DUMINICA A IV-A DIN POSTUL MARE

 

Tema

Un fiu risipitor și un tată iertător

Obiect

O carte, un video cu „Aladin” sau chiar o lampă, dacă e posibil

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32

În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: "Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei". 3 Atunci, le-a spus această parabolă: 11 "Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. 14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: 'Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!'» 20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». 22 Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. 25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. 26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. 29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. 30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»"

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Sunt sigur că cei mai mulți dintre voi ați citit o carte, au văzut un film sau cel puțin au auzit povestea despre „Aladin și lampa sa minunată”. Într-o versiune a poveștii, Aladin lucra într-un magazin care schimba lămpi noi cu lămpi vechi. Treaba lui Aladin era să lustruiască lămpile și să le facă să pară ca noi. Într-o zi, în timp ce lustruia o lampă, un duh a ieșit din lampă și i-a promis că îi va acorda lui Aladin tot ce-și dorește. Cu ajutorul duhului, Aladin a acumulat multă bogăție și a câștigat dragostea unei prințese frumoase.

 Nu ar fi minunat să vi se împlinească fiecare dorință? Cu siguranță că da, însă adevărul este că uneori lucrurile pe care ni le dorim nu sunt tocmai bune pentru noi. Asta a descoperit un tânăr în evanghelia pe care am auzit-o astăzi.

 Povestea noastră biblică de astăzi este despre un tânăr care avea trei dorințe.

Voia mulți bani.

Voia să călătorească și să vadă lumea.

Și să fie propriul său șef.

Tânărul avea dorințele lui, dar acestea nu i-au fost îndeplinite de un duh. El s-a dus la tatăl său și i-a cerut să-i dea moștenirea care i se cuvenea lui după ce acesta avea să moară. Chiar dacă tatăl era trist că fiul său voia să plece, el i-a dat partea lui din averea familiei, iar tânărul a plecat în lume. Poate că a vizitat locurile pe care și-a dorit mereu să le viziteze și a făcut tot ce a vrut să facă. Era fericit că nimeni nu-i spunea ce să facă. Întrucât tânărul avea mulți bani, dacă vedea ceva ce își dorește, l-a cumpărat, iar pentru că avea mulți bani avea și mulți prieteni.

 Pare o poveste foarte fericită, nu-i așa? Ei bine, acesta nu este sfârșitul poveștii. După un timp, tânărul a rămas fără bani. Când a rămas fără bani, prietenii l-au părăsit. Era atât de disperat încât s-a dus să muncească pentru un cineva care l-a trimis să aibă grijă de porci. Tânărului îi era atât de foame, încât ar fi mâncat cu plăcere hrana cu care hrănea porcii. În timp ce se uita la țarcul murdar, se gândea la mizeria pe care o făcuse în viața lui. Se gândea la tatăl său și la casa pe care o lăsase în urmă.

 „Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!»”.

 Crezi că tatăl a fost dispus să-l primească înapoi? Da, dar nu ca pe un slujitor, dar ca fiu. Și-a chemat slujitorii și le-a zis: „Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!”

 Ei bine, povestea a avut un final fericit până la urmă, nu-i așa? Această poveste pe care a spus-o Isus este despre fiecare dintre noi și despre felul în care ne comportăm uneori.

 Câteodată facem alegeri proaste, la fel ca tânărul din povestea noastră. Uneori ne dorim lucruri care nu sunt bune pentru noi. Uneori nu vrem să ascultăm de Dumnezeu și să ascultăm de ceea ce Biblia ne spune că ar trebui să facem. Când procedăm astfel, facem cu adevărat mizerie în viața noastră. Ei bine, am o veste bună pentru tine! La fel ca tatăl din povestea noastră, Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, este întotdeauna dispus să ne primească înapoi dacă recunoaștem că am greșit.

 În casa și în inima lui Dumnezeu izbucnește bucuria în momentul în care unul dintre noi se întoarce la iubirea sa.

