PREASFÂNTA TREIME

 

Tema

Duhul Sfânt este ghidul nostru către ceruri

 Obiect

Se poate folosi o busolă

 EVANGHELIA

 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,12-15

În acel timp, Isus a zis: "Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta. 13 Însă când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile care vor veni. 14 El mă va glorifica pe mine pentru că dintr-al meu va lua şi vă va vesti vouă. 15 Toate câte le are Tatăl sunt ale mele; de aceea v-am spus că ia dintr-al meu şi vă va vesti". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Sunt sigur că majoritatea dintre voi ați văzut o busolă. O busolă este un instrument foarte util, care vă va ajuta să nu vă rătăciți în locurile necunoscute. Nu numai atât, dar vă va ajuta să vă găsiți drumul dacă vă rătăciți. Busola are patru direcții principale: Nord, Sud, Est și Vest. Acul busolei indică întotdeauna Nordul. Așadar, dacă acul indică în acea direcție (spre Nord) și doriți să mergeți spre Sud, trebuie să mergeți în direcția opusă celei în care indică acul. Cu acul îndreptat spre Nord, dacă doriți să mergeți spre Est, ați merge în acea direcție (spre Est). Dacă acul ar indica uneori Nordul și alteori Sudul, Estul sau Vestul, nu ați putea niciodată folosi busola pentru a vă găsi drumul. Ați rătăci fără speranță.

 În încercarea de a ne găsi drumul prin călătoriile vieții, Dumnezeu ne-a dat o busolă spirituală pentru a ne călăuzi. Iar această busolă este Duhul Sfânt. Când nu știm ce să facem sau încotro să ne îndreptăm, Duhul Sfânt ne va îndruma întotdeauna în direcția corectă.

 Unii oameni se bazează pe sentimentele lor pentru a lua decizii. Asta nu e bine. Sentimentele noastre se pot schimba de la o zi la alta, așa că nu putem avea încredere în ele pentru a ne ghida în direcția corectă. În plus, doar pentru că ne simțim bine în legătură cu ceva nu înseamnă că este lucrul corect de făcut, nu-i așa?

 Unii oameni se uită la ceea ce fac alții pentru a lua decizii importante. Nici asta nu e bine. Doar pentru că toți ceilalți fac asta nu înseamnă că este lucrul corect de făcut. Mâine toată lumea ar putea face altceva.

 Isus a promis că Dumnezeu îl va trimite pe Duhul Sfânt „să ne călăuzească în tot adevărul”. Aceasta înseamnă că Duhul Sfânt ne va ajuta să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu, care ne îndreaptă întotdeauna în direcția corectă. Ne îndreaptă către Isus, care este „calea, adevărul și viața”.

 Ori de câte ori nu știi încotro să te îndrepți, te poți întoarce întotdeauna la Cuvântul lui Dumnezeu și să-l lași pe Duhul Sfânt să fie ghidul tău.

 Fericit acel copil care se naște și crește într-o familie adevărată, bucurându-se de iubirea mamei, a tatălui și a fraților.

Avem nevoie de toată această iubire.

Pentru a crește bine, avem nevoie de o familie completă, în care să existe cu adevărat iubire.

Așa este și în viața creștină.

Pentru a ne naște, a crește și a trăi bine avem nevoie de iubirea paternă a lui Dumnezeu Tatăl, de iubirea „maternă” a lui Dumnezeu Duhul Sfânt, de iubirea fraternă a lui Isus.

Știți cum am intrat pe deplin în familia lui Dumnezeu, în Biserică? Prin sacramentele inițierii creștine.

Care sunt? Botezul, Mirul și Euharistia. Iubirea lui Dumnezeu este atât de mare încât Biserica ne face să o gustăm în mod gradat.

Ce ne-a dat Botezul? Iubirea părintească a lui Dumnezeu, Dumnezeu a devenit Tatăl nostru, noi am devenit fiii săi.

Ce ne dă Mirul? Pe Duhul Sfânt care, „ca o mamă”, ne dă și ne educă la viața divină.

Ce ne dă Euharistia? Pe Isus: Fratele nostru, iertarea sa, cuvântul său, pe el însuși. În mod deosebit astăzi, sărbătoarea Preasfintei Treimi, ne-am adunat în iubire, în familie, în casa lui Dumnezeu Tată, Fiu și Duh Sfânt.

Fericit acel copil care se naște și crește în Biserică, familia lui Dumnezeu, bucurându-se de iubirea lui Dumnezeu, Tată, Fiu și Duh Sfânt, și a atâtor frați.

 Să vedem cum se verifică și se împlinește aici și acum această comuniune minunată de iubire.

Cum se intră în biserică? Întinzând mâna în apa sfințită, făcând semnul sfintei cruci și apropiindu-ne de altarul lui Dumnezeu și de frați.

Ce ne amintește acest semn al crucii cu apă sfințită? De botezul nostru, care ne face demni să intrăm în familia lui Dumnezeu, în casa lui Dumnezeu.

Cum începe sfânta Liturghie? Cu semnul sfintei cruci și cu salutul preotului.

De ce? Pentru că ne-am adunat în „numele” și în iubirea lui Dumnezeu Tată, Fiu și Duh Sfânt, participăm la noua și veșnica alianță pe care o „semnează” Isus cu sângele său.

Cum se termină sfânta Liturghie? Cu binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt asupra vieții noastre, asupra familiilor noastre și asupra întregii noastre „misiuni” de creștini în lume.

Copii, astăzi toți trebuie să sărbătorim: toți suntem, pentru totdeauna, în „hora iubirii lui Dumnezeu”: toți suntem în unica iubire adevărată și infinită.

 Am găsit această mărturie fără numele autorului, dar este foarte frumoasă. Îi sunt recunoscător că a scris-o și sunt bucuros să o citesc.

 Aveam trei ani în 1939, când a plecat tatăl meu în război. De aceea, îl cunoșteam foarte puțin.

Devenind prizonier, tatăl meu s-a întors abia în 1945.

Atunci aveam opt ani. În timpul întregii perioade, fotografia sa a rămas pe sobă într-o ramă frumoasă: îmi amintea că aveam un tată. Mama ne-a vorbit despre el zile întregi, luni, ani. Am învățat să-l cunosc și să îmi dau seama că ne iubea și se gândea întotdeauna la noi, toți cei rămași acasă.

Uneori, primeam de la el câte o scrisoare, scrisă cu creionul și cu o caligrafie frumoasă. Era ca și cum ar fi fost prezent și ne călăuzea de departe. Dar lacrimile și bucuria mamei noastre, în momentele emoționante în care deschidea scrisorile sale, erau pline de semnificație. Când s-a întors, în 1945, ne-am dus să-l primim la gara din orașul apropiat. Îmi voi aminti mereu șocul acelei întâlniri și strigătul de bucurie din inima mea: „Este el!”

Pentru mine, așa este Dumnezeu: Tatăl meu de departe, pe care îl descopăr prin viața în familie, iubire, cuvântul său, cuvintele celor care îmi vorbesc despre el.

Știu că, atunci când îl voi întâlni la sfârșitul drumului meu, îl voi recunoaște. Fața sa, iubirea sa sunt deja în inima mea.

 Tată, îți mulțumim că l-ai trimis Duhul Sfânt ca să ne fie călăuzitor prin viață. Știm că Duhul ne va conduce la Isus. Amin.