miercuri, 21 septembrie 2011

DUMINICA A XXVI-A (A)

    Aţi fost vreodată rugaţi de mama sau tata ca să îi ajutaţi prin jurul casei făcând anumite treburi? Cu siguranţă că acest lucru s-a întâmplat nu de puţine ori. 
      Astăzi vă voi spune o istorioară despre un tată care avea doi fii pe care îi iubea foarte mult. Ei se numeau Ionuţ şi Marian. Într-o zi tatăl s-a dus în camera lui Ionuţ şi l-a găsit lucrând la un model nou de avion în miniatură. "Ionuţ, noaptea trecută a fost un vânt puternic şi au căzut foarte multe frunze prin toată curtea. Nu ai vrea, te rog, să greblezi frunzele şi să le pui în aceşti saci de gunoi?" l-a întrebat tatăl.
     "Tată, nu am timp să greblez frunzele. Lucrez la acest model nou de avion şi chiar vreau să îl termin astăzi", a răspuns Ionuţ.
    Tatăl l-a lăsat şi a plecat să îl caute pe Marian. L-a găsit pe acesta uitându-se la televizor. "Marian, sunt o mulţime de frunze căzute în curtea noastră. Vrei, te rog, să mergi să le aduni şi să le pui în saci?"
      "Sigur că da. Cu mare plăcere tată", a răspuns Marian.
      "Grozav", a spus tatăl. "Voi lăsa grebla şi sacii în curte".
      După ce a plecat tatăl, primul băiat, Ionuţ, a început să se gândească la ceea ce i-a cerut tatăl să facă. "Pot să greblez frunzele şi mai am timp destul ca să termin şi avionul mai târziu", s-a gândit Ionuţ în sinea lui. A mers afară şi a început să grebleze frunzele.
     Când s-a întors tatăl acasă, l-a văzut pe Ionuţ greblând frunzele. "Unde este Marian?" "Nu ştiu. Ultima dată l-am văzut uitându-se la televizor."
    Când tatăl a intrat în camera lui Marian, ghiciţi ce a văzut? Marian stătea tot în faţa televizorului! Mă întreb şi vă întreb care dintre cei doi fii a făcut ceea ce le-a spus tatăl? Ionuţ, care a spus că nu are timp să grebleze frunzele dar a făcut acest lucru, sau Marian care a spus că va grebla frunzele, însă a rămas în faţa televizorului?
      În Evanghelia de astăzi, Isus a spus o pildă asemănătoare cu exemplul nostru pentru a arăta că există oameni diferiţi care ascultă ceea ce Dumnezeu le-a spus sau le spune să facă. În parabola celor doi fii pe care am auzit-o în Evanghelie, tatăl i-a rugat pe cei doi fii să meargă pentru a lucra în via sa la fel ca cei doi fii din exemplul nostru. Unul dintre ei a răspuns "nu", dar apoi i-a părut rău şi a mers să lucreze. Cel de-al doilea a spus că va merge, însă nu a mers.
      Prin parabola sa Isus doreşte de la noi un răspuns afirmativ atunci când ne spune să facem ceva, când ne spune să ne iubim unul pe altul. El doreşte ca noi să spunem "DA" când ne spune "URMEAZĂ-MĂ"! Aceştia sunt copiii pe care el şi-i doreşte cu adevărat. Suntem noi cu adevărat copiii pe care el şi-i doreşte cu adevărat?
      Să îl rugăm astăzi pe Isus pentru ca să ne ajute să facem ceea ce ne spune să facem şi să fim cu adevărat copiii pe care el şi-i doreşte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu