SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAUL

 

Tema

Petru mărturisește că Isus este Mesia

 Obiect

Nu este nevoie

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19

În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: "Cine spun oamenii că este Fiul Omului?" 14 Ei i-au spus: "Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»". 15 El le-a spus: "Dar voi cine spuneţi că sunt?" 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: "Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!" 17 Isus, luând cuvântul, a spus: "Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Când Isus a fost pe pământ, mergea peste tot ajutând oamenii. Îi hrănea pe cei flămânzi, îi vindeca pe bolnavi, îi făcea pe orbi să vadă și pe șchiopi să meargă. După ce Isus vindeca pe cineva, nu era neobișnuit să auzi pe cineva din mulțime întrebând: „Cine este acest om?” Isus auzea oamenii punând această întrebare și auzea și răspunsurile pe care le dădeau ei.

 Într-o zi, Isus i-a întrebat pe ucenicii săi: „Cine spun oamenii că sunt eu?”

 Ucenicii au răspuns: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi».”

 „Dar voi cine spuneți că sunt eu?”, a întrebat Isus.

 Simon Petru a luat cuvântul și a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!”

 Isus a zis: „Ai perfectă dreptate, Petru!”

 Mulți oameni astăzi nu-l cunosc pe Isus și se întreabă: „Cine este omul acesta?” Ei dau multe răspunsuri. Unii spun că a fost un mare învățător. Alții spun că a fost un profet sau un mare lider religios. Adevăratul răspuns la această întrebare este același răspuns pe care l-a dat Petru. El este Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.

 Sărbătoarea sfinților Petru și Paul ne invită să iubim mai mult Biserica, ne invită să fim mai uniți și ascultători față de papa.

 Veniți astăzi pentru a forma o „comuniune de iubire” în amintirea sfinților Petru și Paul, încercăm să scoatem din viața lor câteva învățături.

Vă amintiți vreun episod din viața lui Petru? Ascultați diferitele răspunsuri, rezumați-le și apoi povestiți pe larg unul dintre aceste fapte evanghelice:

- Petru vrea să meargă pe apă (Mt 14,22-36);

- Petru la pescuirea minunată (Lc 5,1-11);

- Credința lui Petru la Cezareea lui Filip și reproșul lui Isus imediat după laudă (Mt 16,13-28);

- Petru la schimbarea la față (Mc 9,1-13);

- Isus care îi spală picioarele lui Petru (In 13,1-18);

- Învățătura lui Petru.

- Trimiterea la păstorirea oilor.

Vă amintiți vreun episod din viața lui Paul? Ce făcea înainte, cum s-a convertit, ce a făcut după aceea etc.? (Povestiți convertirea lui Paul pe calea Damascului – Fap 9,1-22).

Sfinții Petru și Paul au multe puncte comune. Care sunt cele mai importante? Pot fi evidențiate câteva:

- Protagonistul vieții lor este Dumnezeu: el îi cheamă, îi iartă, îi întărește, îi trimite în misiune în toată lumea.

- Convertirea lor făcută de iubirea lui Dumnezeu a fost mare:

- cea a lui Petru: de la visarea unui Mesia puternic și prolific la credința într-un Mesia răstignit; de la renegare la dăruire absolută;

- cea a lui Paul: de la religia Legii mozaice la cea a credinței în Isus Mântuitorul; din persecutor în apostol.

- Amândoi au răspuns iubirii lui Dumnezeu prin mărturia lor totală, prin martiriul lor. Petru a vrut să fie răstignit cu capul în jos, pentru că spunea că nu este demn să moară asemenea lui Isus. Paul, pentru că era cetățean roman, a murit de sabie. Amândoi au murit la Roma. Din mărturia lor de credință s-a născut Biserica din Roma, al cărei episcop este pontiful roman, succesorul lui Petru.

 Un episcop a fost întrebat: Câți participă la celebrarea euharistică în orașul dumneavoastră?

A răspuns în felul următor: „Nu mă interesează atât numărul, cât, mai degrabă, dacă cei care participă ies creștini mai buni.”

