DUMINICA A VII-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

Cu cât mai mult dăruiești iubirea lui Isus cu atât primești multă în schimb

 Obiect

Se pot folosi dulciuri pe care să se lipească o îmbrățișare printată

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,27-38

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: "Vouă, care mă ascultaţi, vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, 28 binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează! 29 Celui care te loveşte peste un obraz întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care-ţi ia mantia nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica! 30 Celui care îţi cere dă-i şi de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi! 31 Aşa cum vreţi ca oamenii să vă facă vouă, faceţi-le la fel! 32 Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Căci şi păcătoşii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. 33 Şi dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii fac la fel. 34 Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească la fel înapoi. 35 Voi însă iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără ca să aşteptaţi nimic, iar răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi. 36 Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv! 37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi, iertaţi şi veţi fi iertaţi; 38 daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată şi cu vârf vi se va da în poală, căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă!"

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Am ceva de oferit fiecăruia dintre voi în această dimineață și cred că este ceva ce vă va plăcea. Am dulciuri pentru fiecare dintre voi pe care vreau să le considerăm îmbrățișări. (Distribuiți dulciurile) Toată lumea a primit o îmbrățișare? Fiecare dintre voi a primit o îmbrățișare, nu-i așa? Nu a trebuit să plătiți pentru asta, nu? Nu, acea îmbrățișare ți-a fost oferită gratuit. Le-am plătit eu și vi le-am dat. Acum că o ai, poți face ce vrei cu ea. Poți fie să o păstrezi și să o mănânci singur/ă, fie să o dai altcuiva. Rămâne la latitudinea ta să decizi. Ne vom lua aproximativ un minut să ne gândim la asta. În acest timp, puteți decide să vă păstrați îmbrățișarea sau o puteți oferi altcuiva aici și acum. Este alegerea voastră.

 (În acest moment, există mai multe lucruri care s-ar putea întâmpla. 1. Toți copiii pot decide să păstreze  îmbrățișarea pentru ei înșiși. Apoi le veți arăta dulciurile rămase și le puteți spune că le-ați fi dat mai multe dacă le-ar fi dat pe ale lor. 2. Câțiva dintre ei ar putea să-și dea îmbrățișarea. Le puteți da mai multe în funcție de câte mai doriți să le dați. 3. S-ar putea să fie doar unul sau doi care să-și dea îmbrățișarea. Le puteți oferi mult mai multe.)

 Ei bine, văd că unii dintre voi ați decis să păstrați îmbrățișarea pentru voi și unii dintre voi ați decis să o oferiți altcuiva. Pentru cei dintre voi care ați renunțat la îmbrățișarea voastră, vă voi mai oferi câteva. Cei care ați păstrat-o, ei bine, încă o mai aveți, nu-i așa?

 După cum știți cu toții, o îmbrățișare este o modalitate prin care arătăm cuiva că îl iubim, că ținem la el, așa că în această dimineață, vom lăsa ca aceste îmbrățișări să reprezinte dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Dragostea lui Dumnezeu este dată gratuit, nu-i așa? Nu trebuie să plătim pentru asta. Isus a plătit prețul când a murit pe cruce. Când ai dragostea lui Dumnezeu, o poți păstra pentru tine sau poți alege să o împărtășești cu alții. Pe măsură ce împărtășiți dragostea lui, pe măsură ce alegeți să o oferiți, cu atât primiți mai mult în schimb. Vedeți, așa este cu dragostea lui Dumnezeu. Cu cât o distribuim mai mult, cu atât primești mai mult în schimb. Pe măsură ce vă bucurați de îmbrățișările cu bomboane în această dimineață, sper că vă veți gândi la dragostea lui Dumnezeu pentru voi și că veți alege să o împărtășiți altora.

 Isus avea o iubire fără margini: făcea bine tuturor, chiar și celor care erau considerați „blestemați”; îi primea pe toți, chiar și pe cei păcătoși, îi ierta pe toți; i-a iertat și pe cei care l-au răstignit.

Așa a făcut și regele David (cf. prima lectură). Așa au făcut și fac sfinții (dați câteva exemple, ca sfântul Ștefan, sfânta Maria Goretti etc.).

Creștinul trebuie să aibă o iubire fără margini (explicați cu grijă).

Creștinul trebuie să aibă o iubire dezinteresată, gratuită, universală.