În Evanghelie, milostivirea Tatălui este o surpriză pentru toți:

 - pentru fiul mai mic, care nu s-ar fi așteptat niciodată la o asemenea primire;

- pentru fiul mai mare, care niciodată nu și-ar fi putut imagina că trebuie să participe la sărbătoarea făcută pentru fratele care s-a întors după ce fugise de acasă;

- pentru noi, care suntem invitați să avem un comportament asemănător față de frații noștri.

Fiii lui Dumnezeu trebuie să fie frați infinit de milostivi.

Citind Evanghelia după sfântul Luca, ni se repetă deseori că pocăința adevărată pe care trebuie să o facem, mai ales în Postul Mare, constă, mai ales, în a fi milostivi cu toți. Practic, cum?

Vă amintiți, dragi copii, întrebările pe care ni le pune Isus judecător când ne va aduna pe toți în fața tronului său?

Ar putea vreunul dintre voi să îmi repete cele șapte fapte de milostenie trupească? Și cele de milostenie sufletească? (Așteptați răspunsurile, integrați și comentați).

Afară cu ura din inimi, afară cu divizările, să folosim milostivirea chiar și față de dușmani, chiar față de cei care fac răul: pentru a fi asemenea „Tatălui ceresc care face să răsară soarele și peste cei buni, și peste cei răi și face să cadă ploaia și peste cei drepți, și peste cei nedrepți”, fără deosebire.

Pentru a trăi bine acest Post Mare, să începem să folosim „milostivirea” în familie. Iată câteva gesturi pe care trebuie să le facem zilnic:

- voi da dovadă de amabilitate și de iubire în fața părinților și a fraților mei;

- voi fi primitor și sincer cu toți;

- voi ști să tac la momentul potrivit;

- le voi face în fiecare zi cel puțin o favoare pe care nu mi-au cerut-o;

- îi voi mângâia când îi voi vedea triști;

- voi fi deschis cu ei;

- nu voi fi exigent;

- îmi va plăcea compania lor;

- îmi voi aminti de aniversările lor;

- mă voi ruga pentru ei;

- le voi suporta defectele și le voi ierta cu bucurie greșelile.

Pentru a nu avea o inimă „închisă”, asemenea fratelui mai mare, să ne însușim bunătatea infinită a Tatălui milostiv. Practicarea iubirii trebuie să înceapă în casa noastră, în raporturile familiale de zi cu zi.

 Lanțul se rușina de el însuși. „Iată – se gândea el – toți mă ocolesc și au dreptate: lumea iubește libertatea și urăște lanțurile”.

A trecut pe acolo un om, a luat lanțul, a urcat într-un copac, i-a legat cele două capete de o creangă robustă și a făcut din el un scrânciob. Acum, lanțul îi ajută pe copiii acelui om să zboare și este foarte fericit.

 Dragă tată, uneori facem alegeri proaste. Îți mulțumim că ești un Tată iubitor care ne va primi mereu înapoi când ne întoarcem acasă la tine. Amin.

DUMINICA A III-A DIN POSTUL MARE

Tema

Iubirea și iertarea lui Dumnezeu

 Obiect

Se poate folosi un bec spre exemplificare

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,1-9

În acel timp, au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. 2 El, răspunzând, le-a zis: "Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? 3 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. 4 Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel". 6 Apoi le-a spus această parabolă: "Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit 7 şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?» 8 Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! 9 Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Lumina electrică este atât de comună astăzi încât nu ne gândim niciodată la ea decât atunci când lipsește. Dacă am schimba un bec și am scăpa unul și l-am sparge, nu ne-am face griji pentru asta. Ne-am duce doar să luăm altul. Asta nu a fost întotdeauna așa.