 Isuse, mărturisim şi noi, asemenea lui Petru, că tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu. Cel în numele căruia ne rugăm. Amin

DUMINICA A XII-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

Isus ne cere să ne luăm crucea și să îl urmăm

 Obiect

Se pot folosi câteva cruci de diverse mărimi

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,18-24

În acel timp, pe când era singur în rugăciune, iar discipolii erau cu el, Isus i-a întrebat, zicând: "Cine spun mulţimile că sunt eu?" 19 Ei i-au răspuns: "«Ioan Botezătorul», alţii «Ilie», iar alţii că «a înviat unul dintre profeţii cei vechi»". 20 El le-a spus: "Dar voi cine spuneţi că sunt?" Atunci, răspunzând, Petru a zis: "Cristosul lui Dumnezeu!" 21 Dar el le-a interzis cu stricteţe să spună aceasta cuiva, 22 zicând: "Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie". 23 Apoi le spunea tuturor: "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze! 24 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Am ceva să vă arăt în această dimineață. (Arătați una dintre cruci.) Știți ce este, nu-i așa? Desigur, da, este o cruce. Am mai multe cruci pe care să vi le arat. Iată o cruce pe un lanț pe care o puteți purta în jurul gâtului. Aceasta este o cruce frumoasă care poate fi atârnată pe un perete.

 În fiecare zi vedem cruci în jurul nostru. Oamenii le poartă ca bijuterii, le atârnă pe perete și le folosesc ca breloc la chei. Când treci pe lângă o biserică nu este ceva neobișnuit să vezi o cruce pe turnul ei. Vedem chiar și mulți oameni care poartă crucea ca tatuaj pe corpul lor. Ce îți vine în minte când vezi o cruce? Ce înseamnă crucea pentru tine? Este doar o bijuterie sau o operă de artă?

 Într-o zi, Isus a părăsit mulțimile pentru ca să se roage singur. Doar discipolii lui erau cu el, iar el i-a întrebat: „Cine spun mulţimile că sunt eu?”

 „Ei bine”, au răspuns ei, ”unii spun Ioan Botezătorul, unii spun Ilie, iar alții spun că «a înviat unul dintre profeţii cei vechi»”.

 -„Dar voi cine spuneți că sunt?”

 Petru a răspuns: „Cristosul lui Dumnezeu!”

 Petru a dat răspunsul corect. Ați crede că acesta ar fi sfârșitul lecției lui Isus, dar nu a fost. Isus i-a avertizat pe ucenicii săi să nu spună nimănui cine este el. „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie.”

 Atunci Isus a chemat mulțimea de oameni care se adunaseră pentru a veni să se alăture lui și discipolilor săi. „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva.”

 Deci, ce înseamnă acest lucru pentru noi? Înseamnă că avem un Mântuitor, Isus Cristos, care a fost dispus să renunțe la tot, astfel încât noi să putem avea viață veșnică. Înseamnă, de asemenea, că aceia dintre noi care dorim să fim ucenicii lui trebuie să fim, de asemenea, dispuși să ne luăm crucea, să renunțăm la toate și să-l urmăm.

 Crucea este mai mult decât o bijuterie, o operă de artă sau un decor pe o clopotniță. Este o amintire a imensei iubiri a Mântuitorului nostru pentru noi și a invitației de a-l urma.

 Cine este Isus pentru oameni? Părerile oamenilor de atunci, ca și ale celor de astăzi, erau împărțite în privința lui:

- unii îl urau de moarte, considerându-l un escroc, un îndrăcit, un trădător al religiei;

- alții îl urmează din curiozitate și din interes: face minuni, vindecă bolnavi, provoacă discuții;

- unii îl urmează pentru că cred că este Mesia Mântuitorul, dar rămân deziluzionați, pentru că Isus este sărac și neînarmat împotriva celor care îl vor mort;

- alții, mai ales astăzi, sunt indiferenți față de el: „Am de toate ca să mă simt bine, el nu mă interesează.”

Dar cine este, de fapt, Isus? Cine este Isus pentru tine?