Creștinul nu poate să fie violent, răzbunător, iar apărarea trebuie să fie cu iubire și echilibru.

Creștinul nu poate să fie avar, egoist, „mafiot”.

Creștinul trebuie să ierte de 70 de ori câte 7, trebuie să împartă, să se dăruiască întotdeauna.

Creștinul nu poate urî, trebuie să dorească binele, să iubească, să facă bine celui care îi face rău, chiar dacă dorește ca răul să fie învins cu mijloace licite și este întristat de răul suferit.

„Fericiți cei blânzi, pentru că vor primi împărăția lui Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, pentru că vor fi numiți fiii lui Dumnezeu...”.

 De ce trebuie să avem o iubire fără limite? Cel puțin din două motive:

- pentru că toți suntem copiii lui Dumnezeu, frați.

- pentru a învinge răul prin bine: aceasta este logica iubirii.

Dacă răspunzi unei jigniri, unei injurii, unui gest de aroganță cu o altă jignire, o altă injurie, un alt gest de aroganță, răul se înmulțește. Dacă răspunzi răului cu binele, răutatea se diminuează și dispare, iar lumea devine tot mai frumoasă și mai dreaptă: devine tot mai mult împărăția lui Dumnezeu-iubire.

 „Într-o zi – povestește Angelica, o profesoară din Coreea – părinții mei se certau. Mama a spus plângând că vrea să plece la verișoara ei și să ne părăsească. Eu și fratele meu am rugat-o să rămână. Dar mama ne-a cerut să fim înțelegători și a spus că nu mai poate rămâne. La sfârșit, i-am spus: «Călătorie plăcută». Când am rămas singuri, ne-am rugat mult pentru ea. După cinci zile, mama s-a întors și s-a împăcat cu tata”

 E frumos să ai o inimă mare, care știe să ierte!

 Isuse, îți mulțumim că ne-ai dăruit dragostea ta. Ajută-ne să ne amintim că ne-ai spus să o împărtășim și altora. Amin.

DUMINICA A VI-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

Adevărata fericire o găsim în Isus

 Obiect

Instrumente pentru a face baloane de săpun, câteva bancnote, o pungă de chipsuri, un telefon sau joystick

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,17-18a.20-26

În acel timp, coborând împreună cu Cei Doisprezece, Isus s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli ai săi şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din toată zona de coastă a Tirului şi a Sidonului, 18a au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. 20 Ridicându-şi ochii spre discipolii săi, a spus: "Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu! 21 Fericiţi voi, care acum sunteţi flămânzi, căci vă veţi sătura! Fericiţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde! 22 Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor exclude, când vă vor insulta şi vor şterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului! 23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer! Pentru că aşa făceau şi părinţii lor cu profeţii. 24 Dar, vai vouă, bogaţilor, pentru că vă primiţi mângâierea! 25 Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi suferi de foame! Vai vouă, celor care râdeţi acum, căci veţi jeli şi veţi plânge! 26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; pentru că aşa au făcut părinţii lor profeţilor falşi".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Sunt sigur că toată lumea a experimentat bucuria de a face baloane. (Faceți baloane pentru copii) Nu este amuzant cum ceva atât de simplu poate face atât de mulți oameni fericiți? Nu este doar pentru copii! Am văzut chiar și adulți râzând și distrându-se făcând baloane și încercând să le prindă.

 Există o singură problemă cu fericirea care vine din jocul baloanelor ea nu durează! În momentul în care întindeți mâna și atingeți unul dintre baloane acesta se va sparge. (Faceți baloane și puneți copiii să încerce să le prindă.) De multe ori urmărim balonul, dar este greu de atins și de îndată ce atinge pământul dispare.

 Nu este adevărat acest lucru pentru atât de mulți oameni astăzi? Mulți oameni aleargă după fericire, dar la fel ca baloanele, fericirea este întotdeauna la îndemână. Sau, tocmai când credem că o avem, balonul nostru poate să se spargă. Care sunt unele dintre lucrurile despre care oamenii cred că îi vor face fericiți, dar care ar putea să se ruineze? (Pauză pentru răspunsuri.)

 Banii? (Arătați banii.) Cam de câți are nevoie cineva pentru a spune că e fericit? Mulți oameni cred că banii le vor aduce fericirea, dar nu o fac. Odată ce îi cheltuiești au dispărut și s-a dus fericirea.

