DUMINICA A III-A DIN ADVENT (A)

 

Tema

Isus este cel mai mare dar pentru noi

 Obiect

Se poate folosi un calendar

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,2-11

În acel timp, auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi 3 ca să-i spună: "Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm un altul?" 4 Isus, răspunzând, le-a spus: "Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: 5 orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! 6 Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine". 7 După ce au plecat aceştia, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? 8 Sau ce altceva aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor! 9 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. 10 Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea înaintea ta». 11 Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăţia cerurilor este mai mare decât el".

Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Uitați-vă un pic la acest calendar! Vă vine să credeți că mai sunt doar câteva zile până la Crăciun? Ce repede trece timpul!

Și acum am o întrebare pentru voi. Sunteți gata să participați?

 Ridicați mâna dacă ați vrea să primiți o păpușă sau un animăluț de pluș de Crăciun.

 Ridicați mâna dacă ați vrea o jucărie cu supereroi.

 Ridicați mâna dacă vă doriți ceva electronic, o jucărie, telefon, ceas inteligent etc.

 Acum… ridicați mâna dacă vă doriți șosete.

(Așteaptă reacțiile copiilor.)

Da, nu prea ne entuziasmăm pentru șosete, nu-i așa?

 Toate acestea sunt cadouri frumoase. Dar oricât de mult ne-am bucura de cadourile de sub brad, ele nu sunt cele mai mari daruri pe care le putem primi.

 În Evanghelia de azi, aflăm că Ioan era în închisoare, dar auzea despre toate lucrurile minunate pe care le făcea Isus. Așa că a trimis câțiva prieteni ai lui la Isus cu o întrebare foarte importantă:

 „Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm un altul?”

Iar Isus le-a spus să se întoarcă și să-i spună lui Ioan ce au văzut:

Orbii văd, șchiopii umblă, bolnavii sunt vindecați, surzii aud, morții sunt readuși la viață, iar săracilor li se aduce vestea cea bună.

 Gândiți-vă un pic:

Dacă ai fi orb, ce dar mai mare ar exista decât să poți vedea?

Dacă nu ai putea merge, ce dar ar fi mai minunat decât să poți umbla?

Și dacă ai fi mort… ce dar mai mare ar putea exista decât viața?

 Copii, Isus este darul lui Dumnezeu pentru noi.

El a venit pe pământ ca să ne dea viață veșnică, o viață care nu se termină niciodată. Niciun cadou de sub brad nu poate fi la fel de mare ca dragostea pe care Dumnezeu ne-a arătat-o prin Isus.

 Toţi aşteaptă Crăciunul.

De ce?

Ce facem pentru a ne pregăti pentru Crăciun? Este suficient să aprindem lumini de-a lungul străzilor sau să ornăm vitrinele? Este suficient să cumpărăm cadouri sau lucruri noi?

 Nu! Este timpul Adventului. Advent înseamnă venire: creştinii se pregătesc pentru a-l primi pe Isus care vine să „ridice păcatele, să ne aducă iubirea lui Dumnezeu, să ne mântuiască!”

Mulţi oameni l-au aşteptat pe Isus timp de mai mulţi ani.

Acum Isus a venit! Dar mulţi oameni nu îl cunosc încă, mulţi oameni nu aşteaptă mântuirea sa! Totuşi, Isus vine pentru toţi.

 Isus a venit cu două mii de ani în urmă, vine în fiecare zi, dar unde sunt semnele mântuirii sale? Lumea este încă foarte adâncită în rău. Şi noi suntem încă răi?

 Mântuirea lui Isus cere răbdare (cf. a II-a lectură): trebuie cultivată ca o sămânţă, ca o floare.

Mântuirea lui Dumnezeu este spirituală: este văzută şi experimentată în credinţă.

Mântuirea lui Isus este propusă liber, nu cu gloria unui rege puternic, ci cu umilinţa unui copil, a unui „Mesia sărac”: „Fericit cel care nu se scandalizează de Isus”.

 Mântuirea lui Dumnezeu intră unde se deschid ferestrele. Ţinând închise ferestrele, cum poate intra Soarele?

 Un om nu mai spera în iubirea lui Dumnezeu. Într-o zi, în timp ce rătăcea pe dealurile care înconjurau oraşul său, a întâlnit un păstor. Acesta, văzându-l supărat, l-a întrebat:

- Ce te tulbură, prietene?

- Mă simt foarte singur.

- Şi eu sunt singur, dar nu sunt trist.

- Probabil pentru că te însoţeşte Dumnezeu

- Ai ghicit.

- În schimb, eu nu sunt însoţit de Dumnezeu. Nu reuşesc să cred în iubirea sa. Cum este posibil să iubească oamenii pe fiecare în parte? Cum este posibil să mă iubească şi pe mine?

- Vezi oraşul nostru? a întrebat păstorul. Vezi fiecare casă? Vezi ferestrele fiecărei case?

- Da.

- Atunci nu trebuie să fii disperat. Soarele este unul singur, dar fiecare fereastră a oraşului, chiar şi cea mai mică şi mai ascunsă, este sărutată de soare în fiecare zi, toată ziua. Tu eşti disperat pentru că, probabil, ai fereastra închisă.

 Crăciunul este frumos, sunt frumoase luminițele, cadourile, colindele… dar cel mai frumos dar este Isus, care ne aduce mântuirea.

 Dragă Dumnezeu, îți mulțumim pentru cel mai minunat dar: Isus. Îți mulțumim pentru dragostea ta și pentru viața veșnică pe care ne-o dăruiești prin Fiul Tău. Ajută-ne să nu uităm niciodată adevăratul sens al Crăciunului. Amin.