Cineva va răspunde: „Este Fiul lui Dumnezeu făcut om pentru a ne mântui. Este cel mai bun prieten. Vreau să ascult de el, vreau să trăiesc împreună cu el pentru totdeauna”.

Dar crezi că e chiar atât de ușor? Ai fi gata să urmezi un rege fără coroană?

 Isus a venit pentru a mântui lumea, dar este „un rege cerșetor”

Nu este puternic datorită bogăției, a onorurilor, a gloriei, a minunilor răsunătoare, a pedepselor exemplare. Nu vrea să fie urmat din interes sau din curiozitate, sau din teamă.

Este rege, dar ni se prezintă îmbrăcat ca un sărac, pentru a vedea cine îl primește și îl iubește cu adevărat. Merge la moarte, pentru a ne arăta că ne iubește „până la moarte”. Un Dumnezeu care face minuni ar putea și să nu ne iubească, dar un Dumnezeu care trăiește cu tine și ca tine, până la moarte, acesta te iubește cu adevărat.

Dacă vrei să-l urmezi, ajută-l să-și ducă crucea, crucea iubirii.

 Într-o zi, Leon al XIII-lea a primit în audiență un grup de tineri congolezi. Unuia dintre ei îi fusese amputat un picior în timpul persecuțiilor.

– Ce-ai pățit? a întrebat papa, luându-l lângă el și arătând spre sărmanul picior mutilat. Nu ai fost cuminte?

– Am fost cuminte, Sfinte Părinte.

– Atunci, de ce și-au tăiat piciorul?

– Pentru că mă rugam.

– Povestește-mi cum s-a întâmplat.

Și micul congolez a povestit detaliile chinului său cu atâta simplitate, încât ochii papei s-au umplut de lacrimi și, plin de emoție, a exclamat:

– Nu am avut niciodată ocazia să îmbrățișez un martir, dar astăzi da, și conducătorul Bisericii l-a îmbrățișat.

 Tată ceresc, mulțumesc că ne-ai iubit atât de mult, încât l-ai trimis pe fiul tău să moară pe o cruce. În calitate de discipoli, ajută-ne să ne luăm crucea și să-l urmăm. Amin.

PREASFÂNTA TREIME

 

Tema

Duhul Sfânt este ghidul nostru către ceruri

 Obiect

Se poate folosi o busolă

 EVANGHELIA

 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,12-15

În acel timp, Isus a zis: "Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta. 13 Însă când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile care vor veni. 14 El mă va glorifica pe mine pentru că dintr-al meu va lua şi vă va vesti vouă. 15 Toate câte le are Tatăl sunt ale mele; de aceea v-am spus că ia dintr-al meu şi vă va vesti". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Sunt sigur că majoritatea dintre voi ați văzut o busolă. O busolă este un instrument foarte util, care vă va ajuta să nu vă rătăciți în locurile necunoscute. Nu numai atât, dar vă va ajuta să vă găsiți drumul dacă vă rătăciți. Busola are patru direcții principale: Nord, Sud, Est și Vest. Acul busolei indică întotdeauna Nordul. Așadar, dacă acul indică în acea direcție (spre Nord) și doriți să mergeți spre Sud, trebuie să mergeți în direcția opusă celei în care indică acul. Cu acul îndreptat spre Nord, dacă doriți să mergeți spre Est, ați merge în acea direcție (spre Est). Dacă acul ar indica uneori Nordul și alteori Sudul, Estul sau Vestul, nu ați putea niciodată folosi busola pentru a vă găsi drumul. Ați rătăci fără speranță.

 În încercarea de a ne găsi drumul prin călătoriile vieții, Dumnezeu ne-a dat o busolă spirituală pentru a ne călăuzi. Iar această busolă este Duhul Sfânt. Când nu știm ce să facem sau încotro să ne îndreptăm, Duhul Sfânt ne va îndruma întotdeauna în direcția corectă.