 Când Thomas Edison se străduia să perfecționeze becul, echipei sale de muncitori i-a luat douăzeci și patru de ore să facă un singur bec. Când echipa a terminat, Edison l-a dat unui băiat să-l ducă la etaj. Pas cu pas, băiatul a urcat cu grijă scările, de teamă că ar putea scăpa această lucrare neprețuită. Probabil că puteți ghici ce s-a întâmplat: bietul băiat a scăpat becul chiar când a ajuns la capătul scărilor. Echipa a avut nevoie de alte douăzeci și patru de ore pentru a produce un alt bec. În cele din urmă, obosit și gata pentru o pauză, Edison era pregătit să ducă becul la etaj. Ce credeți? I l-a dat aceluiași băiat. Domnul Edison i-a oferit băiatului o a doua șansă! Asta înseamnă cu adevărat iertarea, nu-i așa?

 În evanghelia de astăzi, Isus ne învață despre iertarea lui Dumnezeu. El spune o poveste despre un om care avea un smochin în via lui. S-a dus în vie așteptându-se să găsească niște smochine pe copacul lui, dar nu erau. I-a spus îngrijitorului viei: „Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul? ”

 „Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia”, l-a rugat îngrijitorul.

 În această poveste, proprietarul viei este Dumnezeu, îngrijitorul viei este Isus, iar pomul îi reprezintă copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu are toate motivele să se aștepte ca copiii săi să producă fructe bune. Ce fel de fructe? Cele precum dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea și pacea. Uneori nu producem astfel de fructe, dar avem un Dumnezeu iubitor și iertător. Așa cum proprietarul viei i-a dat smochinului o a doua șansă, Dumnezeu ne dă și nouă o șansă și este important pentru noi să știm că nu trebuie să o facem singuri. Îngrijitorul viei a ajutat pomul lucrând solul și adăugând îngrășământ. Când îi permitem lui Isus să lucreze în viețile noastre, el ne va ajuta să producem felul de roade pe care le așteaptă Dumnezeu.

 Nu te bucuri că avem un Dumnezeu iubitor și iertător care ne dă o a doua șansă?

 Dacă vrem să trăim bine timpul Postului Mare, nu trebuie să ne împietrim inima, ci să ascultăm cuvântul Domnului

 Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care mântuiește.

Domnul îi mântuiește pe evrei din sclavie (prima lectură).

Domnul mântuiește de orice rău (psalmul responsorial).

Domnul nu este „Dumnezeul nenorocirilor”, ci al bunătății și al răbdării (Evanghelia).

 Ce înseamnă „a mântui”? Așteptați răspunsurile. Apoi precizați: Domnul iartă, vindecă, salvează de la moarte etc. (cf. psalmul responsorial).

 Nu întotdeauna cel care este mântuit este primitor și recunoscător.

Nu întotdeauna cel care face bine găsește bine. Aceasta este „legea crucii”. Isus, care vine să-l mântuiască pe om și să-i dea posibilitatea de a deveni fiul lui Dumnezeu, nu primește în schimb ospitalitatea și recunoștința, ci pătimirea și moartea.

Uneori, și noi suntem indiferenți și răi cu Isus. „Convertirea” noastră este urgentă.

Când cineva este gata să se înece, știți care este lucrul cel mai important ce trebuie făcut?

Ascultați sfaturile celui care îl salvează… Să aveți încredere… Nu vă agitați cu disperare, nu opuneți rezistență agățându-vă de „brațele” sale.

În Evanghelie este un avertisment repetat: care?

„Convertiți-vă…”, adică: schimbați-vă atitudinea față de Dumnezeu, ascultați-l, primiți-l. Schimbați-vă modul de gândire și de viață nu în mai rău, ci în solidaritate și în bunătate.

Nu este corect să spunem în fața unui necaz al altuia: „Dumnezeu te-a pedepsit. Bine a făcut, pentru că ești rău”. Cine se poate considera bun în fața lui Dumnezeu?

 O domnișoară, orfană de părinți, locuia într-un castel și ținea mult la noblețea ei.

Odată a venit la ea, gâfâind, fiica unui sărman zidar:

– Tatăl meu e pe moarte. Vă rog să veniți repede la el, pentru că vrea să vă spună ceva foarte important!

Dar nobila domnișoară nu voia să meargă.

