SFÂNTA FAMILIE (C)

 

Tema

Câteodată suntem atât de ocupați încât îl pierdem pe Isus

 Obiect

Nu este necesar

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-52

Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo, după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: "Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!" 49 El însă le-a spus: "De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?" 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ați fost vreodată la un festival sau eveniment și ați pierdut unul dintre membrii familiei în mulțime? (Invitați copiii să împărtășească pe scurt)

 Îmi amintesc de o poveste despre un băiat pe nume Matei, care s-a pierdut în timp ce familia lui făcea câteva cumpărături de Crăciun de ultim moment la Mall. Familia lui Matei era îngrozită! De ce credeți că s-au speriat? (Pauză pentru răspunsuri).

 Toți membrii familiei au mers să caute în direcții diferite și știți unde l-au găsit pe băiețel? (Lăsați copiii să ghicească) Matei era în magazinul de bomboane și se uita la toate acele bomboane delicioase. Nu părea pierdut. Nici măcar nu știa că s-a pierdut. La urma urmei era chiar acolo unde l-au lăsat.

 Voi v-ați pierdut vreodată de părinți? Cum v-ați simțit?

 Această poveste a lui Matei ne duce cu gândul la evanghelia de astăzi în care ni se spune că și Isus s-a pierdut. Dar oare chiar s-a pierdut? Gândiți-vă că nu a fost o surpriză ca Matei să fie găsit într-un magazin cu dulciuri. Acum, gândiți-vă la ceea ce știm despre Isus.

 Când Isus era copil, părinții săi au mers la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui. După ce s-a terminat sărbătoarea, Maria și Iosif se întorceau înapoi la casa lor când și-au dat seama că Isus nu era de găsit nicăieri. Când nu l-au putut găsi printre rude și printre cei cu care călătoreau, s-au întors să îl caute la Ierusalim.

 Unde credeți că ar fi putut fi Isus atunci când părinții săi l-au pierdut?

 Știți unde l-au găsit pe Isus? Era în templu. La fel ca Matei, Isus nu era îngrijorat sau speriat. Când l-au găsit părinţii lui, el le-a zis: „De ce mă căutaţi? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”.

 Simțiți vreodată că ați pierdut legătura cu Isus? (Pauză pentru răspunsuri.)

 Uneori suntem atât de ocupați încât încetăm să ne gândim la Isus sau să petrecem timp cu el. Vestea bună este că îl putem găsi întotdeauna. A te reconecta cu Isus înseamnă să te oprești ca să te rogi, să mergi la biserică sau să citești Biblia. Când îl căutăm pe Isus, el ne va aștepta chiar acolo!

 Întotdeauna te simți bine în familie, când există iubire, dar, mai ales, de Crăciun. Pentru a face mai mare bucuria noastră în familie, Biserica ne prezintă astăzi sfânta Familie: Isus, Maria și Iosif.

Dacă acești oaspeți sfinți ar veni acasă la noi, ce ne-ar spune? (Multe lucruri, dar, mai ales, unul: e mai bine să trăim împreună cu Dumnezeu.)

Câte familii avem? Câți tați, mame, frați etc.? (O familie umană, una divină, doi tați: cel de pe pământ și cel din ceruri).

Familia lui Isus a fost fericită sau nefericită? (A amestecat bucuria cu plânsul, ca și cele mai multe dintre familiile noastre. Să se facă o referință la Evanghelia de astăzi: Isus este lumină și mântuire pentru cine îl primește).

Familia lui Isus a fost săracă sau bogată? (Săracă din punct de vedere material, foarte bogată în iubire).

Ce trebuie să facem pentru ca în toate familiile noastre să domnească iubirea? (În iubirea tatălui și a mamei, prin sacramentul Căsătoriei, este iubirea lui Dumnezeu și casa noastră devine asemenea Familiei din Nazaret, ca o mică Biserică.).

Câte probleme sunt în toate familiile.

Sunt copii care nu au o familie. Sunt familii care nu au o casă locuibilă. Cheltuielile, locul de muncă, studiul și atâtea preocupări care tulbură deseori seninătatea părinților și a fiilor. Dar mai sunt și momente de bucurie: o sărbătoare, tata și mama care se întorc de la muncă, prieteni care sosesc, un botez, vacanța etc.

Există oboseala de fiecare zi, dar iubirea poate să dea curaj pentru a depăși dificultățile. Există nerăbdarea și oboseala, dar mai există și iertarea și pacea. (Să se facă referință la virtuțile „familiei”, arătate în a doua lectură).

Există momente pentru a discuta, pentru a asculta, pentru a ne ruga.

Familiile creștine au primit un dar care ar trebui să-i însoțească pe părinți și pe copii în viață: este iubirea de tată și mamă, pe care Domnul a binecuvântat-o în ziua nunții.

Căsătoria este un semn mare, un sacrament, care face prezentă în familii iubirea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Toți cei din familie pot să aibă harul Domnului Isus: puterea, asemenea lui; curajul, răbdarea și iubirea.

În familie trebuie să învățăm să nu luăm totul pentru noi înșine, ci să ne gândim și la binele altora.

Împreună trebuie să căutăm momentele cele mai bune pentru rugăciune, trebuie să învățăm să-l iubim pe Dumnezeu Tatăl și să-i respectăm ca frați pe toți oamenii.

Care este datoria ta în familie?

 A fost odată, cu mult timp în urmă, într-un sat mic, atelierul unui tâmplar. Într-o zi, în timp ce stăpânul lipsea, toate instrumentele sale de lucru au ținut un mare sfat.

Ședința a fost lungă și animată, uneori chiar vehementă. Era vorba despre excluderea din onorata comunitate a ustensilelor a unui anumit număr de membri.

Cineva a luat cuvântul: „Trebuie să-l eliminăm pe fratele nostru ferăstrău, pentru că mușcă și scrâșnește din dinți. Are caracterul cel mai mușcător de pe pământ”.

Un altul a intervenit: „Nu putem să o ținem în mijlocul nostru pe sora noastră rindeaua: are un caracter atât de tăios și pedant, încât jumulește tot ce atinge”.

„Fratele ciocan – a protestat un altul – are un caracter apăsător și violent. L-aș defini un zdrobitor. Modul său de a bate continuu este antipatic și îi calcă pe toți pe nervi. Să-l excludem!”

„Și cuiele? Poți trăi cu ființe atât de înțepătoare? Să alungăm și glaspapirul, a cărei unică rațiune de a fi pare cea de a-l zgâria pe aproapele.”

Așa discutau, cu o însuflețire tot mai mare, instrumentele tâmplarului. Vorbeau deodată. La sfârșitul ședinței, toți îi excluseseră pe toți.

Reuniunea a fost întreruptă brusc de sosirea tâmplarului. Toate ustensilele au tăcut în momentul în care au văzut că se apropia de bancul de lucru. Omul a luat o scândură și a tăiat-o cu ferăstrăul mușcător. A finisat-o cu rindeaua, care jumulește tot ce atinge. Sora secure, care rănește crud, fratele glaspapir, care rașchetează și zgârie, au intrat în acțiune imediat după aceea.

 Tâmplarul a luat apoi surorile cuie cu caracter înțepător și ciocanul care lovește.

S-a folosit de toate instrumentele sale cu caracter rău pentru a face un leagăn. Un leagăn foarte frumos pentru a primi un copil care urma să se nască, pentru a primi viața

 Dragă Isuse, când te-am pierdut din vedere, ajută-ne să ne amintim că tu ești încă acolo, așteptând să ne întoarcem la tine. Ajută-ne să facem din tine o prioritate zilnică. Amin.