 Unii oameni se bazează pe sentimentele lor pentru a lua decizii. Asta nu e bine. Sentimentele noastre se pot schimba de la o zi la alta, așa că nu putem avea încredere în ele pentru a ne ghida în direcția corectă. În plus, doar pentru că ne simțim bine în legătură cu ceva nu înseamnă că este lucrul corect de făcut, nu-i așa?

 Unii oameni se uită la ceea ce fac alții pentru a lua decizii importante. Nici asta nu e bine. Doar pentru că toți ceilalți fac asta nu înseamnă că este lucrul corect de făcut. Mâine toată lumea ar putea face altceva.

 Isus a promis că Dumnezeu îl va trimite pe Duhul Sfânt „să ne călăuzească în tot adevărul”. Aceasta înseamnă că Duhul Sfânt ne va ajuta să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu, care ne îndreaptă întotdeauna în direcția corectă. Ne îndreaptă către Isus, care este „calea, adevărul și viața”.

 Ori de câte ori nu știi încotro să te îndrepți, te poți întoarce întotdeauna la Cuvântul lui Dumnezeu și să-l lași pe Duhul Sfânt să fie ghidul tău.

 Fericit acel copil care se naște și crește într-o familie adevărată, bucurându-se de iubirea mamei, a tatălui și a fraților.

Avem nevoie de toată această iubire.

Pentru a crește bine, avem nevoie de o familie completă, în care să existe cu adevărat iubire.

Așa este și în viața creștină.

Pentru a ne naște, a crește și a trăi bine avem nevoie de iubirea paternă a lui Dumnezeu Tatăl, de iubirea „maternă” a lui Dumnezeu Duhul Sfânt, de iubirea fraternă a lui Isus.

Știți cum am intrat pe deplin în familia lui Dumnezeu, în Biserică? Prin sacramentele inițierii creștine.

Care sunt? Botezul, Mirul și Euharistia. Iubirea lui Dumnezeu este atât de mare încât Biserica ne face să o gustăm în mod gradat.

Ce ne-a dat Botezul? Iubirea părintească a lui Dumnezeu, Dumnezeu a devenit Tatăl nostru, noi am devenit fiii săi.

Ce ne dă Mirul? Pe Duhul Sfânt care, „ca o mamă”, ne dă și ne educă la viața divină.

Ce ne dă Euharistia? Pe Isus: Fratele nostru, iertarea sa, cuvântul său, pe el însuși. În mod deosebit astăzi, sărbătoarea Preasfintei Treimi, ne-am adunat în iubire, în familie, în casa lui Dumnezeu Tată, Fiu și Duh Sfânt.

Fericit acel copil care se naște și crește în Biserică, familia lui Dumnezeu, bucurându-se de iubirea lui Dumnezeu, Tată, Fiu și Duh Sfânt, și a atâtor frați.

 Să vedem cum se verifică și se împlinește aici și acum această comuniune minunată de iubire.

Cum se intră în biserică? Întinzând mâna în apa sfințită, făcând semnul sfintei cruci și apropiindu-ne de altarul lui Dumnezeu și de frați.

Ce ne amintește acest semn al crucii cu apă sfințită? De botezul nostru, care ne face demni să intrăm în familia lui Dumnezeu, în casa lui Dumnezeu.

Cum începe sfânta Liturghie? Cu semnul sfintei cruci și cu salutul preotului.

De ce? Pentru că ne-am adunat în „numele” și în iubirea lui Dumnezeu Tată, Fiu și Duh Sfânt, participăm la noua și veșnica alianță pe care o „semnează” Isus cu sângele său.

Cum se termină sfânta Liturghie? Cu binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt asupra vieții noastre, asupra familiilor noastre și asupra întregii noastre „misiuni” de creștini în lume.

Copii, astăzi toți trebuie să sărbătorim: toți suntem, pentru totdeauna, în „hora iubirii lui Dumnezeu”: toți suntem în unica iubire adevărată și infinită.

 Am găsit această mărturie fără numele autorului, dar este foarte frumoasă. Îi sunt recunoscător că a scris-o și sunt bucuros să o citesc.