La mai puțin de o oră, fiica zidarului s-a întors gâfâind și mai tare:

– Domnișoară, vă rog, veniți repede. Mama dumneavoastră, în timpul ultimului război, a cerut să fie zidit mult aur și argint: un tezaur. Tatăl meu trebuia să vă spună doar în momentul în care veți fi devenit majoră, dar, pentru că este pe moarte, vrea să vă spună imediat.

De această dată domnișoara a alergat cât a putut de repede, dar când a ajuns la casa zidarului, acesta tocmai murise.

Prin urmare, a trebuit să spargă zidurile castelului în multe puncte. Prea târziu. Toate căutările au fost inutile. Nu a mai fost posibilă găsirea tezaurului.

 Dragă Părinte, suntem recunoscători că, deși nu producem întotdeauna felul de fructe pe care ți-l dorești, ne oferi o a doua șansă. Ajută-ne să-i permitem lui Isus să lucreze în viețile noastre, astfel încât să producem felul de fruct pe care îl dorești de la noi. Amin.

DUMINICA A II-A DIN POSTUL MARE

 

Tema

Fiecare zi cu Isus e mai bună decât ziua de ieri

 Obiect

Se poate folosi o broșură pentru călătorii

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,28b-36

În acel timp, Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte ca să se roage. 29 Şi, în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. 30 Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu el: aceştia erau Moise şi Ilie, 31 care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui, ce avea să se împlinească în Ierusalim. 32 Iar Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau de vorbă cu el. 33 Când aceştia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: "Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!", neştiind, de fapt, ce zice. 34 Pe când spunea acestea, a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor. 35 Atunci a fost o voce din nor, spunând: "Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!" 36 Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Vă place să călătoriți? Chiar dacă nu puteți merge nicăieri acum, puteți citi cărți despre locurile pe care ați vrea să le vizitați sau puteți merge la o agenție de turism care vă va oferi toate broșurile de călătorie pe care le doriți. Puteți vedea imagini cu toate locurile frumoase pe care ați dori să le vizitați. Dacă ai o imaginație bună este ca și cum ai fi acolo.

 Când Isus și-a chemat ucenicii, a zis: „Urmați-mă”. Vă puteți imagina cum a fost pentru ei să călătorească cu Isus? Gândiți-vă doar la obiectivele pe care le-au văzut.

 Au văzut apa transformată în vin.

Au văzut oameni orbi, infirmi, vindecați.

Au văzut oameni înviați din morți.

L-au văzut pe Isus mergând pe apă.

Au văzut 5.000 de oameni hrăniți cu cinci pâini și doi pești.

 Fiecare zi cu Isus a fost o experiență interesantă. Evanghelia de astăzi vorbește despre o călătorie pe un munte care s-a dovedit a fi una dintre cele mai interesante călătorii trăite vreodată de trei dintre discipolii lui Isus.

 Biblia ne spune că Isus i-a luat pe Petru, Ioan și Iacob și s-a urcat pe munte să se roage. În timp ce Isus se ruga, chipul i s-a schimbat și hainele au devenit de un alb orbitor. Deodată, doi bărbați au apărut și au început să vorbească cu Isus. Vă amintiți cine erau? Moise și Ilie li s-au alăturat. Petru și ceilalți adormiseră și, când s-au trezit, l-au văzut pe Isus și pe ceilalți doi vorbind. Ce priveliște glorioasă! Petru i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!”

 Deodată, un nor a apărut și i-a acoperit. Din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!”

 Ce experiență! Nu e de mirare că Petru a vrut să rămână pe vârful muntelui, dar Biblia ne spune că Petru „nu știa ce spune”. La urma urmei, dacă ar fi rămas acolo, ar fi ratat toate experiențele minunate care au urmat.

 Și noi putem avea multe experiențe minunate dacă îl urmăm pe Isus. Când avem o „experiență de vârf de munte” ne-am dori să nu se termine niciodată. Dar, amintiți-vă că, lucrurile cu adevăr bune încă nu s-au întâmplat!

 Dumnezeu își descoperă chipul celui care îl caută cu inima sinceră. Cine este Isus? Este iubirea lui Dumnezeu față de noi.

„Aveți ochi și nu vedeți!”

Ochii nu văd dacă inima noastră este închisă: e ca și cum nu am vrea să vedem. Urechile nu aud dacă inima noastră este surdă: e ca și cum nu am vrea să ascultăm.

 Prin viața sa și prin cuvintele sale – și astăzi prin schimbarea la față – Isus vrea să deschidă inimile ucenicilor săi, ca să creadă că el este învățătorul trimis de Tatăl și să învețe de la el marea poruncă: porunca iubirii.

E nevoie de o inimă deschisă și generoasă pentru a asculta și a-l urma pe Isus.

 Apostolii îl iubeau pe Isus, voiau să îl știe tot timpul aplaudat pentru minunile sale, pentru cuvintele sale, învingător în orice situație, dar Isus îi avertiza întotdeauna că drumul iubirii adevărate este plin de jertfe și poate să ducă chiar la dăruirea vieții. Și, într-adevăr, el a murit din iubire.

Isus, schimbându-se la față în preajma lor, parcă ar vrea să le spună: „în iubire suferă și moare adevărata glorie. Un Dumnezeu care face minuni poate și să nu te iubească, dar un Dumnezeu care suferă și moare pentru tine, cu siguranță, te iubește.” Iată adevăratul chip al lui Isus.

 Pe cel care știe să-și dea viața în slujba celorlalți îl așteaptă o bucurie extraordinară și veșnică.

Cine vrea să trăiască alegând să-i fie credincios lui Dumnezeu și iubitor față de frați întâlnește pe drum suferința și crucea, dar descoperă adevărata viață.

Suntem în Postul Mare și trebuie să ne revizuim împreună cu Isus proiectele de viață ca fii ai lui Dumnezeu. Ce să facem?

Printre altele, vi-l spun pe cel mai important: pentru a-l cunoaște pe Isus, pentru a vedea fața sa, trebuie să ne deschidem mintea, inima și urechile la cuvântul său.

 Sunt punctual și constant la întâlnirea cu Isus la Sfânta Liturghie?

Sunt silitor și atent la ora de religie de la școală?

Citesc cărți care să îmi orienteze viața de creștin?

Știți de ce mulți colegi de-ai voștri nu îl iubesc pe Isus?

Pentru că nu ne rugăm pentru ei.

Pentru că nu le dăm exemplul nostru.

 De ce și noi de atâtea ori uităm de el? Pentru că pierdem din vedere frumusețea feței sale, a zâmbetului său, a iubirii sale.

 Sfântul Martin se ruga în celula sa din mănăstire, când a auzit o bătaie la ușă. A intrat un rege tânăr, strălucind tot de lumină. Sfântul l-a privit atent și și-a continuat rugăciunea.

Tânărul rege a exclamat uimit:

– Martin, eu sunt Domnul! Cum de nu mă privești?

Sfântul a răspuns fără să intre în panică:

– Tu nu ești Domnul, tu nu mă iubești: mâinile tale și picioarele tale nu sunt cele ale lui Isus: nu au răni.

Totul a dispărut: acel rege nu era altul decât ispititorul.

 Tată Ceresc, îți mulțumim pentru toate experiențele minunate de care ne bucurăm când mergem în fiecare zi cu Isus. Ajută-ne să-l urmăm oriunde ne conduce. Amin.