DUMINICA A II-A DIN ADVENT (A)

 

Tema

Să ne pregătim cum se cuvine pentru venirea Regelui

 Obiect

Se pot folosi câteva lucruri pentru curăţenie

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 3,1-12

În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul predicând în Pustiul Iudeii. El zicea: "Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor!" 3 Acesta este cel despre care a spus Isaia, profetul, care zice: "Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui!" 4 Acest Ioan avea o haină din păr de cămilă şi centură de piele în jurul coapselor sale, iar hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică. 5 Şi veneau la el din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului 6 şi erau botezaţi de el în râul Iordan mărturisindu-şi păcatele. 7 Văzând că mulţi dintre farisei şi saducei veneau la botezul lui, le spunea: "Pui de vipere! Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine? 8 Faceţi deci rod vrednic de convertire! 9 Să nu credeţi că puteţi spune: «Îl avem ca tată pe Abraham», pentru că vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea! 10 Securea este deja la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc. 11 Eu vă botez cu apă, spre convertire, însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt în stare să-i duc încălţămintea. El vă va boteza în Duh Sfânt şi cu foc. 12 Lopata de vânturat este în mână lui şi va curăţa aria sa: va aduna grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge".

Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Suntem în a doua duminică din Advent şi astăzi, în Evanghelie, se face auzită o voce importantă. A cui este această voce? Corect, a lui Ioan Botezătorul. Şi ce le spune oamenilor care îl ascultau? Să facă ordine în sufletele lor.

Voi vă păstraţi mereu camera curată și ordonată? Sunt toate jucăriile strânse? Sunt haine pe jos sau atârnate pe spătarul unui scaun? Vaţi făcut patul în această dimineață? Există vreun „iepuraș de praf” ascuns sub pat? Dacă aţi ști că vin în vizită la voi în această după-amiază, ar fi nevoie să fugiţi de la biserică pentru a face ordine?

 Cu siguranţă mama voastră are grijă ca să fie ordine în casă şi curăţenie, dar trebuie să participaţi şi voi la asta.

 Cum credeţi că ar trebui să fie casa dacă cineva, precum un rege sau o regină, ar veni în vizită? Ei bine, despre asta este vorba în Evanghelia din această dimineață: venirea unui Rege. Nu orice rege, dar Regele regilor, Isus!

 Biblia ne spune că înainte ca Isus să îşi înceapă activitatea, un om pe nume Ioan a început să predice și să le spună oamenilor să se pregătească pentru venirea Regelui. Când Ioan le-a spus a spus aceasta, nu a vrut să spună că ar trebui să meargă acasă și să măture podeaua, să-și strângă jucăriile și să-și facă paturile. El a vrut să spună că ar trebui să-și pregătească inimile. Cum? Curăţându-se de păcatele lor și întorcându-se către Dumnezeu. În momentul în care făceau acest lucru, Ioan îi boteza în râul Iordan. Așa a primit numele de „Ioan Botezătorul”.

 Este important și pentru tine și pentru mine să ne pregătim inimile pentru venirea Regelui. Facem asta mărturisindu-ne păcatele și cerându-i lui Dumnezeu să ne ierte. Dacă vom face asta, Biblia ne spune că el ne va ierta și ne va curăța inimile. Atunci vom fi pregătiți pentru Isus când va veni.

 „Cel care vine după mine, spune Ioan Botezătorul, este mai mare decât mine, iar eu nu sunt vrednic nici să îi dezleg cureaua sandalelor: el vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”.

Isus (care înseamnă Mântuitor) are puterea lui Dumnezeu pentru a ne mântui, el ne va vindeca de toată răutatea noastră şi ne va face fii ai lui Dumnezeu, va ispăşi păcatele noastre şi ne va da Duhul său Sfânt. Astfel, fiecare om va vedea mântuirea lui Dumnezeu.

Să-l ajutăm pe Isus să mântuiască! Odată mântuiţi, să îl ajutăm pe Isus să îi mântuiască pe toţi oamenii, lumea. Cum? Aşa cum făcea Ioan Botezătorul:

- pregătind calea Domnului,

- arătându-l pe Isus altora,

- conducându-i pe oameni la el,

- ajutând pentru a face inimile mai bune…

Şi noi, printre colegi şi cei din familie, putem să fim mici „călăuze” sau „precursori”:

- dând exemplu bun,

- rugându-ne,

- spunând o vorbă bună,

- însoţindu-ne prietenii la cateheză, la Sfânta Liturghie,

- ajutându-i pe misionari.

Dacă vei conduce mai mulţi prieteni la iesle la Crăciun, se vor bucura şi ei, se va bucura şi Isus, te vei bucura şi tu.

Astfel, toţi oamenii vor vedea mântuirea lui Dumnezeu.

 Un copil, în fiecare an, când se apropia Crăciunul, îşi punea în buzunar o pietricică şi o purta mereu cu el. Când trebuia să îşi schimbe hainele, lua piatra şi o punea cu grijă în haina pe care o îmbrăca.

Într-o zi, mama a observat şi a întrebat:

- De ce ţii mereu în buzunar pietricica aceea?

- O folosesc ca să nu uit un ceva, a răspuns copilul.

- Ce? Pot să ştiu şi eu?

- Desigur, mamă! Când eram mic, tu îmi povesteai despre „Degeţel” care, ca să nu se piardă prin pădure şi să găsească drumul spre casă, lăsa în urma sa pietricele, iar eu… iar eu…

- Iar tu? l-a încurajat mama.