 Aveam trei ani în 1939, când a plecat tatăl meu în război. De aceea, îl cunoșteam foarte puțin.

Devenind prizonier, tatăl meu s-a întors abia în 1945.

Atunci aveam opt ani. În timpul întregii perioade, fotografia sa a rămas pe sobă într-o ramă frumoasă: îmi amintea că aveam un tată. Mama ne-a vorbit despre el zile întregi, luni, ani. Am învățat să-l cunosc și să îmi dau seama că ne iubea și se gândea întotdeauna la noi, toți cei rămași acasă.

Uneori, primeam de la el câte o scrisoare, scrisă cu creionul și cu o caligrafie frumoasă. Era ca și cum ar fi fost prezent și ne călăuzea de departe. Dar lacrimile și bucuria mamei noastre, în momentele emoționante în care deschidea scrisorile sale, erau pline de semnificație. Când s-a întors, în 1945, ne-am dus să-l primim la gara din orașul apropiat. Îmi voi aminti mereu șocul acelei întâlniri și strigătul de bucurie din inima mea: „Este el!”

Pentru mine, așa este Dumnezeu: Tatăl meu de departe, pe care îl descopăr prin viața în familie, iubire, cuvântul său, cuvintele celor care îmi vorbesc despre el.

Știu că, atunci când îl voi întâlni la sfârșitul drumului meu, îl voi recunoaște. Fața sa, iubirea sa sunt deja în inima mea.

 Tată, îți mulțumim că l-ai trimis Duhul Sfânt ca să ne fie călăuzitor prin viață. Știm că Duhul ne va conduce la Isus. Amin.

COBORÂREA DUHULUI SFÂNT (RUSALIILE)

 

Tema

Duhul Sfânt este sursa noastră de alimentare

Obiect

Se poate folosi un iPod, MP3 player sau chiar un telefon

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,15-16.23b-26

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: "Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile mele 16 şi eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna. 23b Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el. 24 Cine nu mă iubeşte nu păzeşte cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultaţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. 25 V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi. 26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Unii dintre voi poate aveți un player muzical portabil sau chiar un telefon. Dacă aveți, atunci știți că înainte de a-l putea porni și reda muzică, trebuie să aibă baterie sau baterii. Dacă playerul are baterii încorporate, acestea trebuie încărcate. Bateriile oferă playerului puterea de care are nevoie pentru a putea reda muzică. Fără baterii, playerul nu poate face nimic. Fără baterii, nu are puterea de a face ceea ce a fost creat să facă.

 Înainte ca Isus să se întoarcă în ceruri pentru a fi cu Tatăl său, le-a spus ucenicilor săi că vor face lucruri chiar mai mărețe decât făcuse el când era pe pământ. Isus a făcut niște lucruri destul de mărețe, nu-i așa? A vindecat bolnavii, a transformat apa în vin, i-a făcut pe orbi să vadă și pe șchiopi să meargă. De unde aveau ucenicii să ia puterea de a face lucruri atât de mărețe? Isus le-a promis că îl va ruga pe Tatăl să-l trimită pe Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt le va da puterea de a face lucruri mari și puternice.

 S-a întâmplat exact așa cum a spus Isus. În ziua numită Rusalii, ucenicii erau toți împreună într-un singur loc. Biblia ne spune că s-a auzit din cer un sunet ca un vânt puternic care sufla cu putere și a umplut locul unde erau adunați ucenicii. Apoi, au apărut flăcări de foc și s-au așezat peste fiecare dintre ei. Când s-au întâmplat aceste lucruri, ucenicii au fost umpluți de curaj și putere și au început să predice și să învețe despre Isus. Au putut face lucruri pe care nu le mai făcuseră niciodată datorită puterii Duhului Sfânt din ei.

 Știați că noi avem aceeași putere disponibilă și astăzi? Biblia spune că „toți cei ce sunt călăuziți de Duhul sunt copii ai lui Dumnezeu”. Noi, care suntem copii ai lui Dumnezeu, avem puterea de a face lucruri mari și puternice, nu prin propria noastră putere, ci prin puterea Duhului Sfânt care este în noi.