 Mâncarea? (Arătați chipsurile.) Unii oameni caută fericirea în mâncare. Ei mănâncă pentru că sunt triști sau deprimați și cred că mâncarea îi va face să se simtă mai bine. Nu este așa. După ce mănâncă sunt încă nefericiți și, poate, și cu câteva kilograme în plus.

 Divertismentul? (Arătați telefonul sau joystickul.) Mulți oameni cred că a face lucruri distractive este același lucru cu a fi fericit, dar nu este așa. Adesea oamenii care râd pe dinafară plâng pe dinăuntru.

 Popularitatea? Unii oameni cred că a fi populari, apreciați, le va aduce fericire. Vor face orice sau vor spune orice pentru a-i face pe alții să îi aprecieze, dar popularitatea nu durează. Este aici azi și mâine a plecat. Nu există fericire durabilă în popularitate.

 Isus știa că oamenii caută adesea fericirea în locuri greșite. El chiar a spus că am putea fi mai fericiți dacă am fi săraci, înfometați, plângând și neplăcuți de alții. De ce ar sugera Isus așa ceva?

 Când suntem săraci, ne putem încrede în Dumnezeu pentru a ne furniza tot ce avem nevoie, în loc să depindem de propria noastră avere.

 Când suntem înfometați de Dumnezeu și de dreptatea lui, ne dăm seama că numai el ne poate potoli foamea.

 Când plângem, ne putem încrede în Dumnezeu pentru a ne mângâia și a ne ușura durerea.

 Când credem că nu avem prieteni, avem un prieten în Isus. Isus este prietenul care nu ne va părăsi niciodată.

 Cu toții vrem să fim fericiți, nu-i așa? Nu vă petreceți timpul urmărind baloane de săpun. Privește la Tatăl tău ceresc. El este sursa adevăratei fericiri.

 Omul cel mai fericit este cel care se lasă iubit de Dumnezeu.

Noi îl numim fericit pe cel care este bogat, mănâncă pe săturate, râde, este puternic, învinge, are multe lucruri.

Însă Isus, deși era foarte bogat, a devenit sărac pentru a ne îmbogăți pe toți cu harul său; deși era puternic, s-a lăsat răstignit pentru a ne răscumpăra; deși avea o stare foarte bună, a preferat să fie ca ultimii nefericiți dintre noi, pentru ca toți să îl simtă aproape.

El vrea să ne facă să înțelegem că:

- fericirea nu constă în a te încrede în lucrurile din această lume;

- este binecuvântat cel care se încrede în Dumnezeu (prima lectură);

- este cu adevărat fericit cel care este prieten al Domnului (Evanghelia);

- există adevărata fericire a vieții veșnice (a doua lectură).

Dumnezeu îi iubește și are grijă de toți, dar îi preferă pe cei mai săraci.

Noi suntem tentați să ne gândim că Domnul are grijă de cei mai buni, cei mai inteligenți, cei mai dotați.

Dar Isus îi preferă pe cei mai săraci, cei mai disprețuiți, cei mai păcătoși (redați câteva exemple evanghelice). Toate oile îi erau dragi Păstorului cel Bun, dar oaia rătăcită a simțit mai mult decât toate grija sa delicată.

 O legendă persană povestește că era un rege nefericit, posomorât toată ziua, melancolic noaptea. Nu mai putea. Atunci i-a adunat pe toți înțelepții împărăției și i-a întrebat ce trebuia să facă pentru a fi fericit. Răspunsurile au fost multe, dar unul singur i-a plăcut în mod deosebit regelui, al ultimului, care i-a vorbit astfel:

– Rege, dacă vrei să fii fericit, trebuie să îmbraci cămașa omului fericit.

Au fost trimiși mulți slujitori ca să-l caute pe omul fericit.

Au bătut la ușa bogatului, au intrat în casa celui puternic și au întrebat dacă pot să vorbească cu ei; dar apoi, triști, s-au întors de unde au plecat. Au fost constrânși să tragă concluzia: „Nu l-am găsit pe omul fericit”.

Dar, când au ajuns aproape de palatul regelui, au văzut pe un câmp, sub soarele de vară, un om încovoiat de munca sa, scăldat în sudoare: cânta atât de bucuros încât era o plăcere să l vezi. Nu încăpea nici o îndoială că acel om era fericit. S-au apropiat, i-au pus întrebări și apoi, în numele regelui, i-au cerut cămașa.

Bunul om a răspuns surâzător:

– Nu am cămașă!

