DUMINICA I-A DIN ADVENT (C)

 

Tema

Isus vine din nou

 Obiect

Coroana de Advent

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,25-28.34-36

 În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: "Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. 26 Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27 Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. 28 Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! 34 Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, 35 ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. 36 Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!"

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Este oficial! Am intrat în perioada de numărătoare inversă pentru Crăciun. În fiecare zi vedem și auzim la televizor, găsim pe internet, „24 de zile de cumpărături până la Crăciun”, „23 de zile de cumpărături până la Crăciun”, „22 de zile de cumpărături până la Crăciun”. Peste tot în jurul nostru sunt semne că se apropie Crăciunul. Care sunt unele dintre aceste semne?

 Există o mulțime de semne care ne spun că se apropie Crăciunul, dar acum 2000 de ani, când s-a născut Isus, nu existau semne mari care să anunțe că se va întâmpla. Nu existau reclame la televizor, pe internet care să spună „În curând! Un salvator se va naște într-un grajd lângă tine!”. Când s-a născut Isus, mulți oameni au fost surprinși. Dar pe măsură ce s-a răspândit vestea despre nașterea lui, unii și-au amintit că profeții au vestit că Dumnezeu va trimite un Mântuitor. Ei știau că acest copil, născut într-un grajd, era Dumnezeu care își împlinea promisiunea.

 Crăciunul nu este doar un moment minunat pentru a sărbători nașterea lui Isus. Este, de asemenea, un timp pentru a ne aminti că Isus a promis că va veni din nou. Nu citim prea multe despre asta în ziare și nu prea auzim despre asta la radio sau la televizor sau pe internet, dar Isus ne-a spus să fim pregătiți și să ne gândim întoarcerea lui.

 Pe măsură ce așteptăm cu nerăbdare ziua de Crăciun, așteptăm și ziua în care Isus va veni din nou. Am aprins lumânarea speranței pe coroana noastră de advent. Așa cum poporul Israel a găsit speranță în promisiunile lui Dumnezeu, noi găsim speranță în promisiunea lui Isus că va veni din nou.

 Dumnezeu promite omenirii păcătoase că o va mântui, pentru că o iubește.

 Pe vremea lui Isus – ca, de altfel, și în zilele noastre – erau mulți „profeți ai dezastrului”.

Vesteau următoarele: „Dacă lumea merge așa înainte, vor veni asupra noastră multe neplăceri, pedepse mari din partea lui Dumnezeu. Viitorul nostru va fi o apocalipsă.”

Isus, însă, vestește: „Nu cădeți în disperare nici atunci când toate vă merg rău: ridicați-vă fruntea, pentru că eliberarea voastră este aproape”.

În Isus, Dumnezeu „își împlinește promisiunile făcute” (prima lectură).

 Copii, vă amintiți din Biblie ce promisiuni i-a făcut Dumnezeu omului?

Ce promisiuni le-a făcut lui Adam și Evei după ce au căzut în păcat? („Dușmănie voi pune între tine și femeie… urmașul ei îți va zdrobi capul…”.)

Ce promisiune i-a făcut Dumnezeu lui Abraham? („Descendența ta va fi binecuvântată și numeroasă ca stelele”).

Ce promisiune i-a făcut Dumnezeu lui David? („Dintre urmașii tăi se va naște un rege pe care îl voi numi fiu și a cărui împărăție nu va avea sfârșit”).

Toată Biblia este o carte a promisiunilor lui Dumnezeu. Dumnezeu îi face omului multe promisiuni, pentru că îl iubește și vrea să îl îndrume la bine și la speranță. Dumnezeu îi face omului promisiuni, chiar dacă acesta le refuză uneori, chiar dacă omul nu merită.

 Și Dumnezeu își ține promisiunile: pe toate și întotdeauna. Nu este ca omul, ca unul dintre noi care nu-și ține promisiunile făcute. Cu siguranță: „Oricine speră în Domnul nu rămâne dezamăgit.”

De ce? De ce se vor împlini în Isus toate promisiunile lui Dumnezeu? Motivul principal pentru care Dumnezeu își ține cu siguranță promisiunile este exprimat astfel în Biblie: „Fidelitatea sa este veșnică”. Dumnezeu își respectă promisiunile pe care ți le face atât pentru că este adevărul, cât și pentru că este bunătate infinită.