 Duhul cel rău ne desparte; Duhul lui Dumnezeu ne unește într-o singură familie: Biserica.

 Astăzi celebrăm sărbătoarea solidarității umane: toți suntem frați; celebrăm sărbătoarea universalității lui Dumnezeu: Dumnezeu este Tatăl tuturor; celebrăm sărbătoarea Bisericii: oamenii, deși diferiți prin rasă, culoare, formează o singură familie: familia lui Dumnezeu.

 Duhul cel rău ne desparte.

Toate contrastele provin de la duhul cel rău: diviziuni între bogați și săraci, între albi și negri, între inteligenți și ignoranți, între buni și răi, între copiii din Nord și copiii din Sud…

Duhul cel rău ne împinge spre rupturi, spre ceartă, furturi, vorbe urâte, spre a ne simți mai buni decât alții și să-i excludem, fie în casă, fie la școală, fie la joacă.

Fiecare se gândește la sine, la interesele sale: nu vrem să-l imităm pe Dumnezeu, Părintele nostru generos. Astfel, apar contraste și pe teren religios între evrei, musulmani, budiști, creștini…

Isus a fost dușmanul contradicțiilor, de aceea, a fost răstignit. El nu vrea decât iubire.

Duhul lui Dumnezeu ne unește.

Isus, voindu-i pe toți uniți sub semnul iubirii, a deschis noul său popor – fondat pe cei doisprezece apostoli, așa cum cel vechi se baza pe cele doisprezece triburi ale lui Israel – spre toate neamurile din toate națiunile de sub cer.

 Ușile cenacolului erau închise. Duhul Domnului le deschide și îi trimite pe vestitorii evangheliei la toate neamurile simbolizate și prin darul „limbilor” (prima lectură).

Deși suntem mulți, deși avem calități diferite, toți formăm o singură familie, ca niște mădulare ale unui singur trup viu (a doua lectură).

De aceea, apostolii primesc, o dată cu Duhul Sfânt, și puterea de a ridica toate păcatele lumii, semințe de rupturi și ură.

 Ascultați această legendă.

 Într-o zi, sfântul Petru i se plânse Domnului că mama sa nu este cu el în paradis.

„Credeam că merit – spuse el – ca și ea să fie aici! Însă, incredibil și dureros de spus, este în iad. Și bătrânul Petru plânge ca un copil și pentru el paradisul nu este paradis, pentru că lipsește mama sa. Domnul, care înțelege și compătimește, poruncește unui înger să coboare în iad să o aducă pe bătrâna mamă a celui mai mare apostol. Îngerul a coborât în iezerul blestemat până în adânc, în timp ce o mulțime de condamnați întind mâinile spre el, apoi o ia în zbor pe femeie și își înalță aripile.

Zboară încet, pentru ca sfântul Petru să vadă că de mama lui s-au agățat multe suflete, care formau un lanț. El era bucuros că urcă împreună cu ea și alții pentru a îmbogăți paradisul, dar femeia nu e de aceeași părere.

Sfântul Petru strigă către mama lui să nu fie egoistă, dar femeia ori nu aude ori nu vrea să audă. Alte suflete au căzut înapoi în iad, respinse de ea, în timp ce zborul îngerului devine și mai obositor.

 Nu a mai rămas agățat de mama lui Petru decât un suflet iar apostolul strigă: „Mamă, nu fi crudă, lasă-l să urce cu tine spre lumină”. Dar femeia și-a scuturat de pe umeri și ultimul suflet, lăsându-l să cadă.

În acel moment, aripile îngerului s-au oprit, ca blocate de o greutate insuportabilă, și purtătorul ceresc începe să coboare cu bătrâna, care la un moment dat se abandonează destinului ei trist”

 Hotărâre: ce pot face pentru a răspândi iubire, înțelegere între părinți, frați, prieteni?

 Dragă Tată, ne rugăm să fim umpluți de puterea Duhului Sfânt, așa cum au fost ucenicii în ziua de Rusalii. Amin.