Mesagerii regelui au insistat:

– Atunci, cum poți să fii atât de fericit, dacă ești atât de sărac?

Acel om a răspuns:

– Eu am zâmbetul bunului Dumnezeu: acesta îmi este de ajuns pentru a fi fericit.

 Dragă Tată, ajută-ne să ne amintim că niciodată nu putem găsi fericirea căutând lucrurile pe care această lume le are de oferit. Adevărata fericire poate fi a noastră numai dacă îl urmăm pe Isus. Amin.

DUMINICA A V-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

Isus îi cheamă pe apostoli pentru a fi pescari de oameni

 Obiect

Se pot folosi câteva unelte pentru pescuit

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,1-11

În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, 2 a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. 4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: "Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!" 5 Răspunzând, Simon i-a spus: "Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele". 6 Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: "Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!" 9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, 10 la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: "Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!" 11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Astăzi, am niște unelte de pescuit cu mine. (Indicați pentru ce este folosită fiecare.) V-ați întrebat vreodată de ce atâtor oameni le place să meargă la pescuit? Ridicați mâna dacă cunoașteți pe cineva căruia îi place să pescuiască. (Pauză pentru răspunsuri.) Există multe motive pentru care oamenii merg la pescuit. Unora le place să mănânce pește, iar prinderea peștelui ar putea fi mai puțin costisitoare decât să-l cumpere de la magazin. Pentru alții, pescuitul este un hobby distractiv. Le oferă șansa de a se odihni și de a se relaxa. Unii oameni spun că nici măcar nu le pasă dacă prind vreun pește, dar le place doar să meargă la pescuit. Ați fost la pescuit? (Pauză pentru răspunsuri.) Dacă ați prins vreodată un pește, cum v-a făcut să vă simțiți? (Pauză pentru răspunsuri.)

 Biblia are multe de spus despre pescuit. Primii ucenici cu care Isus s-a împrietenit au fost pescari. Nu pescuiau pentru distracție și relaxare și nu era un hobby. Pescuiau pentru a mânca dar și pentru a vinde. Era meseria lor. Crezi că le păsa dacă prindeau pește sau nu? (Faceți o pauză pentru răspunsuri.) Aveți dreptate le păsa extrem de mult!

 Evanghelia de astăzi ne vorbește despre una dintre expedițiile de pescuit ale ucenicilor. Povestea începe cu Isus predicând pe malul mării Galileii. Era o mulțime uriașă de oameni adunați în jurul lui și ei s-au tot strâns mai aproape ca să-l audă mai bine. Isus a observat două bărci goale la malul apei unde pescarii își spălau mrejele. Isus a intrat într-una dintre bărci și l-a rugat pe Simon, proprietarul bărcii, să o mute puțin mai departe de țărm. Atunci Isus s-a așezat și le predica oamenilor de acolo.

 Când Isus a terminat de învățat, i-a zis lui Simon: „Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!”

 Simon i-a răspuns: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. De data aceasta plasele au ieșit din apă atât de pline de pești încât erau pe punctul de a se rupe. Au chemat ajutor și însoțitorii lor au adus o altă barcă, iar în curând ambele bărci au fost atât de pline de pești încât erau pe cale să se scufunde!

 Când Simon a văzut ce a făcut Isus, a fost umplut de uimire și poate de frică de a fi în prezența cuiva cu atâta putere. El a căzut în genunchi înaintea lui Isus.

 Isus i-a zis: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”.

 Când au ajuns la mal și-au tras bărcile pe plajă, au lăsat toate și l-au urmat pe Isus.

 Ce a vrut să spună Isus când le-a spus că vor pescui oameni? (Pauză pentru răspunsuri.) Nu a vrut să spună că vor ieși și vor arunca plasele de pescuit peste ei. Ceea ce a vrut să spună a fost că, așa cum au adus peștii în bărcile lor, așa vor aduce oameni în Împărăția lui Dumnezeu.

 Dumnezeu vrea ca să ajungă și la noi mesajul său de iubire. Cum? Cum ne transmite Dumnezeu mesajul iubirii sale?

Prin televizor, de la stația de emisie din cer? Nu, pentru că nu-i place să fie departe de noi.

Prin telefon? Ar putea să ne spună foarte multe, dar nu ar putea să ne ofere darurile sale.

Prin poștă? Ar fi prea puțin, ceva rece. În prima lectură am auzit că Dumnezeu îl trimite pe Isaia să ducă vestea iubirii sale.