Să explicăm cum:

- prin venirea lui Isus se vor împlini profețiile despre el;

- prin răscumpărarea înfăptuită de el se împlinește:

– mântuirea noastră,

– îmbogățirea noastră spirituală,

– realizarea noastră adevărată și veșnică.

Suntem în timpul Adventului, retrăim așteptarea împlinirii în Isus a promisiunilor lui Dumnezeu, așteptarea ca Dumnezeu să vină să ne mântuiască.

Ce simțim în așteptarea împlinirii unei mari promisiuni care ne-a fost făcută de cineva care ne iubește? (Simțim dinainte bucurie – ni se pregătește ceva, avem încredere). La fel facem și noi cu Dumnezeu.

 Odată, un rege a intrat într-un oraș. Toți locuitorii orașului l-au primit cu căldură. El a fost atât de mișcat încât a promis:

– Mâine voi construi pentru voi drumuri, apeducte, case.

Apoi s-a dus să se culce.

Însă, a doua zi, spre durerea tuturor, a fost găsit mort. Au murit cu el și toate speranțele.

 Nu același lucru se întâmplă cu Dumnezeu. El este veșnic, are tot timpul să-și țină promisiunile.

 Tată ceresc, îți mulțumim că ți-ai ținut promisiunea de a trimite un Mântuitor. De asemenea, îți mulțumim pentru promisiunea că se va întoarce din nou pentru a ne duce la casa noastră din ceruri. Amin.

CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI (B)

 

Tema

Regalitatea lui Isus

 Obiect

O coroană

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 18,33b-37

 În acel timp, Pilat i-a zis lui Isus: "Tu eşti regele iudeilor?" 34 Isus a răspuns: "De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?" 35 Pilat a răspuns: "Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?" 36 Isus a răspuns: "Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici". 37 Atunci Pilat i-a zis: "Aşadar, eşti rege?" Isus i-a răspuns: "Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Coroana este un simbol al puterii și autorității. Cunoașteți pe cineva care poartă coroană? (Pauză pentru răspunsuri) Un rege sau o regină poartă coroană, nu? A fi rege este diferit de a fi președintele unei țări. Un președinte este ales de popor, dar un rege nu este ales, el este născut pentru a fi rege.

 Ați văzut filmul „Regele leu”? Ca leu, Simba s-a născut pentru a fi „Regele Animalelor”. El cânta mereu, „Abia aștept să fiu rege”. Acesta era nerăbdător să devină rege, pentru că nu voia să-i spună nimeni ce să facă. Ba el voia să spună tuturor ce trebuie să facă.

 Simba avea o idee vagă despre ce înseamnă să fii rege. Adevăratul rol al unui rege este de a avea grijă de nevoile poporului său. Un rege bun este mai preocupat să aibă grijă de poporul său decât să fie slujit.

 În ultimele sale zile pe pământ, Isus a fost arestat și judecat. Când a fost întrebat dacă el este rege, Isus a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume”. (Treceți coroana prin fața copiilor.)

 Da, Isus a fost un rege, dar spre deosebire de Simba, el era interesat doar să facă voia Tatălui său, Dumnezeu. El s-a născut pentru a fi rege, dar împărăția lui nu era pe acest pământ, ci este în ceruri. El a venit pe pământ pentru a ne crea o cale pentru ca să trăim cu el în ceruri.

 Isus este, într-adevăr, rege. Este Fiul lui Dumnezeu. Este Mesia, vestit, promis, aşteptat. Toată creaţia „a fost făcută prin el”.

Isus vindecă bolile, învinge diavolul, învie morţii, domină furtuna: puterea sa benefică este infinită.

Înainte de a se înălţa la cer, proclamă: „Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ: mergeţi în lumea întreagă, predicaţi evanghelia mea”.

„Da, sunt rege, dar împărăţia mea nu este din această lume”.

 Dar Isus este un rege aparte: nu se naşte într-un palat regal, ci într-un grajd, nu are bogăţii, nici soldaţi. I se dă nu o coroană de aur, ci de spini, intră în capitală nu pe un cal, ci pe un măgăruş…

Dar care este puterea lui? De ce nu învinge, nu se impune în faţa tuturor prin minuni răsunătoare? De ce nu îşi arată toată slava divină pe care o are? Aceste întrebări şi le puneau contemporanii lui Isus, dar ni le punem şi noi astăzi.