- Iar eu, când începe Adventul, îmi pun în buzunar o pietricică pentru a-mi aminti să pregătesc calea Domnului care vine. Iată, nu reuşesc să îmi explic, mamă, dar pentru mine lucrul acesta este foarte important. Simţind pietricica în buzunar nu uit niciodată să fac fapte bune, să fac o rugăciune în plus, să evit cuvinte neplăcute şi izbucniri de nerăbdare… ca şi cum aş lăsa în urma mea de-a lungul zilei pietricele ca să pregătesc calea lui Isus care vine. Degeţel mi-a dat o idee bună.

 Tată, în fiecare zi facem lucruri pentru care avem nevoie de iertarea Ta. Te rugăm să ne ierți și să ne cureți inimile, astfel încât să fim pregătiți să-l întâmpinăm pe Regele care vine. Amin.

DUMINICA I-A DIN ADVENT (A)

 

Tema

Isus va veni din nou, dar când?

 Obiect

Se poate folosi un ceas analog

 EVANGHELIA

 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 24,37-44

În acel timp, Isus le-a răspuns discipolilor săi: "Cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului: 38 căci, cum era în acele zile dinaintea potopului, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă 39 şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. 40 Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat; 41 două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă, lăsată. 42 Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! 43 Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la care strajă vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea, fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi!"

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Când eram copil la școală, unul dintre lucrurile pe care ne-a învățat profesorul era cum să citim ora. Aveam un ceas mare de carton care îi permitea profesorului să miște acele, astfel încât să putem învăța să citim ora. Acul mic al ceasului arată ora, iar acul mare arată minutele. Știți cum să citiți ora folosind un ceas ca acesta? Dacă acul mare este pe doisprezece și acul mic este pe patru, cât este ceasul? Exact, este ora patru. (Puteți încerca mai multe dacă vă permite timpul.) Majoritatea dintre noi nu mai folosim un ceas ca acesta, ci folosim un ceas digital. Un ceas digital îți arată atât ora, cât și minutele folosind numere, cum ar fi 11:15. Este mult mai ușor, nu-i așa?

Indiferent de tipul de ceas pe care îl folosim, majoritatea dintre noi ne uităm la el de mai multe ori pe zi. Să presupunem că cel mai bun prieten al tău vine să te ia la ora două pentru a merge în parc. Mai întâi, te asiguri că ești îmbrăcat și gata de plecare, iar apoi, pe măsură ce se apropia ora, aștepți venirea prietenului tău. Dacă știi cum să citești ceasul, probabil ai verifica ceasul la fiecare câteva minute pentru a vedea dacă a venit timpul ca prietenul tău să fie acolo. Dacă nu știi cum să citești ceasul, ai întreba-o pe mama ta: „Este deja ora două?”

 Această duminică marchează începutul unui timp foarte special numit Advent. Știți ce înseamnă Advent? Dicționarul spune că adventul este „venirea a ceva foarte important”. Ce anume? Este Crăciunul, sărbătoarea nașterii lui Isus? Da, așteptăm cu nerăbdare acest lucru, dar așteptăm și venirea unui alt eveniment foarte important, întoarcerea lui Isus!

 Isus ne-a spus că va veni din nou, dar nu ne-a spus la ce oră va fi aici. De fapt, a spus: „Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru!”. De aceea trebuie să fiți pregătiți, căci va veni când vă așteptați mai puțin. Uau! Dacă nu știm când vine el, cum vom fi pregătiți? Făcând lucrurile pe care Isus ar vrea să le facem, iubindu-ne unii pe alții, îngrijind bolnavii, hrănindu-i pe cei flămânzi și ajutându-i pe săraci, spovedindu-ne de, împărtășindu-ne. Dacă facem aceste lucruri, vom fi pregătiți.

 Dacă stau să mă gândesc, acestea sunt exact aceleași lucruri pe care ar trebui să le facem pentru a ne pregăti pentru sărbătoarea Crăciunului! În loc să ne gândim la ce vom primi, ar trebui să ne gândim la ce putem oferi, pentru că bucuria Crăciunului este pentru oricine.

 Ar trebui să ne pregătim cu atenţie şi iubire pentru Crăciun. Ar trebui să fim atenţi la Isus, pentru că el este foarte atent la noi, la familia noastră, la lumea întreagă, pentru că este plin de amabilitate.

Să ne pregătim pentru Crăciun:

- cu cea mai vie recunoştinţă: vine pentru noi, din iubire faţă de noi. Îl interesează viaţa noastră, dezvoltarea noastră îl îmbucură, răutatea noastră îl întristează. Privirea binevoitoare a lui Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată;

- cu promptitudine iubitoare, asemenea acelor fecioare înţelepte care îl aşteaptă pe mire cu candelele aprinse şi cu inima arzătoare;

- veghind (asemenea pompierilor), pentru că viaţa noastră, chiar dacă se termină în gloria lui Isus, este ameninţată de ispită şi de rău;

- cu naturaleţe:

- ca floarea-soarelui, orientaţi mereu spre soare;

- ca antenele, orientate în direcţia corectă;

- ca busola, orientată spre Nord;

- asemenea copiilor care o recunosc pe mama lor dintre mii de femei 

- cu bucurie, aşa cum aştepţi o persoană foarte importantă şi dragă.

Să nu ne lăsăm atenţia distrasă de lucruri mai puţin importante.

 Dar noi mergem în întâmpinare lui Isus sau Isus vine în întâmpinarea noastră? Adventul este al Domnului sau al nostru? El vine, dar noi, cu ajutorul lui, trebuie să ne pregătim să îl primim.

 Filozoful Sintennis, fără religie şi fără credinţă, a pretins într-o zi că le va dovedi prietenilor săi că Dumnezeu nu există şi că rugăciunea este o prostie frumoasă şi bună. Aşadar, a luat un copil care nu ştia încă nimic şi l-a condus într-un oraş îndepărtat de lume şi nu i-a vorbit niciodată de Dumnezeu. Între timp, copilul creştea.

Într-o zi, mulţi prieteni au venit în vizită la filozof şi i-au cerut noutăţi despre micuţul său elev.

Filozoful, plin de bucurie a răspuns:

- Veniţi şi vedeţi cu ochii voştri că Dumnezeu este una dintre multele poveşti pe care le spun preoţii copiilor noştri.

Şi i-a condus în grădină fără a se aştepta câtuşi de puţin la o surpriză atât de mare. L-au găsit pe copil îngenuncheat, cu ochii îndreptaţi spre soare, trimiţându-i sărutări şi spunând:

- O, tu care eşti atât de frumos, salută-l pe Creator din partea mea şi spune-i că îl iubesc.

Filozoful l-a mustrat pe copil, dar acesta i-a răspuns:

- Tot ceea ce văd în jurul meu îmi spune că există cineva care a făcut toată lumea şi pe care trebuie să îl ador şi să îi mulţumesc.

 Dragă Isuse, așteptăm cu nerăbdare ziua în care Te vei întoarce. Ajută-ne să trăim în așa fel încât să fim pregătiți când vei veni. Amin.

CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI (C)

 

Tema

Cristos, Regele Universului

 Obiect

Nu este nevoie

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 23,35-43

În acel timp, conducătorii îşi băteau joc de Isus, spunând: "Pe alţii i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!" 36 Şi soldaţii îl luau în râs când se apropiau de el şi-i aduceau oţet, 37 spunând: "Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!" 38 Deasupra lui era şi o inscripţie: "Acesta este regele iudeilor". 39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta spunând: "Oare nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine şi pe noi!" 40 Dar celălalt, luând cuvântul şi mustrându-l, i-a spus: "Nu te temi de Dumnezeu, tu, care suferi aceeaşi condamnare? 41 Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău". 42 Şi spunea: "Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!" 43 Iar el i-a spus: "Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!"

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Astăzi, celebrăm cu bucurie sărbătoarea lui Cristos Rege. În anul liturgic l-am urmat pe Isus în nașterea sa, în viața, moartea și învierea sa, iar acum suntem cu el să medităm despre regalitatea sa iubitoare asupra întregii omeniri.

 Vă voi povesti despre un Rege Înapoiat și am nevoie de ajutorul vostru. Când mă voi opri și voi arăta cu degetul spre voi, veți spune: „Asta e înapoiat!” Sunteți gata?

 Cu mult timp în urmă, trăia un Rege. Nu era un rege obișnuit. Era un Rege Înapoiat. Era diferit de ceilalți regi pentru că făcea totul invers, spre deosebire de alți regi. Din ziua în care s-a născut, se putea observa că acest rege va fi diferit.

 Majoritatea regilor se nasc de obicei într-un palat, dar acest rege s-a născut într-un grajd înconjurat de măgari, oi și vaci. (Opriți-vă și arătați spre copii pentru a spune: „Asta e înapoiat!”). Nu a fost un început prea important pentru un rege. De fapt, foarte puțini oameni știau măcar că se născuse un rege. Doar o mână de păstori și trei magi au aflat acest lucru. (Opriți-vă și arătați spre copii pentru a spune: „Asta e înapoiat!”).

 Pe măsură ce regele copil creștea și devenea bărbat, el continua să fie diferit de ceilalți regi. În timp ce majoritatea regilor își petreceau tot timpul acumulând bogății în argint, aur și bijuterii, acest rege nu deținea absolut nimic. (Opriți-vă și arătați spre copii pentru a spune: „Asta e înapoiat!”) Și în timp ce majoritatea regilor se înconjurau de slujitori, el a ales să fie slujitor. Adesea putea fi găsit ajutând pe alții. (Opriți-vă și arătați spre copii pentru a spune: „Asta e înapoiat!”)

 Pe măsură ce timpul trecea, oamenii au devenit foarte nemulțumiți de regele lor, deoarece el pur și simplu nu se comporta așa cum credeau ei că ar trebui să se comporte un rege. În loc să călărească în oraș pe un cal alb mare, așa cum făceau de obicei alți regi, regele lor călărea în oraș pe spatele unui măgar. Așa se comportă un rege? (Opriți-vă și arătați spre copii pentru a spune: „Asta e înapoiat!”)

 Și oamenii pe care i-a ales să-i fie prieteni, vai! Cei mai apropiați prieteni ai săi erau o gașcă de pescari urât mirositori și putea fi adesea văzut vizitând săracii și mâncând cu păcătoșii. (Opriți-vă și arătați spre copii pentru a spune: „Asta e înapoiat!”)

 În cele din urmă, oamenii au decis că l-au suportat suficient de mult pe acest rege. Dacă el nu putea acționa așa cum ar trebui să se comporte un rege, atunci nu-l mai voiau regele lor. Au făcut un plan să-l aresteze și să-l arunce în închisoare. (Opriți-vă și arătați spre copii pentru a spune: „Asta e înapoiat!”)

 Planul lor a funcționat. Când a venit ziua procesului său, regele a stat în fața oamenilor. În loc să strige „Trăiască regele, trăiască regele!”, au strigat: „Răstignește-l! Nu este regele nostru! Răstignește-l!” (Opriți-vă și arătați spre copii pentru a spune: „Asta e înapoiat!”) Așa că l-au răstignit pe rege. L-au țintuit pe o cruce, i-au pus o coroană de spini pe cap, l-au înțepat cu bețe ascuțite și au râs de el. Ce fel de moarte pentru un rege! După ce a fost răstignit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt împrumutat. (Opriți-vă și arătați spre copii pentru a spune: „Asta e înapoiat!”)

 Stați, acesta nu este sfârșitul poveștii. Amintiți-vă... acest rege înapoiat era diferit! Acest rege a înviat pentru a trăi veșnic. Acum, în loc să fie regele înapoiat, el este regele veșnic. El este regele pentru oricine îl alege să fie regele lor. Oh, încă mai există unii oameni care îl numesc „Regele Înapoiat”, dar cei care îl cunosc nu îl numesc așa... îl numesc Regele Isus!

 Isus vrea să fie și regele vostru, iar dacă îl alegeți să fie regele vostru, veți trăi fericiți pentru totdeauna și după aceea!

 Să privim la Regele nostru!Este un Rege răstignit.

De ce are brațele deschise? Pentru a ne îmbrățișa.

De ce are capul înclinat? Pentru a ne săruta.

De ce are inima rănită? Pentru a ne iubi.

De ce este slab? Pentru a fi în toate asemenea nouă, până la moarte.

De ce are coroană? Pentru că este Regele nostru iubitor.

 Într-o biserică din Spania este venerat un crucifix antic, al cărui braț drept este rupt și lăsat în jos.

Se povestește ceva semnificativ despre acest crucifix.

La picioarele lui se mărturisea un păcătos, dând semne de căință adevărată. Dar confesorul ezita să-i dea dezlegarea: i se părea că sunt prea multe păcate. La sfârșit, i-a spus:

– Te dezleg, dar fii atent în viitor.

Penitentul a promis cu sinceritate, dar, slab cum era, după puțin timp a venit din nou să se spovedească.

Confesorul i-a spus cu severitate:

– Te dezleg pentru ultima dată de aceste păcate.

Au trecut câteva luni, și iată-l din nou la picioarele preotului. L-a implorat:

– Mă căiesc din toată inima. Mă hotărăsc cu sinceritate, dar apoi sunt foarte slab. Părinte, iartă-mă încă o dată.

Confesorul i-a răspuns:

– Dumnezeu nu poate fi luat în râs. Eu nu te mai dezleg.

Atunci, s-a auzit un hohot de plâns. Venea de la crucifix, care în mod minunat a smuls mâna dreaptă și a trasat deasupra capului sărmanului penitent semnul iertării.

Apoi, adresându-se preotului, a spus:

– Eu mi-am vărsat sângele și pentru el, nu tu.

 Dragă Isuse, astăzi vrem să te încoronăm ca Rege și Domn al vieții noastre. Amin.

DUMINICA A XXXIII-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

Semnele sfârșitului lumii, iar cei buni vor fi copleșiți cu binecuvântări

 Obiect

Se pot folosi bilețele cu un mesaj scurt, ca răvașe, și împărțite copiilor

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,5-19

În acel timp, unora care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive, Isus le-a spus: 6 "Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată". 7 Ei l-au întrebat: "Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele au să se întâmple?" 8 El le-a zis: "Vedeţi să nu fiţi înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!» şi: «Timpul este aproape!» Nu mergeţi după ei! 9 Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul!" 10 Apoi le spunea: "Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer. 12 Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta; vă vor purta prin sinagogi şi închisori, vă vor duce în faţa regilor şi a guvernanţilor din cauza numelui meu. 13 Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie. 14 Puneţi la inima voastră să nu vă pregătiţi dinainte cum vă veţi apăra, 15 căci eu vă voi da grai şi înţelepciune cărora niciunul dintre potrivnicii voştri nu le vor putea rezista şi nici răspunde! 16 Veţi fi trădaţi de părinţi, de fraţi, de rude şi prieteni şi vor ucide pe unii dintre voi; 17 veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. 18 Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. 19 Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Există restaurante care, după ce termini de mâncat, aduc întotdeauna niște fursecuri norocoase. Când le deschizi, au un răvaș cu norocul tău pe ea. Iată câteva exemple:

 Lucruri bune te așteaptă.

Vei avea succes la școală și la joacă.

Vei avea în curând o surpriză plăcută.

Vei face alegeri foarte bune astăzi.

Este momentul potrivit să-ți faci prieteni noi.

Ceva ce ai pierdut va apărea în curând.

Vei face în curând ceva care îți va face familia mândră.

Vei trăi o viață lungă și fericită.

 Când îți citești norocul dintr-un fursec cu noroc, crezi în ceea ce spune? S-ar putea să râdem de unele dintre aceste mesaje, dar este o prostie să crezi că o bucată de hârtie dintr-un fursec cu noroc ar putea spune ce se va întâmpla în viitorul tău.

 În evanghelia de astăzi, Isus a avut câteva lucruri de spus despre oamenii care susțineau că pot prezice viitorul. Isus și ucenicii săi erau în templu, iar ucenicii vorbeau despre cât de frumos era, cu pietre frumoase și daruri dedicate lui Dumnezeu. Isus le-a zis: „Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”

 Ucenicii s-au înspăimântat de ceea ce a spus Isus. „Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele au să se întâmple?”

 „Nimeni să nu vă înșele”, a răspuns Isus. „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!» şi: «Timpul este aproape!» Nu mergeţi după ei!” Vedeți, Isus știa că acești oameni nu puteau vedea viitorul. Numai Dumnezeu poate face asta!

 Acum, să ne gândim la ce înseamnă când spunem „Dumnezeu deține viitorul”. Înseamnă că Dumnezeu deține controlul asupra a tot ceea ce se va întâmpla. El știe ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare și chiar și peste mulți ani. Nu trebuie să ne facem griji pentru viitor, pentru că Dumnezeu are grijă de el.

 Uneori, s-ar putea să ne simțim speriați sau îngrijorați de ceea ce ne rezervă viitorul. Ne-am putea întreba ce se va întâmpla cu noi, cu familia noastră sau cu prietenii noștri. Dar amintiți-vă, Dumnezeu deține viitorul și el va fi întotdeauna cu noi. El ne va ajuta în orice momente dificile care ar putea ieși în calea noastră.

 În Biblie, există multe relatări despre oameni care au avut încredere că Dumnezeu deține viitorul. Cunoașteți vreun personaj? Un exemplu este Noe. Dumnezeu i-a spus lui Noe că va fi un potop mare și că trebuie să construiască o arcă pentru a-și salva familia și animalele. Noe nu știa exact când va veni potopul, dar a avut încredere că Dumnezeu deținea viitorul și a făcut ceea ce i-a cerut.

 Un alt exemplu este Abraham. Dumnezeu i-a spus să-și părăsească casa și să meargă într-o țară nouă. El nu știa unde merge sau ce se va întâmpla când va ajunge acolo, dar a avut încredere că Dumnezeu deținea viitorul și a urmat planul lui.

 Aceste relatări ne învață că atunci când avem încredere în Dumnezeu, nu trebuie să ne facem griji pentru viitor. Putem avea pace în inimile noastre știind că Dumnezeu este în control și va avea grijă de noi.

 Așadar, ce putem face pentru a avea încredere că Dumnezeu deține viitorul? În primul rând, ne putem ruga și vorbi cu Dumnezeu despre grijile și temerile noastre. El ne iubește și vrea să ne audă. Când ne rugăm, îi putem spune să ne ajute să avem mai multă încredere în el și să ne dea pace cu privire la viitor.

 În al doilea rând, putem citi Biblia și putem afla mai multe despre cum a avut Dumnezeu grijă de poporul său în trecut. Acest lucru ne va ajuta să ne amintim că Dumnezeu este credincios promisiunilor sale și va continua să aibă grijă de noi în viitor.

 În cele din urmă, putem împărtăși credința noastră cu ceilalți. Când le spunem prietenilor și familiei noastre despre cum Dumnezeu deține viitorul, acest lucru îi poate ajuta și pe ei să se simtă mai împăcați. În plus, este o modalitate excelentă de a ne aminti de dragostea și grija lui Dumnezeu.

 Domnul a creat lumea și omul cu un plan foarte frumos. Dar…

Și acum Dumnezeu are un proiect de iubire: să mântuiască lumea, să elibereze oamenii de toate relele, să-i unească în pacea sa pentru totdeauna.

Dar în lume există atâta rău: delicte, răutăți fără număr. Și totuși, cea mai mare parte a relelor sunt cauzate de păcatele de astăzi, păcatele noastre. Dacă am respecta măcar cele zece porunci, am trăi în pace și în iubire, dar…

Deseori, cei buni sunt maltratați, persecutați ca Isus, în timp ce răii par să nu aibă nicio problemă…

Și în inima noastră există o mare luptă între bine și rău. Cine va învinge la sfârșit?

 Isus a suferit și a murit răstignit, dar a înviat.

Este nevoie de răbdare, pentru că Dumnezeu vrea să-i convertească pe toți copiii săi.

Planul lui Dumnezeu se împlinește în libertate. Isus nu ne constrânge, ci ne invită la mântuire.

Planul lui Dumnezeu se împlinește în „fericiri”. Cu Isus înving nu cei puternici, cei bogați, cei violenți etc., dar cei curați, cei blânzi, făcătorii de pace, cei generoși, milostivi. Cu Isus înving cei care îl imită pe „Miel”, nu leul.

Să ne încredem în Isus. Ne așteaptă triumful binelui. Ne așteaptă sărbătoarea veșnică.

 Un om bogat, fără copii, avea ca singuri moștenitori doi servitori. Primul înjura și batjocorea religia. Al doilea era un om cu frica lui Dumnezeu, coerent credinței sale. La moartea stăpânului, cei doi au primit ca moștenire averea împărțită în două părți egale. Primul servitor, abia intrat în afaceri, și-a întreit averea. Al doilea nu a avut noroc și a pierdut o mare parte din ce moștenise. Slujitorul credincios lui Dumnezeu a mers la rabinul satului, să se plângă:

– De ce aceia care îl înjură pe Dumnezeu prosperă și par fericiți, în timp ce prietenii lui Dumnezeu cunosc deseori numai necazul?

Bătrânul rabin, cunoscut de toți pentru înțelepciunea sa spirituală, a răspuns cu un zâmbet:

– Dacă dușmanilor săi Dumnezeu le dă atâtea daruri, gândește-te cât de mare va fi tezaurul de binecuvântări pe care îl păstrează pentru prietenii săi.

 Dragă Isuse, ne punem credința și încrederea în promisiunea ta, că vei fi cu noi mereu, mai ales când suntem strâmtorați. Amin.

DUMINICA A XXXII-A DE PESTE AN (C) - SFINȚIREA BAZILICII DIN LATERAN

 

Tema

Isus „curăță” Templul

 Obiect

Se poate face referire la lucrurile ce se folosesc în curățenie

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,13-22

Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. 15 Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, 16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis: "Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!" 17 Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: "Zelul pentru casa ta mă mistuie". 18 Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: "Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?" 19 Isus le-a răspuns: "Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!" 20 Aşadar, i-au zis iudeii: "Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?" 21 Însă el vorbea despre templul trupului său. 22 Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus. 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Cu toții știm cat de importantă este curățenia și cât de important este ca tu să fii curat și să te îmbraci cu haine curate. În casă e nevoie de curățenie și cred că și voi ajutați sau chiar faceți curățenie, nu?

Și sunt anumite lucruri pe care le folosim în curățenie: mătură, aspirator, soluție de curățat, etc.

Dar de unde știi că este timpul să faci curat în casă? Iată câteva semne care vă vor anunța.

 Este timpul să faci curat în casă când picioarele tale se lipesc de podea atunci când mergi prin bucătărie.

 Este timpul să faci curat în casă când mama ta nu te găsește, din cauza dezordinii, când vine în camera ta să te trezească dimineața.

 Este timpul să faci curat în casă când copiii își folosesc degetele pentru a scrie „spălă-mă” în murdăria de pe ferestre.

 Este timpul să faci curățenie atunci când în chiuveta din bucătărie sunt mai multe vase decât în dulap.

 Este timpul să curățați casa când aveți destui iepurași de praf sub pat pentru a începe o fermă de iepurași.

 Cred că ați înțeles ideea! Astăzi vom afla despre un moment în care Isus a făcut ceva curățenie în casă. Era timpul sărbătoririi anuale a Paștelui, așa că Isus a călătorit la Ierusalim. Când el a mers la templu, nu i-a venit să creadă ceea ce a văzut. Oamenii vindeau vite, oi și porumbei pentru a fi folosiți ca jertfe în templu. Unii bărbați chiar chemau oamenii să-și schimbe banii pentru a-și putea plăti taxele din templu. Semăna mai mult cu un târg de vechituri decât cu un loc de închinare lui Dumnezeu.

 Isus a fost atât de supărat încât a făcut un bici din funii și a alungat din templu vitele, oile și pe cei care le vindeau. De asemenea, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani. Celor care vindeau porumbeii le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!”. Isus a făcut o curățenie serioasă în acea zi!

 Pe măsură ce ne gândim la curățarea templului de către Isus, ne putem aminti și că mai trebuie făcută o altă curățenie, mai profundă, mai serioasă. Biblia ne spune că suntem templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi (1 Corinteni 3:16). Mereu trebuie să facem curățenie în casa sufletului nostru, pentru ca să fim în pace cu Duhul Sfânt care locuiește în noi.

Chiar astăzi este, poate, timpul să ne uităm în interiorul nostru și să vedem dacă există ceva care trebuie schimbat. Există anumite zone din viața ta în care Isus trebuie să facă ceva curățenie?

 Știți ce diferență este între o grămadă de pietre și un zid?

În zid, pietrele sunt bine aranjate și cimentate. Creștinii sunt pietrele vii și alese, aranjate în credință, cimentate de iubire, pentru a forma casa Domnului.

 Sărbătoarea de astăzi amintește prima mare biserică construită în Roma, la Lateran, de împăratul Constantin, pe la anul 324. Este considerată biserica „mamă” a tuturor bisericilor.

 Dumnezeu este siguranța noastră: pe el ne putem construi viața liniștiți.

Isus a spus: „Cine ascultă cuvintele mele și le împlinește va fi asemenea cu bărbatul înțelept care și-a construit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile, au năvălit peste casa aceea, dar ea n-a căzut, pentru că fusese construită pe stâncă.” (Mt 7,24ș.u.).

 Stânca este Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Dumnezeu este numit deseori „piatră”, pentru că este loc de refugiu, asemenea stâncilor din munți pentru fugarii din triburile de beduini violenți, fiindcă este stâncă salvatoare pentru cei naufragiați în marea vieții, pentru că este stea sacră inviolabilă.

 Piatra este Isus. În Noul Testament, Isus este numit foarte des „piatră”. De ce?

Pentru că este piatra unghiulară pe care pietrele vii, creștinii, se clădesc pentru a forma un unic templu al lui Dumnezeu, o singură casă a lui Dumnezeu.

Pentru că este piatra care indică drumul, piatra de poticnire pentru cel care nu vrea să vadă lumina.

Piatra este Simon.

Pentru acest motiv, Isus i-a schimbat chiar și numele: „Eu îți spun că tu ești Petru și pe această piatră voi clădi Biserica mea, iar puterile celui rău și moartea nu vor reuși niciodată să o facă să se prăbușească.”(Mt 16,18).

 Acum, pietrele casei lui Dumnezeu suntem noi.

„Preaiubiților, scrie Petru, strângându-vă în jurul lui Cristos, piatra cea vie, și voi sunteți folosiți ca pietre vii pentru construirea Bisericii.”

Să facem totul pentru a fi zid, nu grămadă: uniți cu cimentul iubirii, vom fi siguri în casa lui Dumnezeu, unde alții se pot odihni.

 Un pompier, după câţiva ani de serviciu, se afla în stare gravă în urma unui accident de muncă. În aceste circumstanţe îi spune soţiei sale:

- Cand voi muri, să nu cumva să mă îmbraci în pompier nici să-mi pui vreo insignă sau alt semn distinctiv.

- Dar de ce? Nu eşti mulţumit de profesia ta?

- Sunt încântat că am fost pompier. Însă nu vreau să ajung în rai cu vreun semn distinctiv. Mă tem ca nu cumva Sfântul Petru să mă trimită în iad să sting focul.

 A stinge focul din iad nu este treabă de pompieri, ci de sfinţi şi nu trebuie să aştepţi până după moarte. Fiecare dintre noi trebuie să-l stingem câtă vreme suntem în această lume, câtă vreme trăim.

Este o modalitate bună de a folosi timpul căutând să eviţi acest foc şi să-i ajuţi pe alţii să se elibereze de el. Acesta este cel mai bun serviciu pe care îl putem face aproapelui nostru.

 Doamne, ajută-ne să ne amintim că suntem templul tău și că Duhul Tău locuiește în noi. Ajută-ne să ne menținem viața curată și utilă pentru a-ți sluji. Amin.

POMENIREA TUTUROR CREDINCIOŞILOR RĂPOSAŢI

 

Tema

„Dumnezeu este întotdeauna cu noi: iubirea sa este mai puternică decât moartea”

 Obiect

Se poate face referire la lumânarea pascală și la vizitarea cimitirului

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,37-40

 

În acel timp, Isus le-a spus mulţimilor: "Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară, 38 căci m-am coborât din cer nu ca să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis; 39 şi aceasta este voinţa celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă. 40 Pentru că aceasta este voinţa Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă".

Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Astăzi este „sărbătoarea” celor care nu mai sunt în viață pe acest pământ. De ce această „sărbătoare”?

Pentru că Isus celebrează Paștele împreună cu ei și pentru ei. Acel Isus care a înviat din morți și care a învins moartea: „Eu sunt învierea și viața!”

„Cred că voi învia: acest trup al meu îl va vedea pe Mântuitorul”.(Iob)

 Viața este ca o zi lungă, timp prețios în care putem să-l ascultăm pe Isus care ne cheamă să mergem împreună cu el.

Isus a pregătit un loc pentru noi în paradis. Împreună cu el trăiește Maria, care a mers înaintea noastră cu trupul ei glorios. Ea ne așteaptă ca o mamă ce își așteaptă toți copiii.

Cu ei sunt sfinții, cei dragi ai noștri care au murit în harul Domnului și atâția alții pe care nu-i cunoaștem. Ei ne ajută cu rugăciuni, ca să putem trăi încă de pe acum fideli lui Isus și să ne pregătim pentru sărbătoarea fără sfârșit, în paradis. Când va veni ziua morții, viața nu ne va fi luată, ci transformată.

 Într-o lume nouă, vom merge în întâmpinarea lui Isus, fiecare pentru a primi răsplata în funcție de ce a făcut pe acest pământ.

Să ne străduim, de aceea, să facem încă de astăzi ceea ce Isus așteaptă de la noi. Cel care o uită, riscă să rămână singur și trist, departe de Dumnezeu pentru totdeauna.

 Dumnezeu ne-a creat pentru o viață care nu are sfârșit: ne-a dăruit un suflet nemuritor și trupul nostru va învia.

Cred în împărtășirea sfinților, aștept învierea morților și viața veșnică. Iubirea Domnului este fără de sfârșit.

 Domnul va veni într-o zi pentru a conduce oile „milostive”, care stau la dreapta sa, în împărăția sa. El va șterge lacrimile noastre și nu va mai fi moarte, nici jale, nici plângere. Vom fi uniți și fericiți cu el și cu toți cei dragi ai noștri pentru totdeauna.

 „Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară, căci m-am coborât din cer nu ca să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis.”

Ceea ce vedem aici este Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul în acord cu privire la acest plan măreț de mântuire pentru tine și pentru mine.

Uneori avem această imagine a lui Isus ca fiind blând și cald și care chiar a murit pentru noi.

Dar ne putem uita la Dumnezeu Tatăl, ne putem gândi că este înfricoșător și plin de mânie și judecată. Vedem potopul... și da, Dumnezeu nu poate tolera păcatul.

Pe bună dreptate, el nu poate accepta păcatul, dar de aceea l-a trimis pe Isus. Ca să se poată ocupa de problema păcatului nostru.

Și acum ne putem apropia de el, iar când o facem...Dumnezeu nu ne îmbrățișează cu reticență sau morocănos, el ne îmbrățișează cu bucurie.

 Trăind în așteptarea sa, facem fapte de caritate, pentru că în împărăția lui Dumnezeu-iubire intră numai cei care iubesc.

 Este frumos acest episod din viața cardinalului Ferrari, arhiepiscop de Milano.

Urca pe o cărare întortocheată, care ducea la o parohie unde trebuia să facă vizita pastorală în ziua următoare. La un moment dat, s-a întâlnit cu o bătrână care mergea, cu spatele încovoiat, sub povara unei legături mari. A salutat-o astfel: „Bună seara, stimată doamnă. Unde mergeți?” Femeia a răspuns: „E seară: merg acasă”. Câțiva ani mai târziu, cardinalul Ferrari era pe patul de moarte. Le repeta celor prezenți fraza acelei bătrâne: „E seară: merg acasă”

 Dragă Tată, fă să ne amintim mereu de ultimele clipe ale vieții noastre, fă să nu uităm nicicând că nu suntem veșnici pe acest pământ și că într-o zi va trebui să mergem înaintea ta, părăsind trupul nostru, ca să dăm cont de modul în care am trăit în această viață. Amin.