În Evanghelie am auzit că Isus îi trimite pe apostoli să-i adune pe toți oamenii în mreaja iubirii lui Dumnezeu. Cu ajutorul lui Isus, apostolii au adunat mulți oameni în casa lui Dumnezeu; dar acum nici apostolii nu mai sunt. Așadar, cum își mai face auzit Dumnezeu glasul, cum își mai trimite darurile? Prin cei care ne vorbesc în numele lui Dumnezeu, adică ne spun cuvinte pline de adevăr, pline de iubire: mama, tata, învățătorii buni, prietenii buni.

 Dar, pentru că aceștia uită deseori să ne spună ceea ce ne-a revelat și vrea de la noi Isus, să ne spună că Dumnezeu ne iubește, Isus însuși ne trimite mesageri deosebiți, „poștași” extraordinari care au buzele purificate (cf. prima lectură), care părăsesc totul pentru a-l sluji pe Dumnezeu (cf. Evanghelia).

Și astăzi glasul părintesc al lui Dumnezeu ne spune: „Pe cine voi trimite și cine va merge pentru noi?” Mulți copii îi răspund lui Dumnezeu asemenea lui Isaia; primesc invitația lui Isus, asemenea apostolilor. Tu ce i-ai răspunde Domnului dacă te-ar chema?

 Isus vrea ca și tu și eu să fim pescari de oameni. Asta înseamnă că vom spune oamenilor pe care îi întâlnim despre Isus, despre iubirea lui Dumnezeu, astfel încât ei să-l cunoască și să devină, de asemenea, urmașii lui.

 Într-o zi Mons. Loris Capovilla, secretarul papei Ioan al XXIII-lea, când era episcop de Chieti, a făcut o vizită neașteptată într-un sătuc.

S-a dus la școală pentru a-i saluta pe copii.

A vorbit și despre chemarea la preoție, comentând fraza lui Isus: „Vă voi face pescari de oameni”.

În acest timp, un elev și-a scos pachețelul din geantă și a spus:

-„Preasfințite, vreți un păstrăv pescuit de mine?”

Emoționat, prelatul a acceptat.

După câteva zile, la episcopie a sosit o scrisoare. Era semnată de elev. Spunea: „Aș vrea să ne mai întâlnim, pentru că mă simt bine cu preasfinția voastră, ca și cu mama mea. Am înțeles că sunteți un mare pescar de suflete și eu… un mic pescar de păstrăvi. De aceea, ne înțelegem”.

 Tată Ceresc, la fel cum Isus i-a chemat pe primii săi ucenici să pescuiască oameni, el ne-a chemat să le spunem altora despre dragostea lui, pentru ca noi să-i aducem în Împărăție. Ajută-ne să fim credincioși pentru a deveni pescari de oameni. Amin.

ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (C)

 

Tema

Trebuie să ținem promisiunile pe care le facem

 Obiect

Se poate folosi un calendar, bilețele pentru notițe care se lipesc și ceva de scris pentru fiecare copil

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40

După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: "Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul" 24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, "o pereche de turturele sau doi pui de porumbel". 25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: 29 "Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, 30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!" 33 Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: "Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie - 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!" 36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Am început recent un An Nou. (Arătați calendarul) Un calendar nou-nouț pentru un nou început în viață. Majoritatea oamenilor încep noul an luând niște decizii. A lua o decizie este ca și cum ne-am promite nouă înșine că vom face anumite lucruri. De obicei se dorește ca să facem lucruri mai bune anul acesta decât am făcut anul trecut. Iată o listă de promisiuni pe care copiii ar putea să le facă:

 Mă voi uita mai puțin la televizor și voi face mai multă mișcare.

Voi purta centura de siguranță de fiecare dată când mă urc într-o mașină.

Voi fi mai drăguț cu alți copii, chiar și cu frații și surorile mele!

Mă voi concentra mai mult pe învățat.

 Vă puteți gândi la alte promisiuni pe care le-ați putea lua? (Permiteți copiilor să dea idei.)

 Unii oameni nu iau foarte în serios promisiunile pe care le fac la început de an. La urma urmei sunt doar promisiuni pentru ei înșiși. S-ar putea să credem că, dacă nu ducem până la capăt promisiunea, nu este mare lucru. Dar e mare lucru! O promisiune este o promisiune și este important să îți ții promisiunile, chiar dacă este doar o promisiune pentru tine însuți.

 Gândiți-vă la ceva suficient de important pentru a face o promisiune pentru acest an. Scrieți un cuvânt sau un simbol rapid pe un bilețel pentru a spune care este acea promisiune.

 (Distribuiți notițele și pixurile sau creioanele. Rugați copiii să scrie sau să deseneze și apoi să-și pună notițele lipicioase pe calendar fie la data la care doresc să o facă, fie în ultima zi a anului.)

 Biblia vorbește despre o promisiune foarte importantă pe care Dumnezeu a făcut-o poporului său. Din fericire, Dumnezeu este întotdeauna credincios în împlinirea promisiunilor sale. În Biblie aflăm despre un bărbat pe nume Simeon. Simeon era un om foarte bătrân care a așteptat toată viața să vadă promisiunea lui Dumnezeu venind pentru el însuși și pentru poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu promisese că va trimite un Mesia, un Mântuitor în lume, iar Dumnezeu i-a promis lui Simeon că nu va muri până nu îl va vedea pe Mesia promis.

 La câteva zile după nașterea lui Isus, Maria și Iosif l-au dus la templu pentru a-l dedica lui Dumnezeu. Simeon era în templu ca de obicei. De îndată ce Simeon l-a văzut pe pruncul Isus, a știut că Dumnezeu și-a ținut promisiunea. Simeon l-a luat pe Isus în brațe și l-a lăudat pe Dumnezeu, zicând: „Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!”.

 Ana era o profetesă care se afla în acel timp și ea în Templu. Când a auzit ce spunea Simeon, l-a lăudat pe Dumnezeu și a spus tuturor că Isus este Mântuitorul pe care Dumnezeu îl făgăduise.

 Astăzi este și sărbătoarea „lumânărilor”, sărbătoarea luminii.

Strălucirea lumânărilor este strălucirea lui Isus: lumina care „îl luminează pe fiecare om”, soare care răsare pentru a alunga întunericul morții și al răului.

Lumina lumânărilor trebuie să exprime și angajarea pentru păstrarea luminozității sufletului fiecăruia dintre noi:

- lumina de care am fost învăluiți la botez;

- lumina pe care trebuie să o răspândim în calitate de creștini, în lume: „Voi sunteți lumina lumii: să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca, văzând faptele voastre bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri”.

  Maria ne încredințează făclia pe care nu trebuie să o punem sub obroc, ci sus, pe un candelabru, ca să-i lumineze pe toți cei care stau în casă.

Asemenea lui Simeon și Anei, să alergăm în întâmpinarea lui Isus care vine și să strângem la inimă lumina strălucitoare și veșnică a Fiului lui Dumnezeu, pentru a trăi și noi ca fii ai lui Dumnezeu și „să luminăm toate neamurile”.

Isus este ca un soare: este al tuturor, dă lumină, viață, căldură, primăvară tuturor. Totuși, nu toți își deschid ochii. De aceea, destinul lui Isus nu va fi ușor și durerea Mariei va fi mare, ca o sabie care străpunge inima.

 Iosif și Maria recunosc că Isus îi aparține lui Dumnezeu: este Fiul lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să fie în casa Tatălui, să se ocupe de lucrările Tatălui.

Și noi îi aparținem lui Dumnezeu, suntem ai lui Dumnezeu. Trebuie să trăim în casa Tatălui, trebuie să facem voința Tatălui și să ducem tuturor lumina și iubirea lui.

 Un țăran dormea în coliba lui, când s-a trezit pentru că îi era frig. În toiul nopții s-a dus la un prieten, care stătea într-o colibă apropiată de a lui și l-a trezit. Acesta a ieșit și l-a întrebat ce se întâmplă. El a răspuns: „Aș vrea să aprind focul, îmi dai un chibrit?” „Nebunule”, a replicat prietenul, „ai în mână o lampă și vii la mine în toiul nopții? De ce nu-l aprinzi de la focul lămpii?” „Ah, ai dreptate! Nu m-am gândit la asta deloc”, a răspuns țăranul.

Dumnezeu este în inima noastră, ca lampa în mână. Uitând de aceasta, mergem să-l căutăm în alte locuri.

 Doamne, așa cum ești credincios în ținerea promisiunilor tale, luminează-ne și ajută-ne să fim și noi credincioși în împlinirea promisiunilor noastre. Amin.