DUMINICA A XXXII-A DE PESTE AN (B)

 

   Tema

Nu este mărimea darului care contează

 Obiect

Se pot folosi câteva monede care să însumeze 60 de bani

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,38-44

 În acel timp, Isus, în învăţătura lui, mai spunea mulţimilor: "Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să fie salutaţi prin pieţe, 39 să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe! 40 Ei devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră". 41 Stând în faţa vistieriei, privea cum punea mulţimea banii în caseta pentru ofrande. Mulţi bogaţi puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două monede mici, câţiva bani. 43 Atunci i-a chemat pe discipolii săi şi le-a zis: "Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, 44 pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

În fiecare duminică sau sărbătoare de poruncă, în cadrul Liturghiei, noi obișnuim să oferim ceva în colectă. Acest dar al nostru este o formă de mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile pe care el ni le face.

Ridicați mâna dacă crezi că lui Isus îi place când punem mulți bani în coșul pentru colectă. (Faceți o pauză și apoi anunțați numărul de voturi.) Ridicați ambele mâini dacă credeți că lui Isus îi place când puneți puțini bani în coșul pentru colectă. (Faceți o pauză și apoi anunțați numărul de voturi.)

 Biblia spune că, într-o zi, Isus a mers la templu și s-a așezat lângă locul unde erau aduse jertfele. El îi privea pe oamenii care treceau și își puneau ofertele lor. Mulți oameni bogați, îmbrăcați în haine frumoase, veneau și puneau mulți bani. Apoi a venit o văduvă săracă și a pus doar două monede mici.

 Isus i-a chemat pe ucenicii săi și le-a spus: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”.

 Vedeți, Isus este mai interesat de ceea ce este în inima celui dăruiește decât de mărimea darului lor.

 Am aici câteva monede. (Spuneți unui copil să numere și să spună câți bani sunt.) Nu sunt prea mulți bani, nu-i așa? Asta ne duce cu gândul la o fetiță pe nume Sabrina și de modul în care darul ei de 60 de bani a ajutat la construirea unei biserici grozave.

 Într-o duminică dimineață, parohul unei biserici a ieșit afară să caute un grup de copii care nu au putut intra înăuntru pentru Liturghie, deoarece biserica era prea aglomerată. Unul dintre acești copii era Sabrina, în vârstă de șase ani. Când parohul a văzut-o pe Sabrina, a luat-o și a dus-o în înăuntru, unde i-a găsit un loc. I-a spus Sabrinei că speră că într-o zi va putea construi o biserică suficient de mare pentru toți copiii.

 Doi ani mai târziu, Sabrina a murit. După Liturghie, mama Sabrinei i-a înmânat pastorului o punguță care conținea 60 de bani. Ea a spus că Sabrina și-a economisit banii pentru a ajuta la construirea unei noi biserici. Parohul a dus cei 60 de bani înapoi la biserică și le-a spus oamenilor despre Sabrina. Oamenii au fost atât de inspirați și impresionați de darul Sabrinei încât au început cu toată credința și toată dragostea să ofere din puținul lor până când au construit o biserică nouă, minunată, suficient de mare pentru toți copiii și oamenii care voiau să participe.

 Sunt sigur că Isus ar spune că Sabrina a dat mai mult decât oricine pentru a construi această mare biserică. Inima ei era curată și a dat tot ce avea.

 Dumnezeu este primul care dă.

Celor generoşi le dă, în schimb, o măsură care dă pe dinafară (Lc 6,38).

Isus ne-a învăţat că Dumnezeu, fiind Tată, mai mult decât primeşte, dă. În toate religiile existente în timpul lui Isus credincioşii le ofereau zeilor rugăciuni, oferte, jertfe, totul.

 Cu Isus se schimbă complet situaţia religioasă. Adevăratul Dumnezeu, fiind Tată, mai mult decât primeşte, dă totul copiilor săi: universul, viaţa, Cuvântul, Duhul, Fiul. El nu vrea jertfe de la noi, ci iubire. El se jertfeşte pentru mântuirea noastră.

În aceasta constă iubirea lui Dumnezeu: el ne-a iubit mai întâi, s-a dat cu totul pe sine pentru noi.

Văduva este adevărată ucenică a lui Isus, îi dă totul lui Dumnezeu care îi dă totul!

 Întrucât Domnul îl iubeşte pe cel care dă totul cu bucurie, Isus, la sfârşitul predicii sale, arată ca simbol al adevăratului ucenic văduva care, neavând sprijin uman, are încredere totală în Dumnezeu: îi dă strictul necesar pentru viaţă.

Dumnezeu nu priveşte la cantitatea darului, ci la calitatea iubirii din inimă. Dacă îi dai Domnului puţin, cu puţină iubire, dacă îi dai numai superfluul, ceea ce ai în plus, dacă dai din interes sau din teamă, dacă dai pentru a fi văzut, dacă oferi multe daruri ale tale, dar nu te dai pe tine însuţi şi toată inima ta, atunci nu-l imiţi pe Tatăl din ceruri care este plin de bunătate, nu eşti adevărat ucenic al lui Isus, nu eşti un creştin perfect.

 Dragă Părinte, tot ce avem este un dar de la tine. Ajută-ne să ne amintim să îți dăm înapoi cu inima plină de bucurie. Amin.