a spus că ar trebui să-i iubim pe ceilalți și asta înseamnă să-i iubim chiar și pe cei răi, ca și pe prietenii noștri. Doar pentru că nu sunt la fel de ușor de iubit nu înseamnă că nu ar trebui să îi iubim. De fapt, Isus a spus că noi arătăm că suntem copiii lui Dumnezeu iubindu-i pe cei care nu ne iubesc.
Te poți gândi la un moment în
care cineva a fost drăguț cu tine, chiar dacă tu nu ai fost drăguț cu el/ea?
Cum te-a făcut să te simți? Când cineva este drăguț cu noi, de obicei suntem
și noi drăguți cu acea persoană. Dar dacă suntem drăguți cu cei care nu sunt
amabili cu noi, s-ar putea să transformăm un dușman într-un prieten!
Isus ne-a dat exemplu pe care să-l urmăm. El a fost respins, ridiculizat și chiar răstignit. Dar când era pe cruce, s-a rugat pentru dușmanii săi. „Părinte, iartă-i, căci nu știu ce fac”. Uau! Aceasta este o cantitate uriașă de iubire și iertare și acesta este genul de iubire pe care Isus dorește ca noi să o avem față de ceilalți – prieteni și dușmani deopotrivă.
Un băiat l-a bătut zdravăn pe un altul: îl poreclise "asasin" și a luat o chelfăneală serioasă de la acel "asasin". S-a întors acasă plin de furie, jurând să se răzbune a doua zi. Când s-a așezat în camera lui și în timp ce privea cu o față încordată acoperișurile caselor din apropiere, s-a gândit deodată:
"Și dacă m-aș împăca acum cu el și aș lua toată vina asupra mea? Dar ce vor spune colegii mei? Vor râde de mine și îmi vor spune că sunt un slăbănog.
Dar nu sunt mult mai laș acum dacă mă las cuprins de rușine pentru luările lor peste picior și nu îndrăznesc să fac ceea ce vreau?"
Și iată, a pornit hotărât pe drumul necunoscut și neexplorat al generozității pe care nu știa unde va ajunge.
Simțea cum îi bate inima ca unui mare explorator. A urcat în fugă scările până la locuința prietenului, a bătut la ușă, a înghițit încă o dată profund, apoi i-a spus prietenului derutat:
- Poate că te miră venirea mea. Și pe mine. Dar voiam prea mult să îți cer scuze pentru că te-am provocat astăzi până într-atât încât tu m-ai bătut.
Atunci celălalt, plin de confuzie, a început să se bâlbâie:
- Dar este vina mea, nu fii supărat pe mine.
Pentru o clipă, a fost o tăcere profundă în cameră și amândoi se priveau foarte încurcați, ca și cum amândoi se rușinau pentru că nu au găsit o cale mai bună decât cea a pumnilor și a îmbrâncelilor. Așadar, și-au dat mâna, s-au jucat împreună și au răsfoit cărți, dar cu multă solemnitate, ca și cum ar fi trecut printr-o experiență grandioasă. Apoi, "pionierul" s-a întors acasă cu inima plină de bucurie și cred că nu s-a simțit mai puțin bucuros decât Stanley când a găsit, în sfârșit, drumul spre continentul negru.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu