ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (C)

 

Tema

Trebuie să ținem promisiunile pe care le facem

 Obiect

Se poate folosi un calendar, bilețele pentru notițe care se lipesc și ceva de scris pentru fiecare copil

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40

După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: "Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul" 24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, "o pereche de turturele sau doi pui de porumbel". 25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: 29 "Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, 30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!" 33 Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: "Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie - 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!" 36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Am început recent un An Nou. (Arătați calendarul) Un calendar nou-nouț pentru un nou început în viață. Majoritatea oamenilor încep noul an luând niște decizii. A lua o decizie este ca și cum ne-am promite nouă înșine că vom face anumite lucruri. De obicei se dorește ca să facem lucruri mai bune anul acesta decât am făcut anul trecut. Iată o listă de promisiuni pe care copiii ar putea să le facă:

 Mă voi uita mai puțin la televizor și voi face mai multă mișcare.

Voi purta centura de siguranță de fiecare dată când mă urc într-o mașină.

Voi fi mai drăguț cu alți copii, chiar și cu frații și surorile mele!

Mă voi concentra mai mult pe învățat.

 Vă puteți gândi la alte promisiuni pe care le-ați putea lua? (Permiteți copiilor să dea idei.)

 Unii oameni nu iau foarte în serios promisiunile pe care le fac la început de an. La urma urmei sunt doar promisiuni pentru ei înșiși. S-ar putea să credem că, dacă nu ducem până la capăt promisiunea, nu este mare lucru. Dar e mare lucru! O promisiune este o promisiune și este important să îți ții promisiunile, chiar dacă este doar o promisiune pentru tine însuți.

 Gândiți-vă la ceva suficient de important pentru a face o promisiune pentru acest an. Scrieți un cuvânt sau un simbol rapid pe un bilețel pentru a spune care este acea promisiune.

 (Distribuiți notițele și pixurile sau creioanele. Rugați copiii să scrie sau să deseneze și apoi să-și pună notițele lipicioase pe calendar fie la data la care doresc să o facă, fie în ultima zi a anului.)

 Biblia vorbește despre o promisiune foarte importantă pe care Dumnezeu a făcut-o poporului său. Din fericire, Dumnezeu este întotdeauna credincios în împlinirea promisiunilor sale. În Biblie aflăm despre un bărbat pe nume Simeon. Simeon era un om foarte bătrân care a așteptat toată viața să vadă promisiunea lui Dumnezeu venind pentru el însuși și pentru poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu promisese că va trimite un Mesia, un Mântuitor în lume, iar Dumnezeu i-a promis lui Simeon că nu va muri până nu îl va vedea pe Mesia promis.

 La câteva zile după nașterea lui Isus, Maria și Iosif l-au dus la templu pentru a-l dedica lui Dumnezeu. Simeon era în templu ca de obicei. De îndată ce Simeon l-a văzut pe pruncul Isus, a știut că Dumnezeu și-a ținut promisiunea. Simeon l-a luat pe Isus în brațe și l-a lăudat pe Dumnezeu, zicând: „Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!”.

 Ana era o profetesă care se afla în acel timp și ea în Templu. Când a auzit ce spunea Simeon, l-a lăudat pe Dumnezeu și a spus tuturor că Isus este Mântuitorul pe care Dumnezeu îl făgăduise.

 Astăzi este și sărbătoarea „lumânărilor”, sărbătoarea luminii.

Strălucirea lumânărilor este strălucirea lui Isus: lumina care „îl luminează pe fiecare om”, soare care răsare pentru a alunga întunericul morții și al răului.

Lumina lumânărilor trebuie să exprime și angajarea pentru păstrarea luminozității sufletului fiecăruia dintre noi:

- lumina de care am fost învăluiți la botez;

- lumina pe care trebuie să o răspândim în calitate de creștini, în lume: „Voi sunteți lumina lumii: să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca, văzând faptele voastre bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri”.

  Maria ne încredințează făclia pe care nu trebuie să o punem sub obroc, ci sus, pe un candelabru, ca să-i lumineze pe toți cei care stau în casă.

Asemenea lui Simeon și Anei, să alergăm în întâmpinarea lui Isus care vine și să strângem la inimă lumina strălucitoare și veșnică a Fiului lui Dumnezeu, pentru a trăi și noi ca fii ai lui Dumnezeu și „să luminăm toate neamurile”.

Isus este ca un soare: este al tuturor, dă lumină, viață, căldură, primăvară tuturor. Totuși, nu toți își deschid ochii. De aceea, destinul lui Isus nu va fi ușor și durerea Mariei va fi mare, ca o sabie care străpunge inima.

 Iosif și Maria recunosc că Isus îi aparține lui Dumnezeu: este Fiul lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să fie în casa Tatălui, să se ocupe de lucrările Tatălui.

Și noi îi aparținem lui Dumnezeu, suntem ai lui Dumnezeu. Trebuie să trăim în casa Tatălui, trebuie să facem voința Tatălui și să ducem tuturor lumina și iubirea lui.

 Un țăran dormea în coliba lui, când s-a trezit pentru că îi era frig. În toiul nopții s-a dus la un prieten, care stătea într-o colibă apropiată de a lui și l-a trezit. Acesta a ieșit și l-a întrebat ce se întâmplă. El a răspuns: „Aș vrea să aprind focul, îmi dai un chibrit?” „Nebunule”, a replicat prietenul, „ai în mână o lampă și vii la mine în toiul nopții? De ce nu-l aprinzi de la focul lămpii?” „Ah, ai dreptate! Nu m-am gândit la asta deloc”, a răspuns țăranul.

Dumnezeu este în inima noastră, ca lampa în mână. Uitând de aceasta, mergem să-l căutăm în alte locuri.

 Doamne, așa cum ești credincios în ținerea promisiunilor tale, luminează-ne și ajută-ne să fim și noi credincioși în împlinirea promisiunilor noastre. Amin.