DUMINICA I-A DIN POSTUL MARE

 

Tema

Isus a învins ispitele de aceea și noi o putem face

 Obiect

Se poate folosi un bol cu bomboane

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,1-13

În acel timp, Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu 2 timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame. 3 Atunci diavolul i-a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine". 4 Însă Isus i-a răspuns: "Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»". 5 Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii 6 şi diavolul i-a spus: "Îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. 7 Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată". 8 Răspunzând, Isus i-a spus: "Este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji»". 9 L-a dus apoi în Ierusalim şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, 10 căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească» 11 şi: «Te vor ţine pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră»". 12 Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: "S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»" 13 Şi, după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Pe măsuța din sufrageria casei Mariei era un bol cu bomboane ca acesta. Mama Mariei a observat că se uita la bomboane și i-a spus: „Acum nu mănânci nicio bomboană până după cină sau nu vei mai avea poftă de mâncare”. Bomboanele arătau atât de bine și tentația era atât de mare. „Cu siguranță una singură nu va răni pe nimeni, iar mama nu va ști niciodată că lipsește una”, și-a spus Maria.

 A avut vreunul dintre voi o astfel de experiență? Iată o altă poveste care poate suna familiară.

 „Puneți cărțile deoparte și scoateți o foaie de hârtie”, a spus profesorul. „Vom da testul nostru săptămânal de ortografie.” Ionuț a avut un sentiment de gol în stomac. Știa că azi vor avea un test de ortografie, dar s-a uitat la televizor aseară până târziu în loc să învețe și nu era pregătit. Când a început testul, Ionuț s-a uitat prin clasă și și-a dat seama că avea o vedere clară asupra hârtiei Ioanei. „Nu va strica dacă mă uit pe foaia Ioanei doar de data asta”, și-a zis Ionuț. „Promit că nu o voi mai face niciodată și nimeni nu va ști.”

 Cu toții ne-am confruntat cu ispite ca acestea, nu? Știați că și Isus a fost ispitit la fel ca noi? Biblia ne spune că Isus a fost condus de Duhul Sfânt în deșert, unde a fost ispitit de diavol timp de patruzeci de zile. Știi ce a făcut Isus când l-a ispitit diavolul? El i-a răspuns cu texte din Sfânta Scriptură!

 Isus nu a avut ce mânca timp de patruzeci de zile. El era flămând și Satana știa că îi este foame, așa că i-a spus: „Dacă ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, transformă aceste pietre în pâine”.

 Isus ar fi putut face cu ușurință ceea ce a sugerat Satana, dar nu a făcut-o. În schimb, el a răspuns: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»”.

 Atunci diavolul l-a dus pe Isus într-un loc înalt și i-a arătat împărățiile lumii. „Îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată”.

 Isus a răspuns: „Este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji.»”

 Apoi, diavolul l-a dus pe Isus la punctul cel mai înalt al templului. El i-a spus lui Isus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească»”.

 Din nou, Isus a citat Scriptura: „S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»”.

 Știți ce a făcut diavolul? A renunțat! „Diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.”

 Vreau ca fiecare dintre voi să ia o bomboană din acest bol. Nu vă voi spune să nu o mâncați decât după cină, dar pe măsură ce o mâncați, vreau să vă gândiți la ceea ce am învățat astăzi. Satana l-a ispitit pe Isus așa cum ne ispitește și pe noi. Isus a rezistat ispitelor Diavolului, la fel putem și noi, răspunzându-i asemenea lui Isus, din Sfânta Scriptură.

 Postul Mare ne invită:

Să ne luăm în serios viața noastră creștin.

Să învingem ispitele diavolului.

Să ne amintim și să ne trăim Botezul.

 Cum își petrece Isus Postul său Mare?

La aproximativ 30 de ani, Isus a părăsit satul, familia, munca, gata să-și înceapă activitatea publică. Din umilință, a fost botezat de Ioan Botezătorul. El, care era fără păcat, a venit printre păcătoși și, pentru a ne deschide calea vieții, a îmbrăcat în toate condiția noastră omenească.

 După botez, Duhul l-a condus pe Isus în singurătatea pustiului. Ca la niște exerciții spirituale dinaintea marilor alegeri, el a petrecut patruzeci de zile în dialog cu Tatăl.

Cuvântul lui Dumnezeu era viața sa. În acest „post mare” al său, Isus s-a aflat în fața drumului pe care îl avea de parcurs pentru a fi fidel planului Tatălui.

Isus avea în față viața ușoară: să-i mulțumească pe oameni, să se limiteze la a arăta doar calea binelui, să facă lucruri surprinzătoare primind aplauze pentru ele, să se pună în condiția celor puternici. Această cale putea să conducă la succes, dar nu era cea a împărtășirii depline a slăbiciunii umane, așa cum voia Tatăl.

Isus a ales calea care duce la mântuirea tuturor. Este o cale grea, fără egoism, până la moartea pe cruce, o cale care exprimă iubirea curată a lui Dumnezeu față de noi și susținere în viața noastră de zi cu zi.

Isus a învins ispitele, pentru că s-a abandonat în mâinile voinței lui Dumnezeu Tatăl, din iubire veșnică față de tine, un exemplu pentru noi.

 Cum să ne petrecem Postul Mare? Imitându-l pe Isus. Deveniți fii ai lui Dumnezeu prin Botez, trebuie să trăim ca fii.

Fiul îl cunoaște pe Tatăl: cât de solidă este pregătirea ta religioasă?

Fiul îl iubește pe Tatăl: dar eu cum mă comport?

Fiul îi mulțumește Tatălui: cum particip la sfânta Liturghie?

Fiul îl sărbătorește pe Tatăl: cum îmi petrec ziua Domnului?

Fiul muncește pentru Tatăl: ce fac pentru împărăția lui Dumnezeu?

Fiul are încredere în Tatăl: crezi în iubirea sa părintească și infinită, te abandonezi lui?

 Un creștin egoist, în timp ce dormea, l-a văzut pe Isus obosit sub povara crucii. Deodată a spus:

– Doamne, îmi dai voie să te ajut să îți duci crucea?

– Cum mă poți ajuta să îmi duc această cruce grea dacă nu poți face nici cea mai mică jertfă pentru frații tăi?

Și Isus și-a continuat, singur, drumul spre Calvar.

 Dragă Tată, ajută-ne să învățăm ce ne spune Biblia să facem, astfel încât atunci când diavolul ne ispitește, să putem face ceea ce a făcut Isus să-i răspundem cu Sfânta Scriptură, care este cuvântul tău. Amin.

DUMINICA A VIII-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

Un pom rău nu poate produce roade bune

 Obiect

Se pot folosi câteva fructe ca de exemplu măr, banană, struguri, portocală

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,39-45

În acel timp, Isus le-a spus şi o parabolă: "Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învăţătorul său. 41 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? 42 Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!» atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău! 43 Căci nu este niciun pom bun care să facă fructe rele şi, iarăşi, niciun pom rău care să facă fructe bune, 44 pentru că orice pom se cunoaşte după fructele proprii: doar nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. 45 Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Vă plac fructele? Am adus astăzi cu mine un coș plin cu mai multe feluri de fructe.

 Iată un măr. Câți dintre voi iubiți merele? Merele nu numai sunt delicioase, dar sunt și bune pentru sănătatea voastră. Cu siguranță ați auzit zicala: „Un măr pe zi ține doctorul departe”.

 Ce ziceți de banane? Există o mulțime de moduri de a mânca banane. Ați mâncat vreodată pâine cu banane? Am menționat că bananele au o mulțime de vitamine?

 Care este una dintre cele mai bune modalități de a obține o mulțime de vitamina C? Portocala, desigur!

 De unde luăm toate aceste fructe delicioase? Ele provin din pomi fructiferi, nu-i așa? Merele provin dintr-un măr. Portocalele provin din portocal. Bananele provin dintr-un bananier.

 Isus a avut multe de spus despre fructe. El le-a spus adepților săi că vor da roade. Acum nu cred că vorbea despre mere, portocale și banane. Ce crezi că a vrut să spună Isus când le-a spus urmașilor săi să aducă roade pentru el? (Lăsați copiilor timp să răspundă.) Când Isus spune că oamenii buni produc fructe bune, el nu se referă la felul de fructe pe care le mâncăm. El vrea să spună că, dacă îl urmăm, vom dori să facem lucrurile care îl fac pe Dumnezeu fericit. Vom face lucruri bune, vom ajuta oamenii, vom împărtăși cu ceilalți ceea ce avem și îi vom trata pe ceilalți cu respect.

 Isus a spus: " Căci nu este niciun pom bun care să facă fructe rele şi, iarăşi, niciun pom rău care să facă fructe bune, 44 pentru că orice pom se cunoaşte după fructele proprii: doar nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. 45 Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. "

Pentru a vedea bine, trebuie să avem ochi buni, dar și lumină suficientă. Numai așa vom putea vedea bine misterul vieții noastre și al altora.

Vede cu adevărat bine cel care are lumina lui Dumnezeu.

Cel orb nu poate fi călăuză; cel ignorant nu poate fi învățător.

Isus este cel care vede mai bine decât toți, Isus este cel mai bun dintre învățători. Numai împreună cu Isus se poate vedea clar drumul care duce în cer. Numai împreună cu Isus știm ce ne așteaptă dincolo. Dacă stăm alături de Isus care ne învață și ne călăuzește, reușim să vedem nu numai cu ochi buni, dar, mai ales, cu inima.

Nu poți vedea bine decât cu inima, pentru că nu poți vedea bine fără iubire.

Acționează cu adevărat bine cel care îl iubește pe Dumnezeu.

 În jurul nostru sunt „copii răi”. Dar sunt copii cu adevărat răi? (Câteva cuvinte referitoare la delincvența juvenilă.) Deseori vina aparține și mediului în care trăiesc. Să ne amintim că și noi suntem puțin răi. Cel care nu are defecte să arunce primul cu piatra. Nimeni dintre noi nu are conștiința perfect curată. Toți ar trebui să simțim nevoia de a deveni mai buni și nevoia pentru a da un exemplu bun.

Deseori, mulți copii sunt „delincvenți” și pentru că nu au avut șansa de a se fi născut într-o familie bună.

Dar împreună cu Isus toți putem să devenim buni. Însă trebuie să-l „altoim” în noi, sau, mai bine zis, trebuie să devenim lăstari ai viței, membre vii ale trupului său mistic.

Fiind una cu Isus:

·trebuie să gândim asemenea lui Isus,

·trebuie să judecăm asemenea lui Isus,

·trebuie să acționăm asemenea lui Isus,

·trebuie să iubim asemenea lui Isus,

·trebuie să trăim asemenea lui Isus.

Cel care este împreună cu Isus devine bun.

Împreună cu Isus, aducem roade bune. Planta „sterilă” nu folosește la nimic.

Pentru creștin, sub un anumit aspect, cel mai mare păcat este cel de „omisiune”. A face rău este rău, dar pentru creștin, cel mai mare rău este să nu facă binele (dați câteva exemple practice).

 Într-o zi, la Roma, sfântul Filip Neri s-a dus să spovedească o femeie în aparență foarte evlavioasă, dar care blestema și calomnia foarte ușor.

Sfântul a ascultat cu răbdare penitenta, apoi i-a spus:

– Ca pocăință, vei lua o găină, vei parcurge străzile principale ale Romei, smulgându-i ușor penele pe care le vei arunca în vânt. Apoi te întorci la mine.

Femeia s-a supus. La întoarcere, sfântul a adăugat:

– Pocăința nu s-a terminat încă. Acum trebuie să reiei străzile parcurse și să strângi toate penele pe care le-ai aruncat.

– Dar este imposibil, a răspuns femeia.

Sfântul Filip a încheiat atunci foarte serios:

– Așa este și cu blestemele, vorbele de rău și calomniile. Foarte ușor pot fi împrăștiate pretutindeni și repararea este foarte des imposibilă.

 Părinte, vrem să fim identificați ca un pom bun, care dă roade bune. Ajută-ne să facem lucrurile despre care știm că îți vor fi plăcute. Amin.