Regele Isus urmează doar „politica” „Tatălui nostru”: adică fraternitatea, pacea, blândeţea, respectul voinţei oamenilor, milostivirea.

Pentru a gusta puterea iubirii sale, trebuie să avem credinţă şi… iubire. Nu îşi arată slava pentru a nu avea credincioşi… prea interesaţi. Pe el îl interesează mai ales minunile spirituale care privesc sufletul şi inima oamenilor.

El este veşnic. Nu se grăbeşte. Foloseşte o răbdare infinită în a cere tributul de iubire mai mult decât pentru sine, pentru „micuţii săi fraţi”. Şi marele rege, într-o zi, ne va judeca numai cu privire la iubire! (cf. Mt 25)

 Isus „abia așteaptă să fie regele tău”. El te invită să te bucuri de viața veșnică în împărăția sa cerească. Vrei să îl încoronezi astăzi ca regele tău?

 Un tânăr călugăr a fost trimis câteva luni într-o mănăstire din Flandra pentru a ţese o tapiserie importantă împreună cu alţi călugări. Într-o zi, s-a ridicat indignat de pe scaunul lui:

– Gata! Nu mai pot continua! Instrucţiunile pe care mi le-au dat nu au fost gândite! a exclamat el. Lucram cu un fir de aur şi una două trebuia să îl înnod şi să îl tai fără motiv. Ce risipă!

– Fiule, a replicat un călugăr mai bătrân, tu nu vezi această tapiserie cum va fi văzută. Eşti aşezat în partea din spate şi lucrezi numai într-un loc.

L-a condus în faţa tapiseriei care atârna în atelier şi tânărul călugăr a rămas fără suflare.

Lucrase la ţeserea unei foarte frumoase imagini a adoraţiei magilor şi firul său de aur făcea parte din aureola luminoasă din jurul capului Pruncului. Ceea ce tânărului i se părea risipă nechibzuită s-a dovedit a fi ceva minunat.

 Tată Ceresc, îți mulțumim că l-ai trimis pe Fiul Tău să fie Domnul și Regele nostru. Ajută-ne astăzi și în fiecare zi să-l onorăm, să-l ascultăm și să urmăm voința lui pentru viața noastră. Amin.

DUMINICA A XXXIII-A DE PESTE AN (B)

 

 Tema

Isus a promis că va reveni, nu a spus când, dar ne-a spus să fim pregătiți

 Obiect

Un calendar cu anumite date importante încercuite

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 13,24-32

 În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: "În zilele acelea, după acea nenorocire, soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da strălucirea ei; 25 stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui. 26 Atunci îl vor vedea pe «Fiul Omului venind pe nori» cu putere mare şi glorie. 27 Atunci va trimite îngerii şi va aduna pe toţi aleşii săi din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului. 28 Învăţaţi de la smochin parabola: când mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape. 29 La fel şi voi, când veţi vedea că se împlinesc acestea, să ştiţi că este aproape, la uşă. 30 Adevăr vă spun că nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate acestea! 31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. 32 Cât despre ziua şi ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Acest calendar este foarte important pentru mine. Am încercuit cele mai importante zile ale anului din acest calendar. Vezi data aceasta încercuită? Este Paștele și este o zi importantă, nu-i așa? Ziua ta de naștere este de asemenea o zi importantă. Dacă vreau să fiu sigur că îmi amintesc ziua ta de naștere, voi desena un cerc în jurul ei și voi scrie o notă care să spună că este ziua de naștere a …. Așa voi ști mereu când este ziua ta de naștere.

 În Evanghelia de astăzi, Isus le-a spus discipolilor săi că urmează să vină o zi foarte importantă. El le-a spus că va veni o zi când oamenii îl vor vedea venind pe nori cu putere și slavă. Le-a mai spus că în ziua aceea va trimite îngerii săi să adune poporul și să-i ducă acasă, în rai, pentru a fi cu el.

 E o zi importantă, nu-i așa? Când va fi ziua aceea? Isus nu le-a spus ucenicilor săi această parte. De fapt, el le-a spus: " Cât despre ziua şi ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl." Wow! Dacă nu știm când vine, cum vom fi pregătiți? Făcând lucrurile pe care Isus și-ar dori să le facem, iubindu-ne unii pe alții, îngrijindu-i pe cei bolnavi, hrănind pe cei flămânzi și ajutându-i pe cei săraci și având sufletul mereu curat. Dacă suntem ocupați cu aceste lucruri, vom fi pregătiți când va veni el.

 Aţi auzit această solemnă, regească aclamaţie liturgică: „A ta este împărăţia,…”?

Când o recităm?

Ce înţeles are? (Ascultaţi răspunsurile copiilor.)

Ce cerem de la Dumnezeu, Tatăl nostru, în ultima parte a rugăciunii „Tatăl nostru”? (mântuieşte-ne de Cel Rău).

Sunt atâtea, dar atâtea rele în lume, care ne răpesc seninătatea şi pacea, care ne produc teamă.

 Ajutaţi-mă să vă povestesc ceva în acest sens (…războaie, foamete, cutremure de pământ, alunecări de teren, dar mai cu seamă: ura şi moartea).

Ei bine ascultaţi ce spune astăzi Evanghelia:

„Isus este Domnul: e mai mare decât orice durere, este mai tare decât moartea! Mântuirea sa este aproape, este la uşă!”

 Într-o zi, o soră, făcând cateheză cu copiii de la grădiniţă, a spus:

– Dumnezeu a creat totul: cerul, pământul, stelele, munţii, animalele…

Aici, Petrică a oprit-o şi a întrebat-o:

– Atunci, soră, Dumnezeu a creat şi leii?

– Da, Petrică, Dumnezeu a creat totul, chiar şi leii!

Atunci, Petrică a făcut această remarcă:

– Cred că… a avut mult curaj!

 Da, Dumnezeu este într-adevăr curajos şi puternic: domină tot răul şi lumea.

 Să ne luptăm ca oameni valoroşi împotriva oricărui fel de rău, pentru că puternicul nostru Rege ne dă o viaţă de „rezervă”.

 Dragă Părinte, chiar dacă nu știm ziua și ceasul când va veni Isus să-și ia copiii cu El, să trăim în așa fel încât să fim gata când va veni El. Amin.

DUMINICA A XXXII-A DE PESTE AN (B)

 

   Tema

Nu este mărimea darului care contează

 Obiect

Se pot folosi câteva monede care să însumeze 60 de bani

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,38-44

 În acel timp, Isus, în învăţătura lui, mai spunea mulţimilor: "Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să fie salutaţi prin pieţe, 39 să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe! 40 Ei devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră". 41 Stând în faţa vistieriei, privea cum punea mulţimea banii în caseta pentru ofrande. Mulţi bogaţi puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două monede mici, câţiva bani. 43 Atunci i-a chemat pe discipolii săi şi le-a zis: "Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, 44 pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

În fiecare duminică sau sărbătoare de poruncă, în cadrul Liturghiei, noi obișnuim să oferim ceva în colectă. Acest dar al nostru este o formă de mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile pe care el ni le face.

Ridicați mâna dacă crezi că lui Isus îi place când punem mulți bani în coșul pentru colectă. (Faceți o pauză și apoi anunțați numărul de voturi.) Ridicați ambele mâini dacă credeți că lui Isus îi place când puneți puțini bani în coșul pentru colectă. (Faceți o pauză și apoi anunțați numărul de voturi.)

 Biblia spune că, într-o zi, Isus a mers la templu și s-a așezat lângă locul unde erau aduse jertfele. El îi privea pe oamenii care treceau și își puneau ofertele lor. Mulți oameni bogați, îmbrăcați în haine frumoase, veneau și puneau mulți bani. Apoi a venit o văduvă săracă și a pus doar două monede mici.

 Isus i-a chemat pe ucenicii săi și le-a spus: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”.

 Vedeți, Isus este mai interesat de ceea ce este în inima celui dăruiește decât de mărimea darului lor.

 Am aici câteva monede. (Spuneți unui copil să numere și să spună câți bani sunt.) Nu sunt prea mulți bani, nu-i așa? Asta ne duce cu gândul la o fetiță pe nume Sabrina și de modul în care darul ei de 60 de bani a ajutat la construirea unei biserici grozave.

 Într-o duminică dimineață, parohul unei biserici a ieșit afară să caute un grup de copii care nu au putut intra înăuntru pentru Liturghie, deoarece biserica era prea aglomerată. Unul dintre acești copii era Sabrina, în vârstă de șase ani. Când parohul a văzut-o pe Sabrina, a luat-o și a dus-o în înăuntru, unde i-a găsit un loc. I-a spus Sabrinei că speră că într-o zi va putea construi o biserică suficient de mare pentru toți copiii.

 Doi ani mai târziu, Sabrina a murit. După Liturghie, mama Sabrinei i-a înmânat pastorului o punguță care conținea 60 de bani. Ea a spus că Sabrina și-a economisit banii pentru a ajuta la construirea unei noi biserici. Parohul a dus cei 60 de bani înapoi la biserică și le-a spus oamenilor despre Sabrina. Oamenii au fost atât de inspirați și impresionați de darul Sabrinei încât au început cu toată credința și toată dragostea să ofere din puținul lor până când au construit o biserică nouă, minunată, suficient de mare pentru toți copiii și oamenii care voiau să participe.

 Sunt sigur că Isus ar spune că Sabrina a dat mai mult decât oricine pentru a construi această mare biserică. Inima ei era curată și a dat tot ce avea.

 Dumnezeu este primul care dă.

Celor generoşi le dă, în schimb, o măsură care dă pe dinafară (Lc 6,38).

Isus ne-a învăţat că Dumnezeu, fiind Tată, mai mult decât primeşte, dă. În toate religiile existente în timpul lui Isus credincioşii le ofereau zeilor rugăciuni, oferte, jertfe, totul.

 Cu Isus se schimbă complet situaţia religioasă. Adevăratul Dumnezeu, fiind Tată, mai mult decât primeşte, dă totul copiilor săi: universul, viaţa, Cuvântul, Duhul, Fiul. El nu vrea jertfe de la noi, ci iubire. El se jertfeşte pentru mântuirea noastră.

În aceasta constă iubirea lui Dumnezeu: el ne-a iubit mai întâi, s-a dat cu totul pe sine pentru noi.

Văduva este adevărată ucenică a lui Isus, îi dă totul lui Dumnezeu care îi dă totul!

 Întrucât Domnul îl iubeşte pe cel care dă totul cu bucurie, Isus, la sfârşitul predicii sale, arată ca simbol al adevăratului ucenic văduva care, neavând sprijin uman, are încredere totală în Dumnezeu: îi dă strictul necesar pentru viaţă.

Dumnezeu nu priveşte la cantitatea darului, ci la calitatea iubirii din inimă. Dacă îi dai Domnului puţin, cu puţină iubire, dacă îi dai numai superfluul, ceea ce ai în plus, dacă dai din interes sau din teamă, dacă dai pentru a fi văzut, dacă oferi multe daruri ale tale, dar nu te dai pe tine însuţi şi toată inima ta, atunci nu-l imiţi pe Tatăl din ceruri care este plin de bunătate, nu eşti adevărat ucenic al lui Isus, nu eşti un creştin perfect.

 Dragă Părinte, tot ce avem este un dar de la tine. Ajută-ne să ne amintim să îți dăm înapoi cu inima plină de bucurie. Amin.

DUMINICA A XXXI-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Iubirea este cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu

 Obiect

Se poate folosi o listă de reguli

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,28b-34

În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: "Care este prima dintre toate poruncile?" 29 Isus i-a răspuns: "Prima este: «Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!» 31 A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea". 32 Cărturarul i-a zis: "Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el 33 şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele". 34 Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: "Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu". Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

De obicei, mai ales în instituții, cum este și școala, există niște reguli, și chiar sunt afișate în fiecare clasă. În locurile pe unde am mai fost și aveam activitate și în școală, aveau afișate astfel de reguli. Chiar dacă existau mici diferențe, majoritatea spuneau cam același lucru.

 Dacă m-ați întreba care regulă de clasă este cea mai importantă știu ce aș spune. Aș spune că cea mai importantă regulă este să vă respectați și să ascultați de profesor, iar a doua este foarte asemănătoare cu ea, să fiți amabili și arătați respect față de colegii voștri. Dacă am urma aceste două reguli chiar nu ar mai fi nevoie de altele.

 Într-o zi, Isus era în templu și îi învăța pe oamenii care erau adunați acolo. Un grup de lideri religioși a început să-i pună întrebări dificile pentru a încerca să-l facă de rușine, astfel încât oamenii să nu-i asculte învățătura. Unul dintre bărbați l-a întrebat pe Isus: „Care este prima dintre toate poruncile?” Ce a răspuns Isus?

 (Ridicați inima care spune: „Să îl iubești pe Dumnezeu”) Isus i-a răspuns: „Prima este acesta: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!”, aceasta este cea mai mare poruncă.

 Cum credeți că ne-am putea arăta dragostea față de Dumnezeu din toată inima, sufletul, cugetul și puterea noastră? (Lăsați copiii să sugereze câteva răspunsuri) Toate acestea sunt sugestii grozave. Iată câteva moduri prin care am crezut eu că ne-am putea arăta dragostea față de Dumnezeu: sfânta Liturghie, rugăciunea, citirea Bibliei, cântând la Liturghie, aducând ofertele noastre și mulțumind pentru toate binecuvântările sale.

 Știți ce a spus Isus în continuare? (Ridicați inima care spune: „Iubește-ți aproapele”). El a spus: „A doua este acesta: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”.

 Ei bine, cum credeții că ne-am putea iubi aproapele? (Acordați timp pentru răspunsuri) Toate sunt idei foarte bune! Iată câteva lucruri la care poate nu v-ați gândit. Am putea să-i tratăm așa cum dorim să fim tratați noi, să fim amabili cu ei, să-i iertăm când ne rănesc sentimentele, să fim de ajutor în momente grele, să le fim prieteni.

 Acestea sunt poruncile pe care Isus le-a considerat cele mai importante. Nu este ușor să păzești acele porunci, nu-i așa? Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în fiecare zi. Să ne rugăm mereu să ne ajute să iubim așa cum ne-a poruncit.

De ce trebuie să îl iubim pe Dumnezeu într-un mod atât de mare şi total?

Pentru că Dumnezeu ne iubeşte pe noi în mod infinit, este infinit de bun, este cel mai mare binefăcător al nostru.

Dumnezeu ne iubeşte primul.

Un dulce răspuns de iubire este pentru noi mai mult decât o datorie.

 De ce trebuie să îl iubim pe aproapele aşa cum îl iubim pe Dumnezeu?

Pentru că, dacă nu îi iubim pe fiii lui Dumnezeu, îi displăcem şi, prin urmare, nu îl vom iubi nici pe el.

Pentru că, dacă noi suntem iubiţi de Tatăl mai mult decât orice, trebuie să facem la fel şi cu fraţii noştri.

„Orice veţi face celui mai mic dintre fraţii mei, mie mi-aţi făcut”.

Fiecare om este fratele meu, care trebuie iubit nu cu vorba, ci cu fapta.

Iubeşte şi dăruieşte, dăruieşte-te şi iartă.

Cel care nu îl iubeşte pe aproapele pe care îl vede, cum poate spune că îl iubeşte pe Dumnezeu pe care nu îl vede?

 O fetiţă îi spunea deseori surorii mai mici: „Te iubesc foarte mult! Eşti atât de drăguţă!” Şi ca semn de iubire o săruta pe frunte. Dar deseori micuţa îi cere: „Ajută-mă să-mi fac temele”, şi primeşte acest răspuns: „Astăzi nu am timp, sunt foarte ocupată”. Sau, când surioara spune: „Ia-mă la plimbare cu tine”, primeşte acest răspuns: „Merg cu colegele mai mari, ne-ai deranja. Eşti prea mică”.

Cuvintele frumoase şi sărutările sunt un lucru bun, slujesc pentru exprimarea sentimentelor, dar sunt suficiente ele singure?

 Dragă Tată, ajută-ne să te iubim cu toată inima, sufletul și puterea noastră și să ne iubim unii pe alții așa cum ne iubim pe noi înșine